„Trăiesc cu doi bărbați. Ambii sunt foștii mei soți”. Cum arată viața lui Kristie De Garis, femeia care locuiește cu doi foști soți și cele două fiice ale lor
Cum ajungi să spui „trăiesc cu doi bărbați, ambii sunt foștii mei soți”? Într-o lume în care ideea de „familie modernă” capătă forme tot mai diverse, povestea lui Kristie De Garis din Scoția iese în evidență prin curaj, echilibru și o abordare neconvențională a vieții de familie. La 46 de ani, Kristie locuiește în aceeași casă cu cei doi foști soți și cele două fiice ale lor – una din fiecare căsnicie. O realitate care, deși ar putea părea ieșită dintr-un sitcom, funcționează surprinzător de bine pentru toți cei implicați.
„Trăiesc cu doi bărbați. Ambii sunt foștii mei soți”
Kristie De Garis locuiește într-o casă cu patru dormitoare, cu fațadă de pietriș, într-un sat rural din Scoția. Alături de ea trăiesc primul ei soț, al doilea soț și cele două fiice – fiecare provenind din câte o căsătorie. Deși recunoaște că există mici tensiuni și neînțelegeri, această formulă de viață s-a dovedit mai eficientă decât orice altă soluție alternativă.
„Da, locuim cu toții împreună. Eu, primul fost soț, al doilea fost soț și cele două fiice. Avem, bineînțeles, blocaje la baie și certuri matinale despre cine trebuie să meargă până la oficiul poștal din sat să mai cumpere cafea”, a mărturisit Kristie într-un eseu publicat de The Times.
O casă, doi foști soți și două fiice: de la divorț, la o viață echilibrată
Kristie s-a căsătorit pentru prima oară la vârsta de 21 de ani. La scurt timp după nuntă a venit pe lume prima lor fiică. După câțiva ani, relația s-a încheiat, însă cei doi au rămas în relații cordiale. Mai târziu, l-a cunoscut pe al doilea soț, alături de care a avut o a doua fiică. Cei doi au cumpărat o casă împreună și au format o familie în care s-au implicat amândoi, atât emoțional, cât și practic.
Totuși, chiar și această căsnicie a ajuns la final, în preajma pandemiei. Neavând suficiente resurse financiare pentru a se separa complet, au decis să locuiască în continuare în aceeași casă, dar în camere diferite. „El a luat dormitorul de jos, eu pe cel de sus, iar fetele au păstrat camerele lor. Au existat tensiuni, bineînțeles. Aceleași certuri despre curățenie, bani, stiluri diferite de parenting… și disconfortul unei apropieri continue, dar fără romantism.”
Soluția neașteptată: revenirea primului soț în peisaj
Copleșită de responsabilități – job, casă, copii, gătit – Kristie s-a gândit la o soluție radicală: să-l invite și pe primul soț să se mute cu ei. Acesta trecea printr-o perioadă grea financiară, iar prezența lui ar fi putut însemna un plus de sprijin pentru toată familia.
„Când i-am propus ideea celui de-al doilea fost soț, am vorbit despre mai mult timp liber, mai puțin stres, mai puține certuri, mai puțină dezordine. Era, în fond, fantezia lui. Și aproape a mea. A acceptat. Am vorbit cu fetele, care au fost încântate, și asta a fost.”
„Trăiesc cu doi bărbați. Ambii sunt foștii mei soți”: Redefinirea echilibrului familial
După instalarea „noului” co-locatar, familia a început să își regăsească ritmul. Dincolo de micile dispute sau provocări logistice, Kristie a observat o reducere semnificativă a presiunii asupra ei. „Pentru prima dată în mulți ani, nu mai sunt singura care duce tot greul în casă”, spune ea.
Inițial, în continuare ea era cea care gătea și se ocupa de toate sarcinile gospodărești. Dar, într-un gest de revoltă, a decis să nu mai gătească deloc până când și foștii soți nu învățau să se descurce în bucătărie.
„A fost un dezastru la început. Eram considerată nerezonabilă, egoistă. Dar până la urmă s-au mobilizat. Acum, unul dintre ei aspiră scările în weekend, altul curăță constant baia de jos. Eu bag rufele la spălat, uit de ele, și le găsesc uscate și împăturite în coș. Mașina de spălat vase e goală înainte să-mi dau seama că a fost pornită.”
Fetele cresc într-un mediu echilibrat
Poate cel mai valoros aspect al acestei aranjamente neobișnuite este modelul pe care îl oferă celor două fiice. Kristie observă cu bucurie cum fetele cresc într-un mediu în care munca domestică este împărțită în mod egal, fără presiunea tiparelor de gen tradiționale.
„Fetele mele cresc văzând cum munca în casă este împărțită corect. Nu sunt servitoarea nimănui. Nu mai sunt project managerul neplătit al casei. Și, pentru prima dată, am timp și energie să mă bucur de viață, nu doar să o gestionez.”
Citește și: „Beam o sticlă de rose în timpul unui ultra maraton și tot îmi spuneam că nu sunt alcoolică”. Cum îți revii dintr-o depresie fără alcool
De Garis e conștientă că povestea ei poate părea neverosimilă. „Nu suntem o comedie de familie. Nu suntem sfinți. Suntem trei adulți care țin la aceiași doi copii și care au decis că e mai bine să ne înțelegem decât să aruncăm totul în aer sau să ne epuizăm.”
Acest model de coabitare poate nu este pentru toată lumea, dar pentru Kristie și familia ei a însemnat libertate, echilibru și o formă de solidaritate profund umană. A demonstrat că familia nu înseamnă doar „mama, tata și copiii” – ci și colaborare, comunicare și o doză sănătoasă de curaj și umor.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
