TED Talks: 5 poveşti inspiraţionale cu care merită „să vă pierdeţi timpul”

Când mi-am propus să scriu despre cât de emoţionante pot fi unele dintre conferinţele TED, aveam în minte câteva astfel de înregistrări pe care le urmărisem cu ceva timp în urmă. Unele sunt cu totul şi cu totul inspiraţionale! Dacă n-aţi mai urmărit până acum nicio astfel de conferinţă, atunci trebuie să ştiţi că aceste evenimente şi discuţii TED au loc încă din anul 1990. TED este un acronim pentru Technology, Entertainment, Design, însă domeniile de interes ale acestor conferinţe cuprind astăzi mult mai multe domenii – de la ultimele cercetări în medicină, la impactul social media în vieţile noastre sau poveşti de viaţă uimitoare din care avem cu toţii de învăţat. Nu degeaba sloganul TED este „ideas worth spreading”. Sunt idei şi poveşti care chiar merită a fi împărtăşite!

Tot căutând cele mai reprezentative speech-uri, m-am „pierdut” preţ de câteva ore bune pe site-ul TED şi pe canalul lor de YouTube. Nu, n-am ales cele mai vizualizate TED Talks din toate timpurile (găsiţi o listă aici). Am văzut (şi revăzut) poveşti extraordinare spuse de oameni din mai multe arii de activitate sau oameni a căror voce a ajuns să conteze tocmai prin prisma poveştii lor de viaţă sau a traumei prin care au trecut. Vă propun astăzi 5 personaje (întâmplarea face ca cele 5 poveşti alese de mine să fie spuse de femei) care au adus emoţia pe scena TED. Şi care nu s-au temut să se deschidă în faţa publicului din sală şi din întreaga lume: sunt înregistrări care au milioane (!) de vizualizări. Cum poţi să treci prin viaţă cu zâmbetul pe buze când te confrunţi cu paralizie cerebrală sau când ştii că fiul tău a ucis 13 persoane? Şi cum îţi spui povestea în maxim 18 minute? Unele dintre aceste discursuri pot fi de-a dreptul sfâşietoare. Dar şi amuzante, în acelaşi timp. Lăsaţi-vă emoţionaţi şi inspiraţi de poveştile acestor femei. N-o să vă pară rău că aţi zăbovit câteva ore în faţa computerului!

Maysoon Zayid: „I got 99 problems… palsy is just one”

Maysoon Zayid este scriitoare, actriţă, comedian, organizator de festival, filantrop. S-a născut în State, însă are origini palestiniene. Este una dintre puţinele femei-comedian musulmane şi prima din lume care a făcut stand-up comedy în Palestina şi Iordan.

Maysoon Zayid are paralizie cerebrală şi o veţi vedea pe scenă tremurând din tot corpul. De fapt, aceasta îşi începe discursul cu „Nu, nu sunt beată, dar doctorul care a asistat-o pe mama la naştere era!”. Nu vă temeţi, n-o să fie un discurs trist şi patetic. Din contră! Această femeie reuşeşte să râdă şi să îi facă şi pe alţii să râdă în hohote, chiar şi pe baza acestui „inconvenient” cu care se luptă de la naştere. Speech-ul său este emoţionant, într-adevăr, şi este motivaţional prin puterea exemplului. De fapt, actriţa are un moto de împărtăşit lumii întregi: „If I can-can, you can-can!” (Dacă până şi eu pot, sigur că şi tu poţi!”)

Amanda Palmer: „The art of asking”

Amanda Palmer este artist, muzician, blogger, cunoscută şi ca „Amanda Fucking Palmer”. Este membră a grupului The Dresden Dolls, a cărui muzică se încadrează în genul alt-rock. Ce o face pe Amanda atât de specială? Tot povestea sa de viaţă. Este un muzician al cărui crez (pe care îl promovează cu încăpăţânare) este acela că muzica (şi arta în general) ar trebui să ajungă în mod gratuit la fani. Albumele sale sunt gratuite, downloadabile… sunt „la liber” pe net. Amanda Palmer susţine că trebuie doar să le ceri ajutorul fanilor, nu să îi obligi să plătească pentru actul tău artistic. Este primul artist care a reuşit să strângă 1,2 milioane de dolari pe Kickstarter (ceruse doar 100 de mii) cu ajutorul a peste 25.000 de fani care au pre-comandat albumul „Theatre Is Evil”.

Ştiţi cum a ajuns Amanda Palmer să creadă că „a cere este o artă în sine”? Tot din experienţa proprie: pentru o vreme „a lucrat” ca statuie vivantă pe stradă. Şi vorbeşte despre acea perioadă cu multă emoţie – chiar şi despre momentele în care trecătorii strigau la ea „get a real job!”

