Povestea uluitoare a lui Ștefan Mandachi: care este importanța numărului 108 în viața sa? Și cum a trecut de la autostrada de 1 metru din România, la construirea de fântâni în Africa

1 metru de autostradă, 30 de ani și 15 minute și 200 de fântâni în Africa. Viața ta levitează în jurul numerelor, dar și a cifrelor. Pură coincidență?

Am fost olimpic la istorie, mereu m-au pasionat cifrele, anii, datele. Pe de altă parte, sunt antreprenor și trebuie să fiu ancorat în statistici, numere și cuantificare.

Ai un număr norocos, sau crezi în numerologie?

Numărul meu norocos este 108. Cred în numerologie și în simbolistica cifrelor, chiar am două podcasturi pe tema asta. Evident, cu o rațională interpretare.

Ai adus liniște în sufletul celor care erau agitați, iar aici nu mă refer doar la refugiații din Ucraina. Unde e liniștea ta?

Eu îmi iau liniștea din acțiunile mele creative. Când creez, sunt cel mai liniștit. Când concep un brand, un proiect, o acțiune filantropică, sunt liniștit. Când ajut un amărât, când aduc plus valoare în comunitate, mă liniștesc și sunt fericit. Mă gândesc mai puțin la mine, ca persoană fizică și nu îmi aloc suficiente resurse ca să înțeleg conceptul de liniște pe pielea mea.

Pe ce pui mâna crește sau omul sfințește locul. Capacitatea ta de a reuși este o binecuvântare 100 % sau uneori această binecuvântare este însoțită de dezavantaje?

Muncesc de nebun. Nu pot să trăiesc fără să muncesc. Dacă stau degeaba devin agitat, nervos, irascibil. Trebuie să muncesc cu pasiune. Muncă inteligentă, nu cantitativă. Dezavantajul evident este un dezechilibru în defavoarea familiei și prietenilor. Sunt absorbit total de proiectele mele și uit că mai sunt oameni dragi care au nevoie de prezența mea efectivă.

Trauma nu este din vina ta, dar să te vindeci va fi mereu responsabilitatea ta. Ai făcut podcasturi despre asta. Ștefan, nu e nevoie să îmi spui decât dacă vrei. Care este trauma ta și în ce măsură ai vindecat-o?

Trauma mea nu e diferită de a celorlalți: teama de abandon, de singurătate, de umilințe etc. M-am înconjurat însă de mulți specialiști. Canalul meu de Youtube Ștefan Mandachi e doldora de experți care explică pe înțelesul tuturor cum poți ieși din traumă. Sunt în proces dar încerc să inspir prin vulnerabilizare. Cred că sunt printre puținele persoane publice care și-au făcut publice terapiile. Caută podcasturile cu Menis Yousry și Ștefan Mandachi.

Ștefan Mandachi: „Sunt un om foarte fericit atunci când fac ceea ce-mi place și sunt foarte nefericit când trebuie să fac compromisuri față de pasiunea și vocația mea”

Comunicarea nu este doar de a vorbi, ci și de a asculta. Când a tăcut Ștefan ultima oară pentru că era fascinat de interlocutor?

Tac tot mai mult în fața invitaților mei de pe canalul de Youtube la Mandachi Educast. Prin intermediul emisiunilor mele am învățat să ascult. Ultima dată am ascultat total absorbit discuțiile cu Lucian Cristescu și profesorul universitar Matei Georgescu.

Ștefan, ești un om fericit? Dacă da, cum arată fericirea ta?

Sunt un om foarte fericit atunci când fac ceea ce-mi place și sunt foarte nefericit când trebuie să fac compromisuri față de pasiunea și vocația mea. Fericirea pentru mine este atunci când creez, când concep și când ajut.

Toate donațiile sunt făcute în numele mamei tale, dar acest lucru nu o aduce înapoi. Ștefan, dacă mama ta ar fi trăit, mai erai Ștefan Mandachi acum?

Donez pentru sufletul mamei și pentru sufletul celor adormiți din familia mea pentru că așa am văzut în familie. Și strămoșii mei au donat mereu pentru strămoșii lor. E o tradiție la noi. Am înființat o cantină pentru cei fără posibilități, am făcut fântâni în Africa și am sprijinit educația prin fundația ce poartă numele mamei. Aș fi fost Ștefan Mandachi în orice circumstanță.

După pierderea ei, ai fost la Auschwitz. Plecarea ei era direct proporțională cu viețile pierdute în ‘40-’45?

Pentru orice om, pierderea mamei este o rupere, o smulgere, o deconectare, o pierdere teribilă. Am fost în mai multe rânduri în vizită la diferite Lagăre de concentrare sau locuri în care au fost săvârșite nedreptăți. Am fost în Sarajevo, în Auschwitz, în Rwanda, unde a fost cel mai mare genocid al secolului trecut.

Ștefan Mandachi: „Aș vrea să știu că mama este bine oriunde ar fi”