Speranța Talabă: Unirea Basarabiei cu România și iubirea vieții sale într-un singur destin. Povestea tinerei ce a oprit timpul pentru a aduce speranță

Ce nu te vezi niciodată făcând? Cu ce nu rezonezi?

Never say never! Am fost tot timpul o pasăre Phoenix care renaște din propria cenușă. Ce nu funcționează azi, s-ar putea că lucrează mâine, profesional vorbind. Rebranding e un concept ce ține de adaptare și readaptare. Dacă acest proiect nu mai e funcțional, va veni un nou proiect pentru că eu știu care sunt valorile mele. Nu rezonez cu „a lăsa mâinile jos”. Nu a mers? Try harder! Nu-ți place? Caută ce e pe gustul tău! E Mercur retrograd? F**k it! O viață avem, s-o trăim fix așa cum vrem noi (cum vreau eu).

Ce nu aș face niciodată? Copii pentru că așa vor părinții, casă pentru că așa spune tradiția, curățenie azi pentru că așa spune soțul. Eu le voi face pe toate, le fac, în ritmul și în stilul meu, ca să savurez viața mea. Anume astfel aduc energie și magie în viețile tuturor care mă cunosc și se intersectează cu mine.

Nu rezonez cu fățărnicia și cu spălatul rufelor în public. Eu sunt un om foarte autentic, îmi place, spun public, nu-mi place, dau un feedback privat. Anumite chestiuni se rezolvă in house. Rezonez cu magie și tot ce-i frumos, indiferent de circumstanțe sau despărțiri, le vreau comunicate, cu feedback și cu loc de bună ziua. E spațiul meu, e curtea mea, sunt regulile mele, aici este sacru, te adaptezi conform regulilor.

Folosești foarte des cuvântul magie, de parcă ar fi în buletin lângă Speranța. Ce magie ai făcut ultima dată?

Numerologul meu, Dorina, m-a clasificat drept un mag care are puterea cuvintelor. Ce cuvinte rostesc, se îndeplinesc, de obicei. Magia mea constă în a vorbi, a scrie și în a conecta. Ultima magie a fost să conectez două persoane, random, ca a doua zi să înțeleagă că ele locuiau în același bloc și nu făcuseră niciodată cunoștință. Magia mea constă în energie.

10 lucruri care-ți plac la tine?

Autenticitatea și valorile. Este posibil să fiu eu oriunde sunt, iar dacă nu mă pot afișa așa cum simt eu, plec. Aleg să mă înconjor cu oameni mai buni decât mine. Pot să fiu „cea mai puțin” dintr-o cameră. Există un citat care-mi place: (Dacă ești cel mai deștept dintr-o cameră, schimbă incinta). Sunt deschisă către nou. Sunt adaptabilă și fac lucrurile să se întâmple, fără să mă gândesc că eu sunt mai presus de lucrul X. Dacă trebuie făcut, fac. Îmi asum tot felul de roluri sociale, totul pentru a obține rezultatul dorit. Îmi place să gândesc outside of the box și lucrez cu ce am. Sunt curioasă, vreau să aflu mai mult tot timpul, noi domenii, noi oameni. Zic „Da!” provocărilor. Ador să provoc oamenii să iasă din zona de confort pentru că știu că schimbările încep atunci. Sunt comunicativă și ador asta. Ce mai am de învățat: să fiu mai bine stăpână pe granițe personale.

Ce lași oamenilor din tine?

Drive-ul și energia mea. Acestea sunt resurele care mă fac să ofer know how, să scriu utilități și să ajut oamenii să se facă auziți în Social Media. Dar fiecare vede ce vrea să vadă. Până la urmă, eu nu sunt pentru public decât o oglindire a dorințelor și fricilor. La întrebările potrivite, las oamenilor o bucățică din sufletul meu. Așa că recomand printscreen la ultima întrebare.

Ce oferi gratuit unui om pe care îl întâlnești și simți că are o vibrație mai scăzută?

Empatie. Și doar dacă cere persoana, ofer și o serie de recomandări de instrumente gratuite pentru vibrații mai înalte. Bad day? Inspiră, expiră, pune-ți o melodie și dansează, privește un film motivațional, ascultă un podcast bun, scrie o listă cu chestiunile pentru care ești recunoscător. Triază oamenii din viața ta, urmărește știri bune, nu te plânge, ci caută să vezi frumosul. Poți să te uiți la apus, în loc să alegi să vezi că se construiește un nou bloc acolo unde era parc. Fă rai din ce ai, magia e în interiorul tău.

Speranța Talabă: „Plâng când fac ceva la ce am visat pentru mult timp”

În fața a ce plâng ochii tăi?

I see beauty everywhere: un film bun, un citat frumos, o melodie copleșitoare, un peisaj, un spectacol, un apus, o poveste de dragoste, fie ea fericită sau nefericită, un obstacol depășit, un tablou într-un muzeu, o familie frumoasă, un avion ratat.

Plâng când fac ceva la ce am visat pentru mult timp.

Ochii mei au plâns:

când au început să vadă bine, după operația Lasic, în 2015;

când au văzut-o pe Mona Lisa, acasă la ea,

când au admirat Capela Sixtină

când l-au văzut pe Papa Francisc, la balconul lui,

când au citit că hotelul la care am stat în Kiev, a fost bombardat,

când au văzut ultimul episod din Big Bang Theory;

când au văzut Hagia Sophia,

când au văzut un spectacol balinez în aer liber pe malul mării, cu trecere de la zi la apus,

când au aruncat o monedă în Fontana Di Trevi,

când au văzut că rândurile mele au fost tipărite în print @revista_fpm

când au văzut-o pe Ana Bogdan ridicând Luceafărul în fața unei tribune de 1000 de oameni, la BCR Iași Open,

când au revăzut părinții după pandemie,

când au văzut atelierul Brâncuși la Paris,

când au văzut magnitudinea Roland Garros

Știu unde vor plânge ochii mei: the kiss – Viena, Statue of Love, Batumi, Georgia.

Ochii mei au o viață a lor. Ochii mei albaștri sunt ochi care plâng, și de bune și de rele… de asta sunt așa de frumoși.