Povestea uluitoare a lui Ștefan Mandachi: care este importanța numărului 108 în viața sa? Și cum a trecut de la autostrada de 1 metru din România, la construirea de fântâni în Africa

Dacă ai avea o scară suficient de înaltă, până la cer și ai avea cum să îi vorbești, ce topică ai alege, sau ce ai vrea să o întrebi?

Aș vrea să știu că e bine oriunde ar fi. Probabil că aș întreba-o cum o pot ajuta sau dacă pot.

Ești un vector de imagine și mulți te suspectau că vrei să glisezi spre politică după toate campaniile duse. Tu nu ai făcut-o, în schimb, ai acceptat o provocare mult mai mare prin podcastul pe care îl ai acum. Te-ai nișat pe motivarea oamenilor. Crezi că ai fi reușit să îi motivezi și din perspectiva de politician?

Da, m-au acuzat unii de vreo patru ani, dar fără argumente. După ce s-au convins că n-am avut nicio secundă intenția să candidez s-au mai domolit. Orice om cu un gram de minte ar fi realizat că nu sunt făcut să fac politică. Eu sunt foarte împlinit cu ceea ce fac acum. Am vândut toate afacerile din HoReCa, am vândut Spartan și hotelul, am vândut afacerile în imobiliare pentru a mă putea concentra pe educație online și pe pasiunile mele. Inspir foarte mulți tineri, construiesc concepte educaționale, asigur mentorat gratuit la sute de oameni. Acum sunt ca peștele în apă, liber, inspirat, motivat. Cum aș putea eu să mă gândesc să întru într-o mocirlă în care există interese, dedesubturi, compromisuri. Eu niciodată nu voi putea fi subordonat cuiva, mai ales în politică. Nu fac parte din nicio organizație secretă sau publică, nu fac parte din nicio federație, asociație sau grup. Nu mai am nicio societate comercială. Am rămas doar cu o fundație umanitară unde lucrez zilnic cu patimă și încredere. Așadar, nu aș inspira pe nimeni ca politician, pentru că aș detesta jobul și m-aș huli inconștient dacă aș alege să fac asta. Sunt construit pentru altă cale

Ștefan Mandachi: „Profesorul meu de istorie îmi spunea în clasa a șasea, a șaptea, că voi ajunge parlamentar, că eram abil și aveam o retorică bună”

Nu plec de lângă întrebare pentru că mai am o curiozitate. Te-a sfătuit vreodată mama ta să nu intri pe „plaja oamenilor care sunt votați”?

Toată familia mea a știut de când eram în liceu că detest politica. Le ziceam de când eram copil că eu vreau să ajung bogat și că detest ipocrizia celor care promit că fac din patru în patru ani. Manifestul meu pentru autostradă a fost o palmă dată tuturor politicienilor, nu doar Guvernului din 2019. Profesorul meu de istorie îmi spunea în clasa a șasea, a șaptea, că voi ajunge parlamentar, că eram abil și aveam o retorică bună. Am avut caietul visurilor de când eram în liceu. Apoi am conceput noi caiete de visuri ca instrumente educaționale. Atenție, niciun vis de-al meu nu a avut tangență cu politicul vreodată. Eu am visat și visez să ajut, să strâng câinii de pe stradă, să fac fântâni în Africa și să-i ajut pe începători să ajungă la măiestrie. Am alte scopuri, altă viziune, altă misiune.

Ce-ți place la tine?

Că nu mă dau bătut. Perseverența mea mă uimește în fiecare zi. Și-mi mai place că învăț zilnic. M-am pus în rol de învățăcel pe viață.

Ce iei frumos de la oameni?

Altruismul oamenilor mă copleșește.