De ce să stai 7 zile în întuneric, fără sursă de lumină, fără telefon sau computer, deconectat total de lumea exterioară? Când am auzit prima dată de “Terapia Camerei Întunecate” (Dark Room Therapy), curiozitatea mea a fost imediat stârnită. Cum te-ar putea ajuta această izolare? Eu aş fi în stare?
După ce am petrecut o zi întreagă cu persoanele care tocmai au ieşit la lumină la finalul unei săptămâni de întuneric, am înţeles mai multe despre ceea ce reprezintă această “ruptură de lume”.
Detoxifiere fizică, emoţională şi mentală
Emoţiile noastre au energia lor. Am aflat că în “Camera Întunecată” se lucrează mult cu corpul, deoarece emoţiile au somatizare în trup. Aşadar, conexiunea este esenţială.
Iar prin această terapie creşte conductivitatea în interior.
Madi Groşeanu este psiholog de mulţi ani. Ea este cea care îndrumă şi supraveghează participanţii la experiment. Îmi vorbeşte despre încetinirea procesului de îmbătrânire şi de îmbunătăţirea stărilor emoţionale, a simţurilor fine ale percepţiei psihice, de contactul profund cu subconştientul. Prin tehnici de psihoterapie, în acest mediu, se obţine o echilibrare psiho-emoţională mult mai profundă.
Metodă de terapie atât la nivel emoţional cât şi medical
În creierul nostru se află o micuţă glandă de mărimea unui bob de mazăre. Se numeşte glanda pineală (epifiza) şi este situată între cele două emisfere cerebrale. Filozofii o numesc “Locul Sufletului”. Misticii o consideră “Poartă Stelară”, cea care acţionează ca o legătură între lumea fizică şi cea spirituală şi care ajută la descoperirea de tărâmuri interioare şi spaţii de conştiinţă extinsă.
Această glandă endocrină este responsabilă cu secreţia unor hormoni ca melatonina şi serotonina. Melatonina acţionează ca antioxidant, menţine ritmul stărilor de veghe-somn, îmbunătăţeşte calitatea somnului, întăreşte sistemul imunitar.
Serotonina ne dă starea de bine. O secreţie scăzută a ei duce, în schimb, la tristeţe profundă, depresie sau anxietate.
Creierul este cel care deţine misterul existenţei noastre. Cu ce emoţii îl alimentăm şi ce grijă îi purtăm?
Psihologii şi medicii din mai multe ţări ale lumii au iniţiat un proiect de cercetare privind decalcifierea glandei pineale.
Glanda pineală începe să se calcifieze, printre altele, din cauza efectelor nocive ale florurilor, ale aditivilor din alimente, îndulcitorilor artificiali din băuturile răcoritoare şi zaharurilor procesate. Gândurile distructive sunt şi ele parte importantă a procesului de degradare.
Preocuparea mea pentru misterul creierului uman mă îndeamnă să aflu ce se întâmplă concret în timpul acestui gen de terapie şi care sunt rezultatele. Vă invit să urmăriţi şi poveştile celor care au experimentat “Camera Întunecată” în filmul care însoţeşte acest articol.
Schimbări în biochimia creierului
Psihologul Madi Groşeanu ne explică ce schimbări naturale intervin în biochimia creierului. “În primele zile începe să crească secreţia de melatonină. Atunci când ajunge la o cantitate suficient de mare (15-20mg), corpul începe să secrete pinolină. Pinolina este un conductor care facilitează vehicularea fluxului energetic mult mai puternic.”
În unele ţări există terapii de retragere în întuneric şi linişte timp de 14 sau 21 de zile, fără sursă de lumină sau vreun contact cu exteriorul, cu o alimentaţie vegetariană adaptată nevoilor specifice fizice, emoţionale şi spirituale ale fiecărei zile în parte.
