Viața în Tokyo: o incursiune în metropola futuristă, cultura fascinantă și bucătăria rafinată a Japoniei

Tokyo este capitala Japoniei și cea mai populată zonă metropolitană din lume. Deși este adesea menționat ca fiind oraș, este oficial cunoscut și guvernat drept o prefectură metropolitană. Pentru orice turist șocul cultural este mare, dar mai ales pentru cei care aleg să se mute aici. În timp ce turistului îi este relativ ușor în această privință – acasă nu este niciodată departe – expatriații, însă, sosesc în Tokyo știind că aici vor locui de la luni până la ani de zile. Prin urmare, șocul cultural poate pune o piedică serioasă în primele etape de adaptare. Îți prezentăm câteva aspecte importante care vizează traiul în capitala Japoniei, de la cultura acestei țări la bucătăria ei și nu numai. 

Viața în Tokyo

Japonia este o societate relativ omogenă din punct de vedere etnic și cultural, însă Tokyo este o excepție de la această regulă. Aproape 490.000 de rezidenți străini trăiesc în prezent în prefectura Tokyo, cei mai mulți expatriați fiind din China, Filipine sau Coreea de Sud. Marele cutremur din estul Japoniei din 2011 a provocat un tsunami și un dezastru nuclear în jurul centralei nucleare Fukushima. Zona din jurul centralei nucleare a înregistrat o creștere dramatică a nivelului de radiații, iar secțiuni mari sunt în continuare închise pentru public. În prezent, nu există alte avertismente de sănătate pentru călătorii în zona Tokyo. În ceea ce privește imunizările, medicii recomandă un set standard de vaccinuri împotriva tetanosului, poliomielitei și difteriei, rujeolei, oreionului și rubeolei (rujeola germană), gripei, tusei convulsive, encefalitei japoneze și hepatitei A/B.

Cât de sigur este traiul în Japonia. Educația

Nivelul de criminalitate în Japonia este scăzut; cu toate acestea există incidente care vizează consumul de băuturi alcoolice, furturi din buzunare și furtul de carduri de credit. Zonele de divertisment din Tokyo, cum ar fi Roppongi, Kabukichō, Shibuya și Ikebukuro, sunt puncte fierbinți în special pentru acest tip de infracțiuni mărunte. Cei care sunt victime ale acestor infracțiuni sunt rugați să sune la 110 – numărul de telefon de urgență al poliției.

În Japonia, educația este obligatorie pentru toți copiii cu vârste cuprinse între 6 și 15 ani. După ce, de mici, frecventează o creșă sau un centru de zi (hoikuen), aceștia merg la grădiniță. La vârsta de șase ani, copiii japonezi încep de obicei școala primară. Învățământul primar durează șase ani și îi învață pe elevi despre limba japoneză, matematică, muzică, artă, educație fizică și educație morală. După ce termină învățământul primar, elevii trec la școala gimnazială timp de trei ani. Deși liceul nu este obligatoriu, majoritatea adolescenților japonezi îl frecventează. Există licee vocaționale, licee academice și licee de elită (private) care își pregătesc elevii pentru universități de prestigiu. Chiar dacă nu se înscriu pentru studii la o universitate de top, mulți tineri din Japonia termină un colegiu sau o universitate cu o diplomă de licență de patru ani. Deși școlile publice din Japonia sunt gratuite pentru toată lumea, majoritatea expatriaților din Tokyo își trimit copiii la școli internaționale. În acest fel, copiii lor nu trebuie să facă față barierei lingvistice, șocului cultural, cerințelor academice foarte diferite și problemelor de socializare.

Citește și: Japonia, țara bunului simț: manierele și caracterul înaintea cunoștințelor

Trenurile – cele mai populare mijloace de transport

În Tokyo transportul public poate fi derutant pentru turiști. Nu există o singură rețea feroviară în zona metropolitană, ci mai degrabă un labirint de rețele care se suprapun. Zeci de linii sunt gestionate de o multitudine de companii. Totuși există mulți operatori de trenuri care deservesc suburbiile. De asemenea, mersul pe bicicletă este o modalitate minunată pentru deplasări scurte și pentru explorare, în special cu copiii, deoarece se merge cu bicicleta pe trotuare – teoria fiind aceea că poți ucide un biciclist cu mașina mai ușor decât un biciclist poate răni un pieton. 

