Un român este al doilea cel mai bun prăjitor de cafea din lume. Și cafeaua lui se vinde aproape în toată Europa. Cine este Bogdan Georgescu și cum s-a transformat o pasiune într-o idee de business?

Bogdan Georgescu era mare băutor de cafea. Atât de mare că își cumpăra cea mai scumpă cafea din supermarket ca să se bucure de aroma unei cafele de calitate. La un moment dat a intrat într-un specialty coffee din America și a rămas șocat. Atunci a descopeit pentru prima dată ce înseamnă o cafea bună și s-a întrebat cum de a putut trăi într-o așa negură de necunoaștere până atunci. Pasul următor a fost să caute cafea de specialitate, să plătească o pălărie de bani pe transport, ca mai apoi să-și ia un cuptor cu care să-și prăjească singur cafea pe care o bea acasă dimineața.

Pas cu pas, Bogdan Georgescu a devenit tot mai interesat, tot mai pasionat până ce și-a dat demisia din corporația în care lucra și și-a deschis propria prăjitorie, Mabo. Azi cafeaua lui se vinde în foarte multe cafenele din țară, dar și din Cehia, Slovacia, Polonia, Germania, Franța sau Asia.

Iată o poveste foarte frumoasă ce ne arată încă o dată că pasiunea trebuie urmată cu orice preț.

Bogdan, de cât timp ai acest business?

Noi am deschis aici fix la începutul pandemiei. Ne-am apucat prin august, septembrie 2019 să modelăm locul acesta, am adus cuptorul, le-am făcut pe toate și în ianuarie am dat drumul la prăjit.

Și în martie a venit lockdown-ul…

Exact. În martie noi eram deja aproape gata cu shop-ul. Aveam prăjitoria ca facilitate de producție, însă nu voiam să fac shop pentru că mi se părea că mă leg la cap aiurea. Dar toți prietenii îmi spuneau: „Fă shop ca să putem veni și noi să bem cafea”. Am luat niște echipamente – nu a fost o investiție foarte mare pe partea de shop, cheltuiala mare ducându-se în prăjitorie – și a venit lockdown-ul. În 17 mai am deschis și shop-ul că mi se părea aiurea să ne oprim chiar atunci, după ce făcuserăm investiția.

Când vorbim de shop vorbim de o cafenea?

Cafenea to go.

Nu ai și mese ca să poți sta să bei cafea și să stai la povești?

Nu. Am două băncuțe afară și poți să stai acolo.

Când ți-a venit ideea de a face un business dintr-o prăjitorie de cafea?

Eu aveam ideea asta de multă vreme, dar nu aș ști să-ți spun exact de când. Știam că vreau să fac prăjitorie, am lucrat într-o prăjitorie și mi s-a părut o chestie foarte interesantă, mai ales că aveam ceva timp liber. La un moment dat, după ce ne-am apucat să amenajăm prăjitoria nu am mai avut timp liber mai deloc și a trebuit să plec din compania IT în care lucram.

Unde lucrai?

Lucram la o companie mare de distribuție IT și acopeream toată Europa estică, Rusia și Africa de Nord și Emiratele arabe unite. Eram un fel de legătură între o corporație producătoare de cip-uri, Intel și un distribuitor.

Dar job-ul tău cum se numea?

Job-ul meu avea o denumire complicată, internă, fără legătură cu realitatea. Putem să-i spunem business development manager pe o anumită divizie de la Intel.

Dar tu ai studii de IT sau de marketing?

Nu. Am studii de vânzări și marketing. De fapt am făcut două facultăți. Prima dată am făcut inginerie, însă nu am profesat niciodată pentru că nu mi-a plăcut și din timpul facultății am început să lucrez pe vânzări. Ulterior am făcut și Marketing și relații internaționale pentru că mi-a plăcut foarte tare, fiind și foarte bun în vânzări. Era o glumă la noi, în IT: Cine nu e în stare să programeze, se face vânzător 😀

Te-ai lăsat de job-ul tău din corporație ca să ai timp să prăjești cafea. Dar când ți-ai dat tu seama că vrei să faci asta? Cafeaua de specialitate la noi apăruse de puțin timp…

Nu chiar de puțin timp. Apăruse de ceva vreme, dar nu era un fenomen foarte cunoscut. În 2019 deja începuse să prindă amploare foarte mare. Cred că în 2017 mi-am pus problema că aș putea să fac ceva în domeniul acesta. Nu eram convins că o să mă dedic fenomenului și o să fac numai specialty coffee, dar cumva știam că dacă nu e un drum serios, e cel puțin o cărare pentru mine.

