„Vara lui 1993”, cel mai bun lungmetraj premiat la Berlin, soseşte şi în cinematografele româneşti

O fetiţă orfană de numai 6 ani e nevoită să se mute cu familia unchiului său în sensibilul debut autobiografic al Carlei Simón, „Vara lui 1993”. Cu un echilibru atent între naraţiune şi atmosferă, regizorul ilustrează un portret viu al unui fulger atunci când fetiţa trebuie să se confrunte cu pierderea părinţilor săi şi integrarea într-o nouă familie.

Filmul oferă îndeajuns de multe informaţii pentru a satisfice spectatorii atenţi şi, deşi personajul principal este o puştoaică (filmul debutând în secţiunea Generation Kplus în cadrul Festivalului de Film de la Berlin, unde a şi câştigat premiul pentru Cel mai bun lungmetraj), povestea care se desfăşoară pe marele ecran se adresează deopotrivă publicului tânăr, cât şi celui matur.

Adoptată de unchiul ei, Esteve (David Verdaguer) şi de mătuşa Marga (Bruna Cusí), Frida (Lala Astigas) descoperă noul său mediu, o veche fermă într-o zonă montană, aproape de o pădure densă. Noii ei părinţi adoptivi se dovedesc prietenoşi, iar un alt lucru bun este că au o fiică de trei ani pe nume Anna (Paula Robles), care poate deveni un partener de joacă. Pentru un alt copil mai puţin traumatizat decât dezrădăcinata Frida, acesta ar fi cel mai idilic loc de şedere, cu alte cuvinte, o vacanţă permanentă. Fridei ii este greu să gestioneze moartea părinţilor şi să se adapteze la noua ei viaţă. Înainte de sfârşitul verii petrecute în provincie, fata trebuie să înveţe să-şi controleze emoţiile, iar părinţii trebuie să înveţe să ţină la ea ca la propria lor fiică.

„Unul dintre cele mai izbitoare elemente ale filmului este modul în care evită sentimentalismul în timp ce reproduce emoţiile incoerente, conflictuale ale unui copil care nu ştie cum să-şi proceseze trauma. Scenele dintre Frida si Anna sunt remarcabile pentru naturalismul lor neafectat, iar în timp ce fata mai mare ştie că are un avantaj de dezvoltare fată de verişoara ei, ea este, de asemenea, într-un mod dureros, conştientă de faptul că Anna este cea care primeşte dragostea neîntreruptă a părinţilor ei. La un dans în sat, Frida observă cum Marga si Esteve dansează cu bucurie pe muzică în timp ce Anna îmbrăţişează piciorul tatălui său. Ar fi binevenită să se alăture, dar va dura mult timp până ca Frida să se simtă ca un membru cu drepturi depline al acestei familii.” declară Jay Weissberg în cronica sa de pe Variety.

După premiera din cadrul Festivalului Internaţional de Film de la Berlin, filmul „Vara lui 1993” a câştigat imediat o mare parte din public, dovada fiind numeroasele premii cu care se poate lăuda deja. Pe lângă premiile din cadrul numeroaselor festivaluri la care a luat parte, filmul a fost premiat şi în cadrul Premiilor Goya unde a fost apreciat pentru Cel mai bun debut regizoral, Cel mai bun actor în rol secundar şi Cea mai bună actriţă debutantă.

„Vara lui 1993” va fi distribuit în cinematografele din România din 9 martie, de Transilvania Film.