În lumina recentului episod de violenţă domestică din viaţa lui Johnny Depp, m-a surprins numeroasa prezenţă feminină de aseară, de la concertul Hollywood Vampires. Dar poate n-au venit chiar toate fetele pentru el – The Hollywood Vampires este, totuşi, un superband alcătuit, în linia întîi, din Alice Cooper, Johnny Depp şi Joe Perry (chitaristul de la Aerosmith) şi, în plan secund, din chitaristul Tommy Henriksen (ex-Warlock), extraordinarul Matt Sorum (fostul baterist al trupei Guns ’N Roses), Chris Witkin (clape, chitară) şi basistul Robert DeLeo.
Depp a adoptat un look pe care eu unul l-am tradus prin Jack Sparrow meets gypsy, minus bandana (înlocuită cu o şapcă interbelică) şi – tot minus – machiajul pronunţat din jurul ochilor, rezervat aseară vampirului şef aka Alice Cooper.
Ştiam că Depp cochetează cu chitara, dar nu mă aşteptam ca relaţia cu muzica să fie mai serioasă şi mai lungă decît toate căsniciile lui la un loc: omul a fost compozitor şi producător al albumelor Vanessei Paradis cît aceasta i-a fost soţie, a scris diverse piese pentru coloanele sonore ale unor filme ca Into the Woods, The Rum Diary, Once Upon a Time in Mexico, Sweeney Todd şi Chocolat, şi a colaborat, de-a lungul timpului, cu Marilyn Manson, Oasis, Aerosmith şi Iggy Pop. Şi, le are cu chitara? Ei bine, le are suficient cît să ţină piept unor profesionişti care şi-au trăit viaţa pe scenă.
Alice Cooper a cîntat aseară doar două piese proprii – I’m Eighteen şi School’s Out. Prima este single-ul cu care trupa a dat lovitura în 1971, iar School’s Out, lansată anul următor, prefigura ca stil şi succes albumul Billion Dollar Babies, al şaselea album al formaţiei şi cel mai bine vîndut (a depăşit recordul deţinut la acea dată de The Rolling Stones).
Trupa Alice Cooper a fost activă pînă în 1975, după care s-a identificat cu solistul vocal Vincent Furnier. Acesta este dovada perfectă a distanţei la care poate sări aşchia de trunchi – fiu de preot, Furnier spune că şi-a luat numele de scenă de la o vrăjitoare din secolul al 17-lea care s-ar fi reîntrupat în el. Show-urile lui Alice Cooper, cu păpuşi decapitate şi execuţii simulate au dat naştere acum 40 de ani unui subgen rock foarte popular, shock rock, la care au subscris, printre alţii, Kiss şi Black Sabbath. La sfîrşitul anilor ’80, Alice Cooper a izbutit să revină spectaculos după ce a schimbat casa de discuri şi a lansat albumul Trash, produs de Desmond Child, cu un sound mai comercial şi mai melodios – Posion şi House of Fire devenind două hituri veritabile ale acelei perioade.
Dintre cei prezenţi aseară pe scenă, timidul Joe Perry a fost cel mai „responsabil” cu show-ul: a făcut praf o chitară (Hendrix style), a cîntat cu alta ţinînd-o la ceafă, cum făceau virtuozii anilor ’70 (al căror demn descendent este), şi a izbutit să anime publicul chiar dacă a domolit un pic ritmul hard rock cu bluesul Stop Messin’ Round al lui Peter Green de la Fleetwood Mac.
Ce a mai fost în meniu? Led Zeppelin,The Who, Doors, Bowie, Beatles, Plastic Ono Band, Motorhead, T-Rex, Pink Floyd. Chiar dacă, în ce mă priveşte, mi-ar fi plăcut să gust live o porţie de House of Fire asezonată cu un praf de Poison, cred că, de fapt, Alice Cooper şi-a propus să fie amfitrionul perfect (că tot a spus că e ultimul dintre vampiri, care cîntă în ţara lui Dracula) şi să dea oaspeţilor săi – Depp şi Perry – ocazia să se desfăşoare (aş zice că Matt Sorum merita şi el mai mult spaţiu de manevră).
Pe de altă parte, probabil că acel omagiu discret adus trecutului glorios al lui Alice Cooper a fost suficient. La urma urmei, unora li se poate părea ciudat să audă un artist de 68 de ani cîntînd I’m Eighteen şi School’s Out, dar Vincent datorează mult acestor piese; sînt parte din istoria lui, sînt rădăcinile succesului său devenite imnul rebeliunii adolescentine pentru multe generaţii de atunci încoace. Nu în ultimul rînd, se pare că fetelor le plac bărbaţii nostalgici şi copilăroşi indiferent de vîrstă – cum ziceam, refuz să cred că toată suflarea feminină de aseară a venit exclusiv pentru Johnny Depp; Johnny Depp care, apropos, a fost sărbătorit pe scenă la finalul concertului (cu tort şi Happy Birthday cîntat de întreaga audienţă) cu ocazia apropiatei aniversări de pe 9 iunie, cînd va împlini 52 de ani; temperamentalul Johnny Depp care, amară coincidenţă, tristă ironie, pare a fi omul potrivit la locul potrivit într-o reclamă care a rulat la începutul şi la finalul spectacolului – reclama unui parfum numit Sauvage.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