Parcursul şi beneficiile acestui proces
La început, tendinţa fiecărui participant era să meargă cât mai des în camera de meditaţie unde se întâlnea cu ceilalţi. Era incapacitatea de-a sta singur, în beznă totală, doar cu propria persoană, de a-şi asculta gândurile şi de a depăşi stările de disconfort.
Al doilea pas a fost să accepte întunericul, să ştie să stea cu el şi să reuşească să se descopere pe sine. Este, de fapt, drumul personal către lumină.
“Dacă la început alegi răul: frici, neputinţe, revolte; mai apoi te îndrepţi către bine: linişte, echilibru, iubire. În tot malaxorul de stări ajungi să vezi mult mai mult decât priveşti cu ochii în viaţa de zi cu zi,” îmi spun cei care au luat parte la acest experiment.
Cel mai important lucru este relaxarea totală. Ea este bază pentru toate celelalte.
În primele 2 zile există o stare de somnolenţă mai mare, care face ca persoana sa ajungă în stări de relaxare profundă pe care nu le-a mai accesat până acum. Aceste stări se transformă în meditaţii introspective. Este perioada în care ochii se recuperează de la suprastimularea luminoasă la care sunt supuşi în viaţa de zi cu zi. Lipsa stimulilor de tip vizual conduce în mod natural la dezvoltarea celorlalte simţuri, inclusiv a percepţiilor extrasenzoriale. Persoanele devin mult mai intuitive. Se conturează un nou etalon al stării de armonie.
Fuga de lume în întuneric nu înseamnă fuga de sine
Dimpotrivă. Este cunoaşterea mult mai profundă a propriei persoane. Aşa mi se confesează Niki, păstrând încă relaxarea profundă de după cele 7 zile de retragere totală. Poartă ochelarii de soare care o protejează de lumina puternică a amiezii. Îi remarc seninătatea şi dorinţa de-a împărtăşi. Şi-a învins multe temeri; teama de necunoscut pe care a regăsit-o în multe din atitudinile ei de viaţă. Îşi aminteşte de nenumărate momente în care, din cauza necunoaşterii a ceea ce va urma, se pierdea. Intra în panică, în blocaje, şi nu mai ştia cum să iasă din ele.
A trăit cu înţelepciune solitudinea şi vede această perioadă ca pe o renaştere interioară. “În contopirea cu întunericul şi acceptarea lui, mi-am învins teama de necunoscut. Dincolo de această frică, mi-am descoperit capacitatea de a mă duce în alte tărâmuri vizibile doar cu ochii sufletului”.
Culorile întunericului
Elena are 60 de ani şi se arată foarte mulţumită de această experienţă. Îmi spune, cu încrederea celui care a “văzut atât de colorat în întuneric”, că în acea perioadă a descoperit un potenţial de putere de care nu şi-a dat seama până acum că îl are.
“Cineva a spus că dacă nu vezi în întuneric, vezi în tine însuţi. Este un timp pe care îl dăruieşti propriei persoane. A fost o experienţă de profundă explorare a sinelui şi de aducere a informaţiilor utile dezvoltării personale.”
Dărâmă zidurile construite în interior
O experienţă puternică a fost şi pentru Madi Groşeanu, psihologul îndrumător al grupului. În “Camera Întunecată” a intrat pe câteva evenimente din viaţa ei şi a descoperit mai multe valenţe ale iertării. Cât este de importantă această resursă care duce mai departe la acceptare şi la resemnificarea evenimentelor prin care trecem cu toţii.
“Resursele noastre sunt infinite şi, odată conectându-ne la ele, înţelegem din ce în ce mai profund. Suntem un izvor nesecat de resurse”.
Această terapie nu are nimic periculos. Dar e indicat să fie făcută sub supravegherea unui psiholog.
Descoperi ce înseamnă răbdarea şi un ritm mai aşezat al vieţii. Te întâlneşti cu bucuria şi cu starea de fericire şi realizezi cât de mult îţi lipseşte din viaţă. O vei aprecia mult mai bine de aici înainte.
