Trei trucuri care te ajută să opreşti timpul în loc

… sau măcar să nu mai ai senzaţia că alergi tot timpul. Nu am timp! Unde o fi trecut timpul! Trece timpul ăsta pe lângă noi! De cate ori nu spunem aşa, în fiecare zi. Faţă de nicio altă resursă nu a avem o aşa o abordare fatidică, ca în faţa timpului.

Nu obişnuim să spunem „nu am bani”, ci mai degrabă „aleg să îmi dau banii pe alte lucruri, am alte priorităţi”. Dar în cazul timpului pare că uităm faptul că şi el este o resursă sub controlul nostru.

Măsurarea timpului în ore, zile, ani este arbitrară, este un construct pe care noi, oamenii, l-am făcut pentru a ne fi mai uşor (este atât de arbitrar încât necesită multe ajustări pentru a ajunge să aibă sens – de exemplu trecerea la ora de vară sau cea de iarnă, anii bisecţi etc.).

Timpul nu este absolut, percepţia noastră asupra lui este mai importantă şi mai valoroasă decât măsurarea lui generală. Degeaba ne arată calendarul că a trecut un an, dacă pentru noi nu se simte aşa şi nu reuşim să ne aducem aminte nici 5 evenimente care să marcheze trecerea acestui an.

Atunci când oamenii care vin spre noi, la Casa senină, ne spun: ce ne propuneţi voi durează prea mult, nu avem timp. Noi  le răspundem cu un citat  celebru: „Haideţi să ne grăbim luând-o încet” (Hurry by slowing down).

Primul pas este să ne uităm la timp ca la o resursă asupra căreia avem control, noi hotărâm cum o cheltuim, trăim, experimentăm.

Cum îmi petrec acum timpul şi cum aş vrea să mi-l petrec. Percepţia noastră subiectivă asupra timpului ne face să nu avem o imagine corectă asupra a cum ne petrecem timpul, de fapt.

Cât timp petreci în casă? Cât din acel timp este plăcut şi cât din acel timp îl petreci căutând lucruri? Dacă ai avea o jumătate de oră pe zi în plus, adică 3,5 ore pe săptămână, adică aproape o zi întreagă pe lună doar pentru tine, pentru că nu ţi-ai căutat cheile şi geanta şi actele când ai ieşit din casă, ce ai face cu ele?

Timpul trece pe lângă noi pentru că îl lăsăm. Trece prea repede pentru că nu ştim să ni-l ajustăm la nevoile noastre, la ritmul nostru interior.

O modalitate prin care poţi afla ce este important pentru tine într-o zi este să priveşti înapoi şi să vezi care îţi sunt amintirile plăcute din ziua de ieri. Dar de anul trecut? Aşa afli ce îţi rămâne şi ce este valoros pentru tine. Pasul următor este să îţi construieşti programul astfel încât să existe mai multe momente valoroase pentru tine în fiecare zi.

Câteva modalităţi prin care poţi face viaţa să treacă mai încet pentru a o putea percepe mai bine şi pentru a nu avea senzaţia asta perpetuă de alergare, sunt:

Nu te grăbi de dimineaţă! Majoritatea dintre noi stăm în pat până în ultimul moment şi după aceea ne grăbim să ieşim pe uşă. Începem deja ziua în grabă, ne alergăm singuri. Trezeşte-te cu jumătate de oră mai devreme! (Oricum te trezeşti cu greu, indiferent la ce oră pui ceasul!). Savurează cafeaua, fă un duş lung, cântă în duş etc. Mişcă-te jumătate de oră cu tihnă, ca şi când ai avea tot timpul din lume

Mergi pe jos şi mergi încet, uitând-te la oamenii şi la lucrurile din jur, la anotimpuri. Sunt puţine locuri în Bucureşti unde să nu ajungi în aproximativ acelaşi timp – indiferent că eşti pe jos sau cu maşina. Iar, dacă economiseşti timp, sunt maxim 15 minute. Încearcă!

Cum poţi să te deconectezi seara când ajungi acasă după o zi alergată: Fă o baie lungă şi relaxată. Sau găteşte. Mâncarea nu se lasă alergată. Dacă o alergi nu iese. Este o modalitate frumoasă de „a te forţa” să o iei mai încet. Fie că vorbim doar de o omletă!