TIFF 2020 — Cum a fost posibilă organizarea primului mare festival din România în timp de pandemie

Anul acesta Festivalul Internațional de Film Transilvania TIFF s-a simțit ca o doză de normalitate în peisajul ultimelor luni dominate de pandemie. Așa cum au menționat organizatorii, cât și mulți dintre premianții festivalului, anul acesta a fost unul sărac din punct de vedere cultural, unul lovit de o secetă în lumea artei și lipsit de orice fel de viață culturală. Refuzând să se retragă din luptă, TIFF-ul a venit în ajutorul celor ce le lipsea o ieșire la cinematograf.

Spre deosebire de anii anteriori, TIFF.19 a fost unul mai liniștit, mai relaxat și ușor terapeutic, având în vedere contextul neobișnuit. Pentru mulți a reprezentat o escapadă — o escapadă către o formă de normalitate pe care n-am mai simțit-o de ceva timp. A fost, precum a sperat și Tudor Giurgiu, “o reîntoarcere la normalitate,” însă una trecută printr-un filtru suprarealist.

Una din provocările de anul acesta a fost găsirea unor locații pretabile pentru proiecțiile în aer liber. Publicul s-a bucurat astfel de niște locații inedite, amenajate deosebit și pline de farmec.

Piața Unirii a rămas locația clasică care a găzduit proiecții în aer liber, precum și gala de închidere, ce a avut loc sâmbătă seara. Printre câștigătorii acestei ediții s-au numărat Acasă (regia Radu Ciorniciuc) – premiul Zilelor Filmului Românesc pentru secțiunea Lungmetraj, Urma (regia Dorian Boguță) – premiul Zilelor Filmului Românesc pentru Debut, Ivana cea Groaznică (regia Ivana Mladenović) – mențiune specială în cadrul Zilelor Filmului Românesc, Sister (regia Svetla Tsotsorkova) – premiul Special al Juriului, The Cloud In Her Room (regie Zheng Lu Xinyuan) – premiul pentru Cea mai bună regie, Și atunci… ce e libertatea? (regia Andrei Zincă) – premiul publicului pentru cel mai popular film din secțiunea “Zilele Filmului Românesc”, iar marele câștigător al serii a fost filmul australian Babyteeth: Prima iubire al lui Shannon Murphy.

TIFF.19 nu a fost doar singurul festival din România organizat in vreme de Covid, dar și primul festival de film european ce s-a desfășurat pe timp de pandemie. Pentru ca acest eveniment să fie posibil, a fost nevoie de mai mult decât ambiție și îndrăzneală. Ci și de o echipă dedicată, plină de oameni profesioniști. Am avut plăcerea de a vorbi cu Diana Bere, coordonatoarea voluntarilor, care ne-a povestit mai multe despre cum au decurs lucrurile behind-the-scenes.

Ce poți să ne spui despre experiența TIFF 2020 versus anii anteriori?

A fost o ediție cu mult mai multe adaptări, evident. Insă sunt norocoasă să am alaturi o echipă foarte faină de coordonare. Pentru că le cunosc de 4 ani pe celelalte două coordonatoare, avem un sistem bine pus la punct, urmăm reguli clar stabilite, si astfel ne-a fost ușor să ne adaptăm oricărei situaţii. Oamenii cu care lucrezi sunt extrem de importanți, si asta se aplică in general. Oamenii din echipa TIFF sunt niște oameni care știu foarte bine ce au de făcut, asa ca nu au existat probleme pe care echipa să nu le poată rezolva.

Practic lucrezi cu aceeași echipă din anii anteriori?

Da, în mare suntem cam aceeași echipă de ani de zile.

Câți voluntari ați avut anul acesta?

Anul acesta s-au înscris mai mulți ca în anii anteriori. A trebuit să facem o selecție mai atentă. Iar în final am avut nevoie de mai puțini voluntari decât am anticipat. Dacă în anii anteriori am lucrat cu 400-450 de voluntari, anul acesta am avut în jur de 250.

Mă bucur să aflu că a fost un interes așa mare în ciuda perioadei pe care o traversăm.

Da, cred ca oamenii au dus dorul festivalurilor. Stând atâta vreme în izolare, mulți de abia așteptau să aibe un motiv bun să iasă din casă, iar TIFF-ul le-a oferit aceasta posibilitate. În plus, festivalul s-a desfășurat în perioada vacanței – vacanța studențească, vacanța școlară – poate și de aceea am avut mai mulți interesați.

Care este profilul unui voluntar TIFF?

Profilul este unul foarte divers. Avem atât elevi de liceu – câțiva chiar sub 18 ani – cât și oameni care sunt angajați și care și-au luat concediu pentru a face voluntariat la TIFF. Anul acesta s-a potrivit și programul nostru super bine, deoarece am avut proiecții seara și în weekenduri, așa că s-au pliat perfect și pe un program de job.”

Au fost și multi care s-au retras, având în vedere că numărul cazurilor a crescut exponențial cu două săptămâni înainte de festival. Cei care au venit totuși sunt cei care au venit super hotărâți și puși pe treabă. Știau foarte bine ce reguli trebuie respectate, iar asta e perfect pentru că fix de persoane de genul acesta aveam nevoie.

Atât de bine și-au făcut treaba încât am primit reclamații pe canalele de social media ce menționau că voluntarii noștri au fost prea stricți cu măsurile de securiate. Însă noi le-am răspuns că suntem mândri de aceștia, pentru că exact asta și trebuia să se întâmple.

Și-au făcut treaba!

Și-au făcut treaba foarte bine! Responsabilitatea mea de când am aflat că totuși vom ține și ediția aceasta a fost siguranța voluntarilor. Pentru că ei își asumă anumite riscuri și până la urmă depind de toată lumea implicată: și de noi, de echipă, dar mai ales de publicul cu care intră în contact. Și atunci sigur că i-am echipat cu măscuțe; cei de la screening-uri, cei care verifică biletele și se apropie mai tare de oameni, au și vizieră; există toate filtrele de la intrarea la proiecții: aparatul de verificare a temperaturii, dezinfectarea obligatorie, etc. Oamenii repartizați pe locații se plimbă inclusiv în timpul filmului să atenționeze spectatorii care nu își țin masca corect pe față. Chiar ne-am străduit foarte mult pentru că este extrem de important ce fac și nu vrem să li se întâmple nimic.

Prioritatea numărul 1 a fost protecția voluntarilor?

Da! Iar ei la rândul lor să fie comfortabili cu toate acestea. În momentul în care le-am oferit o poziție anume, le-am transmis că înțelegem perfect dacă nu mai pot veni. Pentru că omul trebuie să se simtă comfortabil într-un mediu ca acesta, altfel e degeaba.

Fiecare dintre ei a fost foarte bine instruit și informat de toate măsurile de siguranță pe care le vom lua. Am auzit cum o voluntară îi explica unei fete din public că “dacă tu nu îți pui masca, noi nu putem face festivalul acesta.” Mi s-a părut foarte drăguț cum a putut să-i explice mai departe, punând un pic de presiune pe spectator. Căci de fapt despre asta e vorba: dacă nu respectăm cu toții regulile, nu o să putem face festivalul. Depinde de efectiv fiecare dintre noi. Deci da, au fost foarte bine instruiți, iar ei s-au descurcat de minune la rândul lor.

Inițial mă temeam că le va fi rușine să le spună spectatorilor să-și pună masca permament, însă mulți dintre ei s-au arătat doritori să “taxeze” oamenii cand îi vedeau că-și dau masca jos. Am avut parte de oameni care și-au luat treaba în serios, oameni foarte responsabili. Și așa se întamplă in fiecare an la TIFF: ajunge aici cine trebuie să ajungă!

Din păcate, anul acesta n-am putut face nici o petrecere pentru voluntari. În general avem trei petreceri pe ediție, însă anul acesta condițiile nu ne-au permis. În schimb, avem un grup de meme-uri foarte activ pe whatsapp, inițiat de voluntari și coordonat de ei în totalitate. Echipa din Piața Unirii a pornit acest grup de meme-uri anul trecut, iar anul acesta s-a deschis pentru toate departamentele. E un bun mijloc atât de distracție, cât și de motivare. Avem și o mică echipă de voluntari fotografi și cameramani, care merg pe teren ziua și fac poze voluntarilor; pentru că numai așa mai apucăm să ne vedem între noi „de aproape”.

În ciuda distanțării sociale, i-am simțit foarte aproape pe fiecare dintre voluntari. Am fost cu toții pe aceeași lungime de unde, am avut aceleași preocupări, am venit cu toții cu același drag de a lucra și de a ajuta, ceea ce a însemnat foarte mult pentru ediția de anul acesta. Toți voluntarii sunt niște oameni foarte faini! N-aș vrea să fac nimic altceva la TIFF decât să lucrez cu cât mai mulți oameni de genul!

Acum, mai mult ca oricând, oamenii au nevoie de cultură. Cinefilii știu asta. Organizatorii festivalului știu asta. Voluntarii știu asta. Publicul știe asta. TIFF știe asta! Ediția TIFF de anul acesta a fost o materializare al unui gând pe care se pare că îl impărtășim cu toții, și anume: arta este țesătura ființei umane. Și așa va continua să fie și la ediția următoare.

#TIFFRomania, #FestivalDeFilm, #MercedesBenzro