Viața actriței Catherine Deneuve. „Une femme fatale” cu mare succes pe scenă și ghinion în dragoste

Despre viața actriței Catherine Deneuve s-au scris multe rânduri de-a lungul timpului, ea fiind una dintre cele mai titrate artiste  franceze, apreciate peste tot în lume, chiar dacă majoritatea filmelor sale au fost filmate în Franța. Asta nu a împiedicat-o să lucreze cu regizori precum Lars Von Trier.

Viața actriței Catherine Deneuve într-o familie de artiști

Catherine Deneuve s-a născut pe 22 octombrie 1943, pe numele ei adevărat Catherine Fabienne Dorléac, la Paris, într-o vreme în care orașul se afla sub ocupație germană. Părinții ei, Maurice Dorléac și Renée Deneuve erau amândoi actori. Ea a fost fiica mijlocie, dintre cele trei fete ale familiei. Sora ei mai mare, Francoise Dorléac a fost și ea o actriță foarte cunoscută în Franța și apreciată în lumea cinematografiei europene.

Catherine și-a făcut debutul pe ecran la vârsta de 14 ani, în filmul Les Collégiennes (Fetele amurgului, 1957), sub numele Catherine Dorléac. A început să folosească numele de familie al mamei sale, în 1960, pentru a se diferenția de sora sa, Francoise, care își începuse și ea cariera de actriță.

Rolul lui Roger Vadim în viața Catherinei Deneuve

În 1961, la vârsta de 17 ani, Catherine s-a îndrăgostit și s-a mutat în aceeași casă cu iubitul ei, regizorul Roger Vadim, care, la vremea respectivă avea 33 de ani. Vadim a fost multă vreme mentorul faimoasei Brigitte Bardot, iar acum încerca să joace același rol pentru Catherine, dându-i sfaturi legate de carieră și distribuind-o în filmul „Le Vice et le vertu” (1963). Ulterior, Catherine a respins afirmația că a fost Vadim cel care a sugerat să-și vopsească părul blond (ea fiind șatenă natural), însă acest lucru este mai puțin important, atâta vreme cât acel blond platinat a devenit un aspect definitoriu pentru personajele interpretate de Deneuve.

Pe 14 iunie 1963, la doi ani de la debutul relației, Catherine a adus pe lume un băiețel, Christian, rodul iubirii ei cu Roger Vadim. În mai