Vârsta e doar o notă de subsol în cartea succesului: Noemi Onucu, un nume pe afișul Operei Naționale la doar 17 ani

Are doar 17 ani, dar numele său deja este cunoscut: Noemi Onucu s-a născut cu un talent pe care îl fructifică pe scenele Operei Naționale din Iași. Știe că se va lăsa purtată toată viața de artă și va fi condusă de muzică, întrucât trudește să ajungă să-și îndeplinească cele mai arzătoare dorințe ale sale. Dacă continuă cu aceeași perseverență, adolescenta nu doar că va încânta publicul ieșean, ci va trece granițele.  

Noemi Onucu:„ Părinții mei au fost foarte inspirați în alegerea numelui”

Noemi, îmi pare bine de cunoștință! În ce perioadă a vieții te găsesc?

În acest moment sunt elevă în clasa a XI-a la Colegiul de Artă „Octav Băncilă” și-n același timp colaborator cu Opera Națională Română Iași. Mă aflu într-o perioadă de descoperire, aflu zilnic lucruri fascinante despre domeniul pe care l-am ales, și anume muzica.

Cu ce se ocupă o tânără adolescentă de 17 ani?

În primul rând cu școala. Simt că această vârstă de 17 ani a adus cu ea o mulțime de responsabilități și noi provocări pe care sunt gata să le depășesc atât timp cât ele contribuie la dezvoltarea mea pe plan academic și profesional.

Cu ce se ocupă o tânără a cărui nume deja s-a auzit în media? 

Vreau ca această mediatizare să nu-mi „altereze” firea. Consider că sunt o persoană perfect normală care a avut privilegiul să intre-n lumea artistică la vremea potrivită. Desigur că mă copleșesc diferite reacții, atât pozitive, cât și mai puțin plăcute, dar îmi place să rămân acea Noemi pe care cei apropiați o cunosc.

Cât de mult te-a onorat pe tine să îți vezi numele în presă?

Mai mult decât faptul că numele meu a devenit public, mă onorează punctul în care am reușit să ajung prin ajutorul unor oameni nespus de valoroși. Oameni admirabili, dedicați în totalitate pentru a crea frumosul.

Noemi, un nume atât de frumos! Biblic, ebraic, ce poate veni de la Noah care înseamnă calm. Te știi și pe tine așa?

 Da, e un nume deosebit! Naomi cea din Biblie (Noemi în ebraică) înseamnă „cea placută”. Părinții mei, care citesc Biblia, au fost foarte inspirați! Încerc să fiu plăcută pentru cei din jurul meu, iar ca să vă răspund la întrebare, da, sunt o persoană calmă.

Noemi Onucu:„Nu las niciun sunet să-mi scape de sub control”

Ce se visa fetița Noemi în copilărie să devină? 

Nu știu dacă este vreo meserie pe care să nu mi-o fi dorit de copil. Eram o visătoare, dacă începea să îmi placă ceva, mă hotaram să merg pe drumul acela. Desigur, m-am răzgândit de prea multe ori ca să menționez acum tot ce visam. Însă muzica a făcut mereu parte din viața mea și nu am neglijat-o niciodată.

Cântai cât era ziua de lungă prin casă având în vedere abilitățile și talentul tău muzical?

Da, și încă o fac! Poate nu mă foloseam de o tehnică anume, dar petrecând atât de mult timp în fața pianului și nu numai, am reușit să mă descopăr pe mine, să învăț să-mi valorific vocea și să nu las niciun sunet să-mi scape de sub control.

Ești singura din familia ta care a îmbrățișat muzica? 

 Familia mea cântă. Nu au urmat studii muzicale, dar pot spune că talentul îl moștenesc de la ambii părinți.

Cine ți-a insuflat să te îndrepți către această formă de artă?

A fost o alegere proprie să învăț la Colegiul de Artă, dar cu siguranță nu aș fi atins performanțele pe care le am și nu aș fi căpătat așa o dragoste pentru muzica clasică fără să fi avut un îndrumător precum doamna profesor de canto. Simt că atât dumneaei, cât și restul colegilor, și familia mea m-au susținut exact cât a trebuit ca să ajung să cunosc și să iubesc minunatele taine ale acestei muzici.

Citește și: Bianca Badea, balerina-minune a României care la 11 ani se afla pe podiumul celei mai mari competiții de balet din lume. De câtă muncă, talent și ambiție ai nevoie pentru a ajunge la Royal Ballet?

Cât de mulțumită ești tu cu drumul ales?

Acum pot spune că nu mă pot vedea în altă parte. Am foarte multe de învățat, dar cred că tocmai asta e partea frumoasă: ajung să descopăr ceva nou pe zi ce trece. Îmi place ceea ce am ajuns să fac și sunt recunoscătoare pentru privilegiile de care am avut parte ca să ajung aici.

Noemi Onucu:„Colaborarea cu opera din Iași a fost momentul decisiv pentru cariera mea”

Apropo de drum, care este frumoasa poveste a escapadei tale academice?