Asta după ce ai băut cafele bune prin București sau prin străinătate?

Am băut și prin București, dar șocul l-am avut în America, într-o cafenea de specialitate. M-a dat peste cap cafeaua aceea, nu mi-a venit să cred că există așa ceva. Eu fiind mare băutor de cafea și bând multă cafea pe zi, îmi luasem un aparat destul de scump cu care îmi făceam o cană de aceea mare de latte, apoi am trecut la espresso pentru că am considerat că trebuie să apreciez gustul cafelei fără să-l alterez cu lapte sau cu zahăr. Și pe vremea aceea beam espresso din cafea comercială, dacă poți să-ți închipui așa ceva. Acum dacă mi-ai da așa ceva, cred că mi-aș vomita și fierea. La momentul acela asta aveam și mi se părea că e ok. La un moment dat, când am ajuns în acea cafenea din America, m-am șocat efectiv de ce gust putea să aibă cafeaua respectivă. Așa că am început să-l trag de limbă pe băiatul ăla să aflu de ce nu e amară, de ce e așa de bună. A început să-mi explice ce înseamnă specialty coffee, că e vorba de o prăjire mai ușoară, în niște cuptoare de 5-10 kilograme și nu-mi venea să cred ce aud. Până atunci, ca orice om, aveam impresia că cafeaua crește în galantar, în Carrefour. Așa că am început să-mi pun problema ce beau eu, de ce beau scârboșenia aia de cafea. Așa că am început să caut pe net și am găsit cafea de specialitate în Germania, UK, țări din care plăteam de trei ori prețul cafelei pe transport.

Apoi am descoperit un forum unde mai erau unii care își mai cumpărau cafea de prin afară și ne-am grupat câte zece, am comandat, am plătit un preț mai rezonabil pe transport și așa am putut să beau și eu cafea adevărată. După care am început să mai găsim și la noi. Origo, de exemplu a fost printre primele prăjitorii de la noi din țară și care au scos un produs foarte bun.

Citește și: Mihai Panfil, fondator Origo: „Fermierii de unde cumpărăm cafeaua poate nu și-au gustat niciodată produsul, dar sunt foarte fericiți când le vine cineva în vizită”

În felul acesta tu-ți formai în cap o idee de business din necesitatea de a bea o cafea bună?

Nici măcar. În capul meu nu era nicio idee de business la momentul acela, era strict o plăcere. Lucrând în corporație nu mă interesa foarte tare partea financiară, mă interesa să beau cafea bună. În plus, aveam impresia că fac niște investiții. Mi-am luat un cuptor pentru acasă și mi s-a părut că nu o să mai cheltui bani pe cafea, pentru că o să prăjesc eu cafeaua. Mă gândeam că așa o să fac chiar economie. Nici vorbă, pentru că atât de prost prăjeam eu cafeaua încât tot trebuia să cumpăr cafea pentru că nu puteam să o beau pe a mea.

După aceea mi-am luat un cuptor mai bun, ajunsesem la o investiție de vreo 3500 de euro și deja era o chestie mult mai bună, care ar fi trebuit să îmi ofere o cafea bună, dar tot proastă era pentru că eu nu știam să prăjesc.

Și ce ai făcut? Te-ai dus la școală?

M-am dus și la niște școli, am făcut cursuri cu diverși oameni pentru că începusem să merg pe la festivalurile de cafea, atât la noi în țară cât și în afară. Am fost în UK, am fost la Budapesta în 2013 și ce am văzut acolo m-a șocat. Erau gigantice. Și acolo erau fel de fel de clase de prăjit, de barista, de orice. Eu tot timpul m-am dus spre zona asta de prăjire pentru că asta îmi plăcea, am început să pun informațiile cap la cap, să înțeleg unde anume trebuie să caut informații corecte, cum se face, cu cine să vorbesc, etc.

