Tânăra care nu a realizat că este însărcinată. Dr. Corina Bușe: „Adolescenta de 14 ani își începuse viața sexuală cu naivitate, neștiind posibilele consecințe ale unui act sexual neprotejat”. Cât de importante sunt vizitele anuale și de ce ar trebui să avem educație sexuală în școli
Pentru Corina Bușe drumul către medicină a început la cantina studenților mediciniști din Cluj. Atunci a spus că vrea să urmeze această carieră. Și tot un drum, de data aceasta pe dealul Casaru la Colibița, pentru un consult la un vârstnic de 82 de ani, cardiac și nevăzător într-o sâmbătă dimineață devreme, a făcut-o să realizeze că meseria aceasta este cea pe care și-o dorește cu adevărat. Ambele întâmplări au fost împreună cu tatăl său, un medic foarte iubit și respectat de oamenii din comunitate.
A dat la Medicină și în anii V și VI de facultate a ales specialitatea obstetrică-ginecologie, într-un context de colaborare cu o echipă de voluntariat din Scoția, venită în România. Așa a ajuns să se implice în activitatea maternităților din Spitalul Județean Bistrița-Năsăud, Spitalul Județean Baia-Mare și din Spitalul Universitar București cu sprijinul șefilor de secție și a asistentelor șefe. Și să beneficieze de o bursă de Observer Attachement la maternitatea Stirling Royal Infirmary din Scoția, unde „am avut șansa să observ activitățile de monitorizare a gravidelor la domiciliu, nașterile noaptea în maternitate, îngrijirea lauzelor și a nou-născuților acasă lângă familia lărgită”.
Cât de importante sunt vizitele anuale și de ce medicul ginecolog trebuie să fie aliatul femeilor? Aflăm de la Corina Bușe, medic primar Obstetrică-Ginecologie:
Doamna doctor Corina Bușe, care a fost momentul care v-a inspirat să alegeți medicina?
Greu de spus vârsta exactă. La cantina studenților mediciniști din Cluj-Napoca, unde eram cu tata, am spus că vreau să devin doctoriță.
Tata era iubit de oamenii pe care îi îngrijea, acasă povestea despre pacienții de la spital cu detalii și cu o abordare logică a diagnosticului și tratamentului. Îi ascultam zilnic preocuparea și implicarea față de pacienți și situațiile lor medicale. Întreaga mea copilărie și adolescență am fost inspirată să îmi placă această profesie. Pasiunea exprimată a tatălui meu față de medicină a avut rolul principal.
M-a impresionat situația unui bărbat vârstnic de 82 de ani, cardiac și nevăzător care locuia pe dealul Casaru la Colibița. Într-o sâmbătă dimineață devreme, tata și cu mine l-am vizitat acasă pentru consultație și i-am dus medicamentele necesare. Drumul de țară a fost minunat, câțiva kilometri buni la deal. Pacientul nostru stătea în bucătărie împreună cu nepotul lui și i-am simțit mulțumiți de viața lor, de sprijinul pe care și-l acordau unul celuilalt. Mergând spre casă mi-a fost clar rolul acestei meserii, prin sprijinul pe care medicii îl acordă pacienților care le solicită ajutorul și întregii comunități unde profesează.
Dr. Corina Bușe: „Este un privilegiu să particip direct la nașterea unui copil. Să asiști o gravidă la naștere împreună cu întreagă echipa – moașă, medic neonatolog, medic anestezist – este o artă”
De ce specializarea în obstetrică-ginecologie?
Specialitatea obstetrică-ginecologie a devenit o preocupare pentru mine în anii V și VI de facultate, într-un context de colaborare cu o echipă de voluntariat din Scoția, venită în România.
România nu implementase în politica sanitară conceptul de „rooming in”, astfel că moașele aveau o implicare redusă în asistarea nașterilor naturale și, surprinzător, proaspetele mame și nou-născuții erau separați imediat după naștere. Astfel, în maternitățile românești, mamele se cazau în secția de obstetrică, în saloane aflate la mare depărtare de saloanele secției de neonatologie, fără facilitarea atașamentului dintre mamă și nou-născut în primele clipe de viață ale acestuia.
Apropierea de sistemul britanic de sănătate mi–a oferit contrastul necesar să înțeleg principiile și beneficiile unei abordării umaniste autentice în medicină. Citind cărți din domeniul antropologiei și despre comportamentul primatelor, mi-am consolidat cunoștințele de fiziologie a nașterii.