Cultura japoneză și manierele

Japonia are o cultură fascinantă și cu multiple fațete. Pe de o parte este impregnată de cele mai profunde tradiții care datează de mii de ani; iar pe de altă parte este o societate aflată într-o continuă schimbare rapidă și cu o dezvoltare tehnologică care împinge în mod constant limitele posibilului. Cei care sunt în căutarea a ceva diferit și ajung în Japonia, cu siguranță nu se vor plictisi. Manierele și obiceiurile sunt o parte importantă a multor aspecte ale vieții japoneze. Una dintre cele mai evidente convenții sociale este plecăciunea. Toată lumea face o plecăciune atunci când salută, își ia rămas bun, mulțumește sau își cere scuze. Este totodată un semn de respect, remușcare, recunoștință și salut. La intrarea într-un magazin sau într-un restaurant, de exemplu, vei fi întâmpinat de strigăte de irrashaimase (bun venit) plus o plecăciune din partea personalului, în semn de respect față de tine, clientul lor.

Japonezii se descalță când intră într-o casă tradițională, într-un templu sau într-un restaurant. Este un obicei care se practică din cele mai vechi timpuri. În mod tradițional, japonezii se descălțau atunci când intrau în case, deoarece oamenii dormeau, stăteau și mâncau pe podelele din tatami-mat, iar încălțămintea purtată afară ar fi împrăștiat murdăria în zona de locuit. În prezent, oamenii încă se descalță, în special pentru a păstra curățenia în interiorul clădirii, dar și ca semn de respect.

Viața în Japonia: Bacșișul în restaurante este interzis

Nu se lasă bacșiș în restaurantele japoneze sau în alte locuri în care mulți occidentali vor fi tentați să lase bacșiș. Japonezii vor oferi întotdeauna cele mai bune servicii pe care le pot oferi și își vor face treaba cu mândrie. Un ospătar sau un bucătar cu siguranță nu ar accepta un bacșiș, iar dacă vei încerca să lăși ceva, banii ți-ar fi returnați cu stângăcie, așa că mai bine nu. 

Reguli la masă

Înainte de a servi masa, japonezii își împreunează mâinile și folosesc termenul „Itadakimasu” (primesc cu umilință). După masă, ei spun întotdeauna „Gochiso sama deshita” (mulțumesc pentru masă). Japonezii înțeleg că nu toți turiștii știu să folosească corect bețișoarele, dar țin totuși la respectarea unor reguli. Nu îți înfige bețișoarele în bolul de orez și nu stropi orezul cu sos de soia. Japonezii sunt foarte mândri de orezul lor, iar această acțiune aparent nevinovată poate surprinde și chiar jigni unii proprietari de restaurante. În Japonia nu se mănâncă pe stradă. Ori iei masa la restaurant, ori te retragi undeva și mănânci ce ți-ai cumpărat. Mâncatul în timpul mersului este considerat o lipsă de bune maniere. 

Bucătăria Japoniei

Dacă tot am ajuns la regulile din bucătăria japoneză, haideți să aflăm și prin ce se remarcă gastronomia acestei țări. În Japonia mâncarea este o formă de artă și chiar și cele mai simple feluri de mâncare sunt adesea pregătite de bucătari care le-au exersat foarte mulți ani. Orezul, care a fost un aliment de bază pentru japonezi timp de peste 2.000 de ani, încă însoțește sau stă la baza multor preparate. În afară de sushi, printre mâncărurile populare japoneze se numără donburi (pește, carne sau legume fierte la foc mic, servite peste orez), onigiri (mici pachete de orez învelite în alge uscate), kayu (un terci de orez), mochi (prăjituri de orez pisat) și chazuke (orez fiert cu ceai verde, adesea servit cu icre de somon sau de cod).

În final îți mai spunem că unul dintre cele mai cunoscute feluri de mâncare regionale este okonomiyaki (un tip de clătite sărate), renumit în Hiroshima și Osaka. O excursie în Hiroshima nu este completă fără a vizita Okonomimura (satul okonomiyaki), unde privitul bucătarilor pregătind mâncarea este la fel de distractiv ca și degustarea acestei delicatese regionale unice.

Sursa foto: Depositphotos.com