S-a întâmplat că s-a închis biroul la care lucram eu și am fost trimiși să lucrăm de acasă. Eu nu am rămas acasă, mi-am făcut biroul la o prăjitorie pentru că aveam o prietenă care avea prăjitorie și avea un birou disponibil. Pentru mine s-a nimerit mănușă treaba asta să fiu înconjurat de cafea toată ziua. Am început să prăjesc pe un cuptor mare, comercial și chiar dacă ieșea groaznică cafeaua, măcar făceam ceva.

Și atunci ți-a venit ideea de business?

Da. Nu știam cum să fac pentru că nu aveam foarte mult timp, fiind angajat în companie și călătoream foarte mult în toată regiunea de care mă ocupam, de la Rusia până în Emiratele Arabe Unite.

Bogdan, câți ani ai?

43 de ani fac anul acesta.

Mulți înainte! La momentul la care ți-ai luat acasă cuptor de prăjit cafea, aveai familie?

Da, da, da.

Ce a zis soția ta când ai venit cu un cuptor acasă?

Depinde cum faci? Dacă ți se năzare mâine, ca bărbat însurat, să vii să umpli barul cu espresor, râșniță, o grămadă de acareturi, plus cuptor, e clar că iese scandal. Dar dacă ușor, ușor începi să le aduci acasă, azi o râșniță, mâine un cântar și tot așa…

Și un cuptor! 😀

Și un cuptor 😀. Cuptorul acela ocupa cam un metru din bar. Dar nu a venit brusc, nu a venit împreună cu restul acareturilor. Într-adevăr, la un moment dat mi-a zis: „Dar mai oprește-te că toată bucătăria noastră e ocupată numai cu lucruri de făcut cafea”. Pentru bărbații însurați, o astfel de pasiune necesită puțin de muncă, dar se poate face 😀

Când ai început să mergi la concursuri?

În 2017 m-am dus prima oară. Mi s-a părut interesant pentru că eu aveam impresia că știu foarte multe, chiar dacă nu era deloc așa. Să-ți dai cu părerea că știi foarte multe e primul pas spre a eșua, dar e bine că există și realitatea care te plesnește din când în când. Iar la mine de multe ori a funcționat așa, când credeam că știu foarte multe și reveneam cu picioarele pe pământ realizând că nu știu nimic.

Cum a fost la primul concurs?

La primul concurs a fost nasol. A ieșit o cafea groaznică și m-am întrebat cum de au putut jurații să o guste. Atâta știam eu la momentul respectiv. Am greșit fișele tehnice, nu știam cum se controlează cuptorul, eram praf. Eu văzusem un singur cuptor în viața mea și mi-a luat ceva timp până să realizez că fizica e aceeași.

Doi ani mai târziu ai devenit vicecampion mondial la prăjit cafea…

Trei ani mai târziu. La un moment dat am reușit să câștig campionatul național și asta cred că datorită faptului că nu am pus nicio presiune asupra mea. M-am dus pentru că îmi plăcea ideea de competiție.

La campionatul mondial tot asta cred că m-a ajutat, faptul că nu m-am stresat și nu m-am dus chitit să câștig. Erau niște nume grele din industrie și mă gândeam că nu am cum să le înving. Targetul meu era să fiu în primii 10 la nivel mondial, imaginându-mi că asta chiar ar trebui să reprezinte ceva. Eu aș fi pus pe pungă și dacă ieșeam pe locul 11, nu contează că am ieșit pe doi. Ca laudă de marketing, eu tot apelam la ea.

Cum merge business-ul azi?