Elif Shafak: „The politics of fiction”

Elif Shafak este una dintre cele mai pregnante voci ale literaturii contemporane. Şi sunt sigură că nu i-ar plăcea această definiţie. Întreaga sa operă, întreaga sa personalitate respinge „normele” şi îngrădirea prin stereotipuri. Este un autor cu numeroase premii la activ şi cea mai citită femeie din Turcia. Scrie atât în turcă, cât şi în engleză, iar cărţile sale (peste 15 la număr) au fost publicate în aproape 50 de limbi. Elif Shafak este, de asemenea, un foarte bun comentator politic.

O veţi vedea pe scriitoarea din Turcia în video-ul de mai jos vorbind despre „politici” atunci când vine vorba despre literatură, despre ficţiune. Practic, Shafak vorbeşte despre stereotipuri, despre etichetele pe care le-a primit de-a lungul vieţii sale şi despre aşteptările preconcepute pe care le au până şi cei mai străluciţi intelectuali atunci când vorbesc cu aplomb despre „multiculturalism”.

Shafak pune punctul pe i, subliniind faptul că un volum de ficţiune nu trebuie să fie neapărat autobiografic sau să pornească de la evenimente trăite. Doar pentru că provine din Turcia, n-ar trebui ca lumea să se aştepte să scrie doar despre femei musulmane cu văl pe cap! Dacă vreţi să aflaţi fapte reale din viaţa sa, urmăriţi acest film. Citiţi-i cărţile pentru plăcerea lecturii!

Sue Klebold: „My son was a Columbine shooter. This is my story”

Da, mama unui ucigaş a urcat pe scena TED! Şi numai Sue Klebold ştie cât curaj îţi trebuie să faci asta. Fiul său, Dylan Klebold, a fost unul dintre cei doi atacatori de la liceul Columbine (Colorado, în aprilie 1999). Aceştia au ucis 12 studenţi şi un profesor şi au rănit mulţi alţii.

Această femeie s-a luptat ani de-a rândul cu „moştenirea” pe care i-a lăsat-o fiul său, cu ruşinea şi vinovăţia, cu teama de a întâlni pe stradă o victimă a acelui masacru. S-a luptat cu opinia publică, cu acuzele de genul „ce fel de mamă eşti?!”, „nu se poate să nu fi ştiut!”. S-a luptat ea însăşi cu probleme mentale şi a făcut mulţi ani de terapie pentru a reuşi să îşi spună povestea. După ani de studii a ajuns la concluzia că acţiunile fiului său au pornit de la tendinţele sinucigaşe. Iar acum este un fervent promotor al ideii că ar trebui să se acorde mai multă atenţie legăturii dintre tendinţele suicidale şi cele de homicid.

De vinovăţie, aşa cum mărturiseşte, nu poţi scăpa, în astfel de situaţii, nici după ani lungi de terapie. O veţi vedea şi în video-ul de mai jos cerându-şi public scuze…

Aimee Mullins: „It’s not fair having 12 pairs of legs”

Aţi înţeles bine: Aimee Mullins are 12 perechi de picioare! În plus, poate să îşi schimbe înălţimea după bunul său plac. Dacă o vedeţi pe stradă sau în video-ul de mai jos, fără să ştiţi detalii despre viaţa sa, aţi putea exclama (aşa cum au făcut-o şi alţii) „ce tipă sexy!”. Ei bine, da, Aimee Mullins nu arată deloc ca o persoană cu dizabilităţi. Unora nici nu le vine să creadă că a suferit o operaţie de dublă amputare.

În loc să aleagă scaunul cu rotile, Aimee a ales să fie sportiv de performanţă, cu numeroase medalii la activ  (la proba de alergare!), a fost model, actor şi este un fervent activist. Da, are 12 perechi de picioare prostetice care îi conferă încredere, viteză, frumuseţe (trebuie să-i vedeţi pictorialele!) şi 15 centimetri în înălţime (oricând are chef).

Aimee a adus pe scena TED o parte din „colecţia” sa de picioare şi nu se teme să recunoască faptul că a fost „cobai” din proprie iniţiativă pentru companiile care produc astfel de aparate prostetice. Şi povesteşte cu mult umor cum cea mai bună prietenă o invidiază la modul cel mai sincer că îşi poate schimba picioarele! Îţi trebuie putere să îţi spui astfel povestea şi să ţi-o trăieşti „la înălţime”. Sunteţi de acord?