Iulia Marin și ultimul ei interviu: viața cu o tulburare schizo-afectivă
Sari la conținut

O cunosc pe Iulia Marin de pe vremea în care scria la Recorder. Eram colege de hub și apreciam energia pe care o emana, precum și stilul ei vestimentar. Părea genul de jurnalist extrem de pasionat de meseria asta, acela ce se documentează zi și noapte pentru un subiect. Mai târziu, i-am descoperit blogul și am aflat de lupta pe care o ducea: Iulia Marin fusese diagnosticată cu tulburare bipolară, cu manifestări schizofrenice și internată forțat în spital.

Într-o țară în care să vorbim despre probleme nu este ceva normal, iar sănătatea mintală ține mai degrabă de sfera tabu-ului, curajul ei de a-și spune cu sinceritate povestea mi-a dat o lecție despre puterea vulnerabilității. Am realizat, încă o dată, cât de important este să avem astfel de modele și cât de mult bine pot face celor care trec prin situații similare.

Am povestit cu Iulia despre copilăria ei, despre motivele instalării bolii și mai ales despre cea cu care sufletul ei a avut o așa mare conexiune, mama ei.

Urma să publicăm acest interviu la finalul săptămânii. Am vorbit ultima oară cu Iulia în Vinerea Mare pentru a o ruga să ne mai dea câteva fotografii, mi-a promis că-mi trimite, dar nu am mai primit niciun răspuns. Mai apoi am citit știrea publicată de colegii ei de la Libertatea: Iulia a fost găsită în propria casă, fără suflare. Deocamdată nu există un raport oficial de la IML care să precizeze cauza morții, însă cert este că planurile despre care mi-a povestit în acest interviu s-au sfârșit brusc, la numai 32 de ani.

Iulia, te știu de pe vremea când erai jurnalist la Recorder. Acum unde te citim?

În Libertatea.

Din ce oraș vii?

Din Pitești.

Ce-mi spui despre părinții tăi? Cum arată tabloul familiei tale?

A fost destul de complicat, pentru că părinții mei s-au despărțit când eu aveam 7 ani. Mama tocmai îl născuse pe fratele meu. Aveam un frate în vârstă de câteva luni când tata a decis să se despartă de mama mea, așa că mama ne-a crescut singură, cu ajutorul unei bunici – de fapt chiar bunica din partea tatălui. Cred că i-a fost destul de greu, era muncitoare necalificată, lucra la Arpechim în condiții foarte dificile, de regulă era obosită, stresată cu banii și toate lucrurile astea, când aveam eu 13 ani și ea 39, au dus la îmbolnăvirea ei. A fost diagnosticată cu o tumoră benignă pe creier și a trebuit să se opereze în același an, motiv pentru care a rămas cu o serie de sechele, cu o semipareză pe partea dreaptă și alte probleme de sănătate provocate de operația respectivă care, în cele din urmă, i-a eliminat tumora.

Iulia Marin a fost diagnosticată cu tulburare bipolară, cu manifestări schizofrenice și internată forțat în spital

Fiind și eu din Pitești, am tot auzit lucruri și te întreb doar: nu e posibil ca diagnosticul mamei tale să fi avut legătură cu mediul de lucru de la Arpechim?

Nu știu asta, nu am stat niciodată să descoperim cauzele, am crezut și eu asta mai târziu, când m-am documentat puțin, dar e foarte greu de dovedit asta, mai ales în condițiile în care eram noi atunci, la începutul anilor 2000 când abia se știa, abia făceam diferența între ce înseamnă o tumoră benignă și ce înseamnă una malignă. Am fost surprinsă că a supraviețuit.

Dar a fost chiar o supraviețuire pentru că, ulterior, toată viața ei s-a chinuit foarte mult cu sechelele pe care le-a avut, nici operația nu a decurs excepțional – deși a fost operată în București – pentru că în decurs de doi ani a fost operată de două ori, prima dată nefiind îndepărtată în totalitate tumora. Acest lucru a cam terminat-o. Trebuia să stea la pat, ea refuza să facă asta și a trebuit să am o perioadă grijă de ea.

Iulia Marin
Iulia Marin în școala generală

Înțeleg că a fost o legătură foarte puternică acolo, între tine și ea…

Da, a fost, mai ales prin prisma faptului că rolurile noastre s-au schimbat după ce s-a îmbolnăvit, astfel că îngrijitorul a devenit îngrijit. Ea a acceptat destul de greu asta, nu voia să fie îngrijită, voia să dețină controlul asupra tuturor lucrurilor care se întâmplau, de la cum și cine spală perdelele, la cine pregătește și cum mâncarea.