 În urma Concursului Național de Interpretare vocală “Elena Botez”, ediția a V-a, am fost descoperită de admirabilul manager al ONRI, Andrei Fermeșanu, care pe lângă Marele Premiu al concursului mi-a oferit un premiu de colaborare cu Opera. Pot spune că acela a fost momentul decisiv pentru cariera mea.

Ce gânduri ai pentru tine legate de parcursul tău?

 Nu a fost ușor nici parcursul până în punctul în care am ajuns acum, nu este ușor nici începutul acestei cariere care deja se dezvoltă de la o vârstă destul de fragedă și confuză, și nu va fi ușor nici ce va urma după. Dar este prea minunat ca să mă las copleșită de frici și nesiguranțe. Este o lume magică a muzicii la care nici nu aș fi putut visa. Muncește în continuare și nu-ți depăși valorile morale. Bucură-te de artă!

Noemi, cum e să cânți pe scena operei din orașul tău natal?

Iași nu este orașul meu natal. M-am născut și am trăit aproape 11 ani în Spania, însă am o deosebită afecțiune pentru el. Mă simt acasă și face parte din mine. Am o mare onoare să pot urca pe o scenă atât de prestigioasă ca cea a Operei Naționale.

Care e performnața pe care ai avut-o?

Încă din clasa a IX-a am participat la diverse concursuri, fie în format online, fie fizic. Datorită și doamnei profesor am obținut numeroase premii întâi și trofee, în special în clasa a X-a. De asemenea, în cadrul Operei am participat la câteva proiecte, și urmează primul debut într-un rol.

Simte Noemi emoții pe scenă?

 Categoric! Nu ar avea sens nici muzica fără emoții. Sunt emoții constructive, care nu fac decat să imi dea un impuls spre a fi cât mai aproape de perfecțiune.

Noemi Onucu:„Sunt recunoscătoare lui Dumnezeu”

Crezi că locul tău este pe scenă? 

Cu scena am luat contact de puțin timp. Există unele momente în care scena mă “copleșește”, poate datorită expunerii în fața publicului. Însă cu timpul cred ca voi putea să mă simt mai liberă și mai sigură acolo.

Când ai descoperit că-ți place opera și vrei să fii unul dintre oamenii care o cântă?

Am descoperit relativ târziu, după ce am intrat la liceu. Cu ajutorul doamnei profesor de canto și a pasiunii mele pentru muzică, mi-am dat seama că este cel mai potrivit mod de a-mi pune vocea în valoare. De atunci, nu mă satur să o explorez.

Care este lucrul cel mai curajos pe care l-ai înfăptuit până acum?

Am înfăptuit multe lucruri care au necesitat curaj: am început viața de la 0 atunci când aveam 10 ani și împreună cu familia mea am decis să ne mutăm în Romania, părăsind țara-n care mă născusem și crescusem până atunci.

Cât de mulțumită ești de tine?

Sunt foarte mulțumită de ce am realizat până acum și sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru felul cum a “orchestrat” viața mea până acum.

Ce îți place la tine?

Uneori am tendința să mă subestimez, însă cei din jur, în special familia, mă asigură mereu și mereu că nu am de ce să o fac. Mă deranjează poate cel mai mult faptul că sunt prea introvertită și uneori am impresia că nu mă pot adapta cu ușurintă la multe situații și împrejurări.

Ce ai învățat până la cei 17 ani ai tăi?

Printre altele, am învățat să iubesc și să mă bucur de frumos, dar și faptul că, deși pot avea un talent nemăsurat, acesta trebuie combinat, “cizelat” cu voință și exercițiu.

Noemi Onucu:„Încă învăț să-mi însușesc reușitele”

Cum se împarte o tânără între activitățile școlare și cele libere? 

Oh, din ce în ce mai provocator, pe măsură ce mă dezvolt pe partea artistică și apar noi și noi solicitări. Sunt conștientă că școala este foarte importantă și acum e vremea ei, mai ales că îmi stă înainte un examen de bacalaureat. Am nevoie de multă disciplină. În unele săptămâni mai aglomerate, îmi scriu un “orar de activități”, pe care îl lipesc peste tot prin cameră și mi-l trec în telefon. Totul este calculat: studiu, școală, teme, mese și alte activități.

Când negociezi cu timpul liber, cum ți-l satisfaci?

Mă întâalnesc cu prieteni, ieșim în oraș. Am și activități în biserică, la care nu aș lipsi pentru că mă împlinesc pe partea sufletească. Însă, am perioade când timpul liber se lasă mult așteptat din cauza agendei mult încărcate.

Dacă i-ai mulțumi cuiva pentru ceea ce ești azi, cui i-ai zice acest cuvânt magic?

În primul rând, aș mulțumi părinților mei, familiei lărgite care este aproape și mă sprijină, apoi doamnei profesor de canto și bineînțeles artiștilor ieșeni care cred în mine și mi-au deschis atâtea uși.

Ție pentru ce ți-ai mulțumi?

 Încă învăț să-mi însușesc reușitele. Sunt bucuroasă că aproape de fiecare dată când am fost pusă în fața unei situații stresante, mi-am folosit emoțiile ca pe un impuls spre a da tot ce e mai bun.