„Ştiuca n-are memorie, dar te ţine minte!” (2)

Ernest Popovici: La Trei Bibani se practică acel tip de pescuit care se numeşte catch and release. Este obligatoriu la noi, asta este regula! Sigur că s-a mai întâmplat să moară o ştiucă sau două şi le ducem la bucătărie… dar, cred că s-a întâmplat de două ori anul trecut şi de vreo trei ori acum doi ani. Dar au fost accidente…

 

Alexandru Dobrescu: Vorbeam de dorinţa de a schimba ceva. Dacă vrei să schimbi ceva, trebuie să începi cu tine, sperând să fii un exemplu pentru cei din jur. Cine sunt aceştia? În primul rând pentru angajaţii tăi. La Trei Bibani, pentru angajaţi, faptul că prindem peşti pe care îi aruncăm înapoi, cu tot respectul pe care ni-l poartă, asta ne califică la categoria „idioţi”.

Pentru cei care ne vizitează, care sunt oameni educaţi, care au citit despre catcth and release, nu este o problemă. Cu toate astea, mai sunt oameni care, deşi ştiu despre acest gen de pescuit, se supără când le facem observaţie dacă nu respectă regula. Sigur, nu suntem absurzi. Dacă e vorba despre câţiva peştişori prinşi de copilul cuiva, îi ducem la bucătărie. Dar vorbim doar despre câţiva peştişori, nu de ditamai captura.

În Deltă sunt mulţi care au activităţi comerciale: pensiuni, resorturi etc. Sperăm ca prin exemplul nostru să fim pomeniţi în mediile lor şi să încerce şi ei adopte această politică. Căci, dacă se prind peştii şi nu se aruncă înapoi, cel care vine după tine nu mai are ce prinde, Delta rămâne goală şi nu ăsta este scopul nostru, nu?

Din păcate nu există respect, pentru că nu există educaţia necesară. Din observaţiile mele, mai mult de 50 la sută dintre cei care ajung în Deltă, confundă sălbăticia mediului cu sălbăticia comportamentului. Avem o problemă de educaţie.

 

S-a încheiat perioada de prohibiţie pentru ştiucă, chiar acum câteva zile. Spuneţi-ne, cum îşi depune ştiuca icrele? Înţeleg că e un proces destul de dur…

 

Ernest Popovici: Şi noi am vrea să ştim, dar din păcate niciunul dintre noi nu este ştiucă, aşa că… Deşi ne-am fi dorit, totuşi, să ştiţi… să putem înţelege ce gândeşte când  bate vântul, când  nu bate, când  e soare, când  nu, când se vorbeşte, când nu se vorbeşte… 

Revenind la prohibiţie, nu ne interesează neapărat ca e prohibiţie în Deltă, pentru că la Trei Bibani e prohibiţie mai tot timpul… Ştiuca depune icrele în perioada ianuarie, februarie, martie, dar am găsit şi în mai ştiuci cu icre – şi o vezi după cum arată, după cum se uită, după cum muşcă… 

Să ştiţi că, deşi e prohibiţie, am aflat din presă că în lacul Razelm s-au găsit câţiva kilometri de plase, deci vă daţi seama ce înseamnă… Asta, dacă nu mai pomenim despre braconajul cu curent electric, ceea ce înseamnă că peştii sunt omorâţi şi culeşi de către braconierii care nu fac doar această pagubă, ci lasă în urmă peştii care, dacă scapă, nu se mai reproduc, însă… Toate acestea se întâmplă fie că e prohibiţie, fie că nu e. 

În fine, la Trei Bibani, noi scoatem ştiuca, ne pozăm cu ea şi o aruncăm înapoi. Avem chiar şi un club: clubul celor de peste un metru. Sunt 16 poze până acum cu cei care au scos ştiucă de peste un metru. Eu nu sunt, de pildă, dar domnul de lângă mine este în club, aşa că am să-i dau cuvântul…

 

A.D.: Într-una din zile soţia mea m-a iubit mai puţin şi am avut noroc la peşte!

 

Eu ştiam că vorba asta se aplică la jocul de cărţi.

 

A.D.: Da, dar se aplică şi la pescuit. Cred se aplică la mai multe… În fine, aţi întrebat despre depunerea icrelor şi despre reproducerea ştiucilor. Acum o săptămână am fost la Trei Bibani şi am prins câţiva băieţei de ştiucă… care arătau jalnic! Erau zgâriaţi, muşcaţi. Fetiţele ştiucă nu sunt prea prietenoase în perioada de împerechere. Deci aş vrea să fiu bine înţeles, niciodată nu aş vrea să fiu băieţel de ştiucă. (Râde)

 

Se spune că ştiuca are o memorie de 18 secunde?

 

E.P.: Nu ştiu…. Nu sunt specialist. Câteodată ai impresia că nu are memorie deloc, câteodată eşti sigur că are o super-memorie. Spui că ştiuca e proastă, ca orice peşte, şi câteodată îţi dai seama că nu este chiar aşa. Nu mai zic cum se comportă când încerci să pui mâna pe ea, cum se fereşte…

 

Vă poate răni?

 

E:P: Da, dacă băgaţi degetul mic în gura unei ştiuci şi ea închide gura cu o viteză normală, riscaţi să ramâneţi doar cu osul. Dacă ştiuca e mai mare, rămâneţi fără o falangă. Am tras, nu de puţine ori, ştiuci de 6-7 kg, care aveau în gură o altă ştiucă de 4 kg, lungă cât aproape 3 sferturi din lungimea ei. Chiar cu gura plină, cu burtica plină, tot s-a repezit la nălucă să mai prindă un peştişor…

 

Cunoaşteţi pe cineva din viaţa reală care seamănă cu ce aţi descris chiar acum?

 

E.P.: Cunosc, dar… cât timp aveţi la dispoziţie să vă spun? (râde)

 

Domnule Popovici, de ce preferaţi rotativa MEPPS 4? (e o întrebare venită din partea unui pescar…)

 

E.P.: Aha, m-a pârât cineva… Vă luaţi de mine acum, să înţeleg…

 

A.D.: Acestei rotative i se mai spune şi „tiripleaşcă”…

 

E.P.: O prefer pentru că, atunci când bate vântul şi când vrei să dai la un punct fix, datorită portanţei, e foarte posibil să reuşeşti cu ea, de fapt, numai cu ea. Eu am făcut casting de performanţă timp de 30 ani. La casting arunci cu greutăţi de 7,5 grame, de plastic sau de aluminiu, în diferite stiluri, la diferite distanţe. Poţi ajunge să arunci de la 25 de metri într-o ţintă de 70 de centimetri. Aşa este şi pe baltă. Eşti pe canal, înconjurat de stuf şi vezi un ochi de apă la 30 de metri, cu un diametru de 30 de cm, unde bănuieşti că se află ştiuca. Şi de cele mai multe ori este şi adevărat, e acolo. Şi nu te poţi apropia, pentru că te simte, te miroase, vede umbra, – mă rog – e foarte sensibilă. Cu acest tip de rotativă reuşeşti să nimereşti la fix. Mă simt bine cu această lingură, am prins chiar o ştiucă de 98 de cm cu ea…

 

Oh! Mai aveaţi 2 cm şi eraţi pe panou!

 

E.P.: Da, (râde)… dar cu linguriţa asta am prins şi o ştiucă de câţiva centimetri. Am prins şi ştiucă cu caras în gură, şi ştiucă cu ştiucă în gură, am agăţat şi o gâscă, şi un pescăruş în zbor…

 

Un pescăruş?

 

E.P.: Da, am aruncat-o destul de sus şi pescăruşul a prins-o.

 

Şi ce aţi făcut?

 

E.P.: Am tras de fir, a tras şi el, şi eu până când l-am adus în barcă şi cu lupta de rigoare (căci nu e deloc o pasăre prietenoasă) am reuşit să îl eliberez…

 

Spuneţi-mi care sunt top 5 momeli pentru ştiucă?

 

A.D.: Pe primele 5 locuri se află oscilanta. Imită o lingură, are diferite dimensiuni şi greutăţi, nu este atât de productivă precum este rotativa pe care o preferă Ernest. Eu, însă folosesc oscilanta, pescuitul la lingură, cum i se spune în mod tradiţional. Sunt momente în care, cu toată dragostea pe care i-o port lui Ernest, aş vrea să-i zgâlţâi barca numai când vad cu ce viteză prinde ştiucă după ştiucă cu rotativa lui. Eu nu am ajuns la măiestria pe care o are el, dar mă străduiesc!