Merge foarte bine. Merge mai bine decât ne așteptam. De obicei sunt două creșteri mari în industria asta: în martie, când se face frumos afară și se deschid terasele și în septembrie (a doua primăvară în HORECA), când se întoarce lumea din concediu și ar mai sta la terasă. Anul acesta au fost deja două primăveri: când s-a făcut frumos afară și când s-au ridicat restricțiile și oamenii au fost dornici să iasă, să socializeze, să bea cafea. Chestia asta efectiv ne-a dat peste cap pentru că atât de multă cafea trebuie să prăjim, încât suntem la limita capacității de producție. Fiind vorba de cafea proaspăt prăjită, noi nu putem produce în avans pentru toată lumea. E un produs perisabil și trebuie să prăjim încontinuu ca să acordăm cererea din piață cu stocul de cafea verde.

Am văzut că tu vinzi cafeaua ta atât în România, cât și în foarte multe cafenele din străinătate. Ce înseamnă asta?

Avem trei direcții de business: vânzare de cafea boabe către alte cafenele, partea de retail care este online și partea de shop. Cea mai mare direcție de business este vânzarea către alte cafenele. Și avem câteva piețe foarte mari, precum cea din Europa estică, Cehia, Slovacia, Polonia, am început Germania, Franța, Spania, Asia.

Mie mi se pare foarte tare să se găsească cafeaua ta în astfel de țări. E cafeaua foarte bună sau o ajută și prețul? De ce cumpără ei tocmai din România?

Noi nu suntem o prăjitorie ieftină, cred că avem cel mai mare preț pe kilogram la noi în țară. Față de prețurile din străinătate, iarăși nu suntem mai ieftini, uneori chiar puțin mai scumpi. Feedback-ul clienților este că e foarte bună cafeaua. Faptul că scrie pe pungă vice-campion mondial e relevant, e un declanșator al achiziției și după ce o gustă, feedback-ul e mai mereu același: cafeaua e foarte bună și se vinde imediat.

Te-ai îmbogățit din acest business cu cafea? Ești mai bogat ca atunci când lucrai în corporație?

Nu, sunt mai sărac. Sunt mai bogat spiritual. Nu am reușit să ajung la veniturile pe care le aveam în IT, dar sunt convins că le vor depăși.

Ce spune soția ta? Ai adus cuptorul în casă, ai renunțat la veniturile mari din corporație, acum ești mai sărac și bănuiesc că și muncești toată ziua…

Soția mea lucrează cu noi pentru că deja ne-am înmulțit foarte mult și ne-am dat seama că avem nevoie de o structură piramidală, pe divizii. Suntem o corporație, doar că suntem foarte mici.

Ești din București, Bogdan?

Da, sunt din București, doar că dintr-o întâmplare m-am născut la Onești. Mama avea dioptrii mari și nu putea să nască natural, dar nici nu i se permitea să facă cezariană, iar pentru că bunica mea lucra la spitalul din Onești, a putut să o programeze la cezariană. Am stat și o perioadă la Onești, la bunici, am fost și la grădiniță acolo, însă mai toată viața am trăit în București.

Ce profesie aveau părinții tăi?

Sunt ingineri amândoi, au făcut energetică, motiv pentru care și eu m-am gândit inițial să le calc pe urme.

Dacă soția ta nu a zis nimic când ai lăsat corporația ca să-ți faci prăjitorie, ce au spus ai tăi? Părinților le vine greu să înțeleagă că poți să lași un job sigur ca să-ți urmezi o pasiune…

Iarăși nu a fost ceva brusc. Cumva ei vedeau ce se întâmplă. La început li s-a părut că e un moft, după care au început să bea cafea de la mine, le-a plăcut, iar când am câștigat campionatul național s-au gândit că ceva, ceva tot știu eu.

Când am ieșit vice-campion mondial, au zis că e clar că știu ceva și că dacă insist în direcția asta înseamnă că e bună. Foarte mult nu au comentat, dar la început nici nu au crezut că o să fac ceva. Nici nu m-au împiedicat, nici nu au comentat, iar când s-au obișnuit cu cafeaua de specialitate nu au mai putut să bea cafea comercială 😀.

Taică-meu are și el o firmă și știa cât e de greu să fii antreprenor, așa că a încercat tot timpul să mă sfătuiască în business. Ușor, ușor am început să depășesc firma lui ca număr de angajați și cifră de afaceri, mai am să o depășesc la profitabilitate 😀.