Este un privilegiu să particip direct la nașterea unui copil. Să asiști o gravidă la naștere împreună cu întreagă echipa – moașă, medic neonatolog, medic anestezist – este o artă.
În Scoția, dr. Corina Bușe: „am avut șansa să observ activitățile de monitorizare a gravidelor la domiciliu, nașterile noaptea în maternitate, îngrijirea lăuzelor și a nou-născuților acasă lângă familia lărgită”
Povestiți-ne despre experiența dumneavoastră cu echipa din Scoția și cum v-a influențat aceasta în alegerea specializării în obstetrică. Cât de mult v-a influențat viața această întâlnire?
Ne-am implicat în activitatea maternităților din Spitalul Județean Bistrița-Năsăud, Spitalul Județean Baia-Mare și din Spitalul Universitar București cu sprijinul șefilor de secție și a asistentelor șefe. Cooperarea cu toate asistentele, moașele și medicii secțiilor a schimbat abordarea îngrijirii la naștere și postpartum a pacientei, odată cu inițierea și menținerea apropierii dintre mamă și nou-născut. Astfel, împreună, am început implementarea conceptului de „rooming in” România.
Ulterior acestui proces, am beneficiat de o bursă de Observer Attachement la maternitatea Stirling Royal Infirmary din Scoția, prin intermediul Clubului de Mountaineering din Dollar, care a organizat tabere pentru copiii scoțieni cu dizabilități pentru a oferi această bursă.
Am avut șansa să observ activitățile de monitorizare a gravidelor la domiciliu, nașterile noaptea în maternitate, îngrijirea lăuzelor și a nou-născuților acasă lângă familia lărgită. Toate aceste lucruri m-au imersat într-o comunitate medicală admirabilă, profesionistă și umană. Am remarcat și apreciat blândețea medicilor și a moașelor, răbdarea și comunicarea constantă cu toți membrii familiei și fericirea evidentă a mamelor care reușeau printr-un efort considerabil să nască, de cele mai multe ori pe pat, cu perineul intact, deseori în apă, cu sprijinul partenerului și al familiei.
Astfel, am înțeles diferența dintre cele două abordări și am realizat ce înseamnă o bună practică medicală care le permite mamei și nou-născutului să formeze încă din primele momente o relație unică.
Toate acțiunile noastre ulterioare mi-au trezit interesul de a cunoaște și de a aplica metodele minim invazive de asistență la naștere, respectând fiziologia mecanismului de naștere.
Ce înseamnă conceptul de „rooming in”? Cum l-ați descoperit și cât de important este el pentru mamă și bebeluș?
Conceptul de „rooming in” este o practică medicală a maternităților unde patul bebelușului nou-născut este ținut lângă patul mamei 24 ore pe zi. Această proximitate facilitează atașamentul mamă-copil, alăptarea, creșterea încrederii în abilitatea de a îngrijii bebelușul, un somn confortabil pentru mamă și nou-născut. Părinții pot să îngrijească constant bebelușul, să-i schimbe scutecele, să-l alăpteze și să-i ofere afecțiune, asfel că învață din spital cum să-i îndeplinească nevoile în mod adecvat, beneficiind de sfaturile medicilor și asistentelor de neonatologie.
„Rooming in” este una dintre cele zece componente ale unui Spital Prieten cu Copilul, program comun al OMS și UNICEF. Odată cu evoluția medicinei și începând cu anul 1900, nașterile la spital au înlocuit nașterile acasă. Medicii au considerat că atât mama cât și copilul necesită o atenție sporită imediat după naștere. Prin urmare, s-a decis ca cei doi să fie separați și mutați în saloane diferite, unde medicii aveau grijă de ei în mod individual și le ofereau atenția necesară. S-au construit spitale cu maternitate în care nou-născuții erau cazați în spații dedicate, unde mamele îi vedeau printr-un perete de sticlă.
Conceptul de „rooming in” a fost pus în practică și studiat începând cu anul 1940 la Universitatea George Washinghton din Detroit și la Facultatea de Asistente a Universității Yale, datorită dorinței mamelor să aibă bebelușul lângă ele imediat după naștere.
Astfel, în prima parte a anului 1950 s-au construit trei spitale noi în Statele Unite ale Americii, la San Francisco, Los Angeles și Walnut Creek, ce aveau spațiul dedicat bebelușilor în mijlocul maternității, în comunicare cu saloanele mamelor, printr-un sertar mobil – the baby in the drawer concept. Începând cu 1953, conceptul de „rooming in” s-a aplicat în maternitățile din SUA.
Ce rol joacă empatia si încrederea în relația dumneavoastră cu pacienții, în special în cadrul unei specializări precum obstetrica-ginecologia?
Prima parte în demersul de diagnostic este anamneza, atunci când asculți care sunt motivele și afli caracteristicile și evoluția în timp a simptomelor pentru care pacienta se prezintă la medic.
Această ascultare activă are ca scop conectarea cu pacienta și înțelegerea detaliată și nuanțată a suferinței care o determină să ceară ajutor medical. Astfel, comunicarea empatică este esențială într-o faza incipientă de stabilire a diagnosticului și creează bazele unei relații medic-pacient.
Încrederea este a doua componentă a unei relații stabile pacientă-medic. Atunci când medicul este un profesionist desăvârșit, îi oferă și pacientei confort și siguranță în timpul tratamentului. De asemenea, compasiunea autentică în îngrijirea pacientelor creează o atmosferă de încredere interumană, atât de necesară însănătoșirii.
Dr. Corina Bușe și tânăra care nu a realizat că este însărcinată: „Adolescenta de 14 ani își începuse viața sexuală cu naivitate, neștiind posibilele consecințe ale unui act sexual neprotejat”
Ca medic ginecolog, sunt convinsă că ați întâlnit cazuri unice. Ne puteți povesti un astfel de caz cu circumstanțe excepționale?
De-a lungul timpului am întâlnit o serie de cazuri ce au necesitat atât alocarea de timp suplimentar la consultații cât și răbdarea și spațiul de comunicare cu fiecare pacientă în parte.
Spre exemplu, cea mai tânără gravidă pe care am monitorizat-o a născut la vârsta de 14 ani. Când ne-am cunoscut, sarcina ajunsese la 28 de săptămâni. Adolescenta nu a realizat că este însărcinată, și nici părinții nu au observat sarcina. Colegii de la liceu, profesorii nu au observat modificările de sarcină. După ce a născut, pacienta și-a continuat studiile.
Sarcina la adolescente aduce încă o dată în prim-plan necesitatea educației sexuale și de sănătate pentru tineri. Adolescenta de 14 ani își începuse viața sexuală cu naivitate, neștiind posibilele consecințe ale unui act sexual neprotejat.
Între timp am asistat gravide care și-au susținut examenul de bacalaureat înainte sau imediat după naștere.
Sunt impresionată de mamele adolescente, ce dezvoltă instincte materne autentice și oferă o îngrijire de calitate bebelușilor, bazată pe duioșie. Este emoționant să observi exprimarea dragostei unui copil față de propriul bebeluș.
Cum vă simțiți în calitate de medic obstetrician-ginecolog atunci când tratați paciente foarte tinere?
Răspunsul simplu la această întrebare este că mă simt capabilă mulțumită propriei pregătiri. Adolescența este o perioadă de creștere emoțională, mentală și de gândire pentru tinerele fete și părinții acestora. Perioada la care ne referim include vârstele între 12 și 18 ani. În acest timp, se schimbă modalitatea în care funcționează gândirea, se modifică fiziologia sistemelor și asistăm la dezvoltarea sexualității. De aceea, consider deosebit de important ca tinerelor paciente să le fie insuflată încrederea de a veni la medicul ginecolog, la nevoie în cazul unor simptome, și anual pentru verificarea stării lor de sănătate.
Adolescentele care vin însoțite de unul dintre părinți și care cer ajutorul atunci când au nevoie de sfatul medicului ginecolog beneficiază de un sprijin calificat în procesul de maturizare și de menținere a unui stil de viață sănătos.
Dr. Corina Bușe și importanța examenului Babeș-Papanicolau: „S-a prezentat la urgență o pacientă de 40 de ani cu sângerare abundentă, ulterior, s-a confirmat diagnosticul de cancer de col uterin în stadiul III. Pacienta nu știa de existența unei astfel de boli. Acum vine la control periodic, dar calitatea vieții ei este afectată”
Cât de important este controlul ginecologic anual și cum poate acesta să salveze vieți?
Controlul ginecologic anual este de o importanță vitală pentru sănătatea femeilor și are un rol esențial în prevenirea și detectarea precoce a unor boli grave.
Spre exemplu, un caz care să ilustreze importanța consultației ginecologice și a examenului Babeș-Papanicolau este cel pe care l-am întâlnit la camera de gardă. S-a prezentat la urgență o pacientă de 40 de ani cu sângerare abundentă. La consultație, am constatat că sângerarea acută provenea dintr-o ulcerație a colului uterin. Ulterior, s-a confirmat diagnosticul de cancer de col uterin în stadiul III. Pacienta nu știa de existența unei astfel de boli și niciodată nu i se recoltase un examen Babeș-Papanicolau. Pacienta a beneficiat de radioterapie și chimioterapie, iar acum vine la control periodic, dar calitatea vieții ei este afectată.
Îmi doresc ca femeile să înțeleagă că nu trebuie să ajungă într-o situație de urgență ca să facă o vizită la medicul ginecolog, ci să vină anual, pentru a-și verifica constant starea de sănătate.
Citește și
▶️ Anca Ciliac, femeia care traduce terapeutic, prin dans Parkinsonul și Alzheimerul
Povestiți-ne despre provocările și satisfacțiile de a trata cazuri de infertilitate…
Tratarea cazurilor de infertilitate este o provocare medicală și sentimentală. Provocările sunt nenumărate, de la stabilirea unui diagnostic la opțiunile de tratament, la incertitudinea și stresul emoțional până la aflarea rezultatului și monitorizarea unei sarcini și nașteri cu un grad crescut de fragilitate.
Satisfacția obținerii unei sarcini, creșterea conexiunii partenerilor și impactul pozitiv asupra vieții de familie a cuplurilor infertile se reflectă în starea mea de bine. Simt că efortul de cunoaștere are un rezultat.
Ne puteți povesti despre un caz de infertilitate care v-a impresionat foarte mult?
Orice moment în care o nouă viață prinde contur este un moment minunat pentru părinți. Am participat la povești de viață deosebite, situații medicale dificile și această implicare intensă, timp îndelungat, a cristalizat o relație pacientă-medic cu atașament reciproc.
Spre exemplu, sunt impresionată de pacientele cu infertilitate de cuplu care au devenit mame deși șansele erau aproape inexistente. Perseverența celor doi parteneri, reziliența noastră ulterior încercărilor nereușite au contribuit la nașterea unui copil sănătos care le-a adus multă fericire. Primesc fotografii cu evoluția lor ca familie și continuăm apropierea dintre noi în timp.
Sunt paciente care după ce au născut un copil obținut prin fertilizare în vitro, au rămas gravide spontan. Și paciente diagnosticate cu infertilitate care beneficiază de tehnici de reproducere asistată care rămân gravide spontan. Avem același sentiment de realizare.
Ce sfaturi ați oferi tinerilor care doresc să urmeze o carieră în obstetrică-ginecologie?
Pentru tinerii care doresc să urmeze o carieră în obstetrică-ginecologie, aș oferi următoarele sfaturi:
- Să-și cultive pasiunea și interesul: este important să fie pasionați de acest domeniu. Cunoașterea și înțelegerea profundă a subiectului vor face munca satisfăcătoare și îi vor motiva să continue să învețe și să crească profesional.
- Să se concentreze pe educație: să învestească într-o educație solidă în științele medicale. Să acorde atenție studiilor și să caute oportunități de a face stagii și practică în spitale si clinici.
- Să-și aleagă un mentor: un mentor îi poate ghida, îi poate încuraja și îi poate sprijini pe parcursul formării profesionale.
- Să-și dezvolte abilitățile de comunicare și empatie: în obstetrică-ginecologie, comunicarea cu pacientele este esențială. Să învețe să fie empatici și să comunice cu delicatețe și respect. O conexiune bună cu pacientele va contribui la încrederea și colaborarea în timpul tratamentelor.
- Să învețe mereu: medicina este un domeniu în continuă schimbare și dezvoltare. Să fie deschiși să învețe mereu și să fie la curent cu cele mai noi descoperiri și tehnologii medicale.
- Să întrebe și să se implice: în timpul studiilor și stagiilor, să nu le fie teamă să pună întrebări. Numai așa pot să învețe aplicat.
Cum este Corina Bușe atunci când nu se află la cabinet? Ce pasiuni aveți, cum alegeți să vă petreceți timpul?
Prefer să citesc, este activitatea mea preferată de când eram copil. Iar când știu că am suficient timp la dispoziție, gătesc. Îmi plac mult întâlnirile cu prietenii și discuțiile pe teme comune de interes. De asemenea, să organizez activități medicale cu beneficiu pentru paciente a devenit o preocupare în prezent. În concedii călătoresc, vizitez muzee și merg la spectacole.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
