Stephan Pelger: „Din moda de azi îmi lipseşte foarte mult feminitatea”

Numele lui Stephan Pelger intră în categoria „top of mind”, atunci când vorbim despre designeri români, iar colecţiile sale „defilează” atât la Bucureşti, cât şi pe catwalk-uri internaţionale. Lansează două colecţii pe an (vă amintiţi „Orient Express”, colecţia prezentată pe peronul Trenului Regal?), este nelipsit de la atelierul său sau de la shooting-uri şi, de curând, Stephan Pelger prezintă o rubrică de fashion tips la Happy Channel, alături de Cristina Ciobănaşu. Pare neobosit, nu-i aşa?

Stephan, povesteşte-ne, pe scurt cu ce „ţi-ai ocupat” anul 2016?

Am făcut colecţii, am făcut prezentări, am făcut show tv, am făcut styling pentru o companie multinaţională şi campanii internaţionale pentru aceeaşi companie, shooting-uri, am avut două colecţii noi anul acesta. Pff! Nici nu mai ştiu ce am făcut! Mi-am mutat casa, m-am ocupat de ai mei, căci au avut nişte probleme. Ei sunt bătrâni, nu stau în ţară, şi ştii foarte bine cum e, când îmbătrânesc, din păcate, trebuie noi să avem grijă de ei şi nu viceversa. Şi e foarte-foarte greu să înveţi şi să accepţi lucrul acesta.

Viaţa ta, aşa cum o vedem noi, e întotdeauna foarte sclipitoare, dar undeva în spate e foarte multă muncă, e mult chin, multă supărare. E şi multă fericire, dar şi multă frământare!

Da, e o frământare. Cred că oricine trăieşte în viaţa publică îşi afişează lucrurile frumoase, e „un facebook” frumos care – între ghilimele – minte, pentru că pot să bag mâna în foc că 90% din cei care postează lucruri pe facebook, nu afişează neapărat lucruri din viaţa reală, sunt extrase din viaţa reală, dar care nu fac esenţa vieţii, de fapt.

Faci un show la Happy Channel cu Cristina Ciobănaşu… E o diferenţă mare de vârstă între voi, nu?

Da, şi tocmai asta este şi ideea rubricii Happy Style. Este o emisiune în care educăm publicul – este a patra mea emisiune, dar aceasta se diferenţiază de celelalte pentru că, având un co-host, pe Cristina Ciobănaşu, ea are, cumva, rolul unui învăţăcel în ceea ce priveşte domeniul fashion. În această emisiune noi nu criticăm, nu „amendăm”, pentru că nu suntem noi în măsură să amendăm pe nimeni. Foarte puţini sunt, la noi în ţară, cei ce pot face acest lucru. Eu nu sunt. Eu pot să zic că îmi place sau nu îmi place, dar, desigur, nu judec. E o emisiune foarte interesantă pentru că sunt sfaturi pentru tinere, cum e Cristina. E o dintr-o nouă generaţie – ar putea să-mi fie fiică la o adică! (râde)

Ce generaţie sunt ei? Deja nu mai putem vorbi de #Millennials, sunt mai mici, nu?

Ultima generaţie pe care mi-o aduc aminte e „generaţia PRO”, cred. (râde) După care am pierdut şirul…

Ok, să-i spunem generaţia tânără de acum, cum se îmbracă tinerii de azi?

Pe de o parte sunt tinerii de 25-30 de ani care se îmbracă foarte mişto, foarte cool, care urmăresc tendinţele în revistele de specialitate, care se uită pe blogurile de modă. Au apărut acum mai multe decât nisipul de pe plajă…

Cred că moda a devenit un domeniu democratic…

Toate domeniile sunt democratice, dar fashion-ul şi PR-ul sunt domenii în care noi, românii, suntem aşi! (râde) România are mai mulţi designeri decât Italia, Franţa şi SUA la un loc. Da! Şi asta fără să glumesc.

Aşa-numiţii designeri?

Fiecare se numeşte „designer” sau creator, sau fiecare cum doreşte…

Revenind la emisiune şi la fashion-tips pentru tânăra generaţie…

Da, în această emisiune dăm sfaturi tinerilor, le dăm sfaturi în ceea ce priveşte dress-code-urile, pentru că şi asta e o problemă. Atunci când primeşti o invitaţie şi acolo e trecut un dress-code, jumătate dintre oameni nu înţeleg ce scrie acolo – dacă e black tie, white tie, garden party, cocktail, corporate event, business lunch… toate chestiile astea pe care tânăra generaţie ar trebui să le înveţe, pentru că ei intră în domeniul muncii, de exemplu, şi trebuie să se ducă la un interviu de job, trebuie să se ducă la întâlniri, în primă fază… Nu poţi să te duci cu o fustă super mini dacă vrei să te angajezi la bancă…

Totuşi, de atâţia ani se face educaţie în acest domeniu… crezi că s-a greşit ceva în abordarea revistelor, de exemplu, sau în online? Pentru că această educaţie pare să nu se fi întipărit…

În locurile în care merg eu, cel puţin, mie mi se pare că lucrurile s-au îmbunătăţit drastic faţă de ani în urmă.

Da, dar eu vorbesc de o ţară care nu reprezintă cele 3 străzi pe care ne plimbăm noi…

Exact, dar în general în ţară, modelele negative sunt cele care sunt urmate. Modele care nu ar trebui urmate, numai că, având o atât de mare audienţă, e normal ca fata de la Buhuşi să imite ce vede la televizor.

Dar până la urmă de ce insistăm noi – sau tu, sau voi, designerii – să rezolvăm această problemă a frumosului? De ce contează asta?

Moda are impact – vorbesc despre impactul vizual al stilului. Prima dată când vedem pe cineva asta vedem: dacă este frumos îmbrăcat, dacă are stil, dacă are bun-gust. Asta este prima impresie şi apoi toate celelalte. Este foarte important, din punctul meu de vedere, nu numai pentru tine.  Nu trebuie neapărat să fii fashion icon sau să fii îmbrăcat în noile tendinţe, ci să te îmbraci cu ce îţi vine bine, să îţi respecţi structura corpului, să ai grijă ce culori pui pe tine, ţinând cont  de culoarea tenului, a părului etc. Şi să nu dai în ridicol – asta este foarte important. Să fii fericit cu tine, să te simţi bine în pielea ta şi atunci transmiţi şi celorlalţi acest lucru.

Dar noua generaţie este mai puţin preocupată de toate astea. Pentru ei luxul înseamnă experienţe, nu lucruri. Şi cred că moda se adaptează la asta, la această mişcare…

Da, moda este mult mai flexibilă, mai relaxată decât era acum câţiva ani. Acum a revenit jeans-ul – este ceva incredibil! -, începând de sezonul trecut, poţi purta jeans de dimineaţă până seara. Dar mie îmi lipseşte foarte mult din modă feminitatea. Eu sunt un creator căruia îi place feminitatea.

Eşti un creator de şi pentru feminitate…

Exact. Şi vreau să rămân aşa. Chiar dacă poate noua generaţie nu se simte atrasă de creaţiile mele sau de ceea ce propun eu a fi modern (şi aici, de gustibus non disputandum…) Dar prefer să am o clientelă mai mică, selectă, am cliente de ani de zile… prefer să rămân doar cu ele decât să abordez această tânără generaţie care nu pune preţ pe calitate, pe material, pe croi, pe manufactură pur şi simplu. Se pierde foarte, foarte mult. Acum e trendul acesta cu obiecte vestimentare nefinisate, tăiate pur şi simplu. Am prins materialul într-un bold şi cu asta am făcut o rochie. Nu, nu-i chiar aşa! Eu am stat 6 ani în băncile facultăţilor ca să învăţ ce înseamnă un tipar, ca să învăţ ce înseamnă o cusătură, ca să ştiu ce înseamnă un material… Mi se pare că toate astea acum se pierd azi şi tinerii de acum se pierd cumva, pentru că e aşa un volum mare de informaţie, care vine peste ei în fiecare zi din toate părţile şi ei nu mai au idee ce să facă. Se apucă de un lucru, renunţă. Apoi fac altceva, şi o lasă baltă în scurt timp, indiferent că vorbim de studii, vocaţii sau altceva… Parcă la generaţiile vechi era totul mai clar, ştiai de tânăr cam ce ai vrea să faci (e drept, erai şi destul de limitat de context). Acum, pentru că plaja e atât de mare, eşti „lost”. Dacă nu ai o vocaţie şi nu performezi într-o anume zonă te pierzi. Acum toată lumea face de toate. „Sunt şi model, sunt şi blogger, şi jurnalist, mâine vreau să fiu stomatolog şi poimâine mă trezesc că vreau să fiu nevastă de preşedinte”… că tot avem exemplul din State.

Chiar, Tom Ford a spus că nu o îmbracă pe Melania Trump!

Da. A refuzat, ceea ce mi se pare absolut senzaţional!

Lor nu le este frică. În România frica de ziua de mâine îi face pe designeri să facă, uneori, compromisuri?

Unii fac mai multe compromisuri, alţii fac mai puţine compromisuri… Încercăm cu toţii să facem cât mai puţine, dar, ca să supravieţuieşti în această branşă, faci compromisuri mici, ca să le numesc aşa. Eu am încercat să fac cât se poate de puţine, dar dacă, spre exemplu, o clientă îşi doreşte neapărat un material pe care eu n-o sfătuiesc să-l aleagă, pentru că nu îi vine bine şi ea, totuşi, şi-l doreşte neapărat, atunci… cu riscul de a-mi pune în joc numele, mai accept. Recunosc.

Vin sărbătorile….

Da, abia aştept această perioadă a anului…

Îţi plac sărbătorile astea? Cum petreci Crăciunul?

La noi este tradiţie, în 24 decembrie noi facem bradul acasă – mama, tata şi cu mine. Mama cântă la pian în seara de Crăciun. Oricum de Crăciun cântăm colinde cu toţii, căci se reîntregeşte familia, cu verişorii, cu toată lumea. E o atmosferă foarte cozy şi festivă în acelaşi timp – nu că ar fi fost altfel la noi în casă, pentru că eu dimineaţa nu aveam voie să ies în pijama la micul dejun; trebuia să vin gătit, masa era aranjată.. lucruri care se repetau şi la prânz, şi seara. Iar în zilele de sărbătoare cu atât mai mult! Pe tatăl meu n-o să îl vezi în trening în casă niciodată! Este veşnic la pantalon, cămaşă cu cravată şi cardigan. Iar mama nici nu şi-ar imagina să primească pe cineva în casă nearanjată. În seara de Crăciun este o cină elegantă, chiar ne îmbrăcăm festiv, cu ţinute elegante, chiar dacă cinăm acasă.

E vorba de un respect, nu-i aşa? Parcă se întâmplă ceva magic când te îmbraci frumos la masă, acasă…

Când crezi în Isus, şi în adevăratul sens al Crăciunului, vorbim despre respectul pentru această sărbătoare mare – la fel şi de Paşte sau de alte mari sărbători. La noi e aşa poate şi datorită faptului că tata e preot, şi pentru el aceste sărbători înseamnă foarte mult. Sunt în adevăratul sens al cuvântului „sfinte” pentru el. Dar şi pentru noi.