Cu fratele tău cum ești?

După ce mama s-a îmbolnăvit, eu am avut grijă de ea o vreme și după ce a redevenit autonomă, m-am mutat la bunica mea – stabiliseră mama și bunica că e mai bine așa pentru mine, poate și din prisma faptului că eram mai aproape de liceu.

Atunci eu cu fratele meu am crescut împreună până la 14 ani ai mei, după care ne întâlneam de câteva ori pe săptămână. E o legătură foarte puternică, mai ales că acum ne avem doar unul pe altul, dar regret că nu am petrecut mai mult timp împreună în copilărie.

De tatăl tău mai știi ceva? Țineți legătura?

Am ținut legătura o vreme, se mutase și el în Pitești – în prezent locuiește în Pitești – e recăsătorit, are o altă familie, însă eu am decis cumva să rup legătura cu el la un moment dat, din motive personale.

Cum ai ales meseria asta de jurnalist?

Eu nu-mi doream să fiu jurnalist neapărat, îmi doream să fiu scriitoare, ceea ce a fost un impediment la facultate. În clipa în care am pășit în amfiteatrul facultății, țin minte și acum, Mihai Coman, decanul, ne-a zis: „Dacă ați venit aici să fiți scriitori, mergeți la Litere de urgență”. Când am auzit asta m-am dezumflat complet: „Vai, eu nu o să fiu niciodată jurnalist. E clar că mi-am ales meseria greșit”. Între timp, având o curiozitate naturală, lucrul acesta m-a ajutat mult în meserie și cumva a fost calitatea care, cred eu, m-a ținut în jurnalism. Dar nu am ales în mod special ceea ce fac astăzi, a venit cumva natural. Inițial m-am angajat în redacția Adevărul, pe timp de noapte, imediat după terminarea facultății, unde eram omul bun la toate.

Ulterior am început un masterat de jurnalism politic pentru că mă gândeam că aș avea nevoie de o specializare și ar fi bine să fie ceva ce nu toată lumea poate face, să știu că am domeniul meu, să mă diferențiez cumva pe piața muncii. A fost o decizie cât se poate de pragmatică.

Iulia Marin
Iulia Marin, pe când era jurnalist la Recorder

Dar politic? 😊

Da, pentru că eram destul de interesată de mersul societății, erau protestele acelea anti Băsescu, pe mine mă revolta că bunică-mea era amenințată cu scăderea pensiei, a fost o chestie venită mai mult instinctiv. În plus, mă tenta și să învăț ceva nou pentru că mă gândisem și la ideea de a merge la Științe politice.

În fine, după 9 luni petrecute în redacția Adevărul de noapte, m-am autoinvitat în biroul redactorului șef pentru că știam că are un loc liber la politic și i-am spus că-mi doresc foarte mult acel post. Mi-a aprobat 3 luni de probă și așa am ajuns jurnalist pe politic.

Share this article

Citește mai multe


Cine este Cristina Scarlevschi, ispită la Insula Iubirii 2025: Sunt o moldoveancă autentică, plină de viață și pasiune...
Cristina Scarlevschi se alătură ispitelor de la „Insula Iubirii” 2025! Originară din Republica Moldova, tânăra de 31 ...
Vinete Pane: Rețete delicioase și crocante, inclusiv opțiuni de post
Vinete Pane: Rețete Delicioase și Crocante, Inclusiv Opțiuni de Post
Cum prevenim cancerul de colon: Un nutriționist enumeră alimentele periculoase care cresc riscul de boală
Cum prevenim cancerul de colon: Un nutriționist enumeră alimentele periculoase care cresc riscul de boală. Unul dintr...
Horoscop. Au avut un început de an dificil, dar iulie vine cu binecuvântări astrale pentru aceste zodii. Uranus în Gemeni schimbă totul!
5 zodii care își schimbă radical destinul în iulie 2025. Jupiter și Uranus aduc vești excelente Anul 2025 a debutat c...
Cum să intervenim corect când găsim o rândunică căzută: sfaturi esențiale pentru protejarea acestor păsări fragile
Rândunicile, păsări insectivore agile, își petrec majoritatea vieții în aer, iar prezența lor pe sol indică de cele m...
ULTIMA ORĂ! Elena Udrea a izbucnit în lacrimi în fața judecătorilor. Ce verdict a aflat azi!
Doar ei doi în prima zi de școală, doar ei doi în ultima. Adrian Alexandrov și-a însoțit fiica la serbarea de final d...
Spune-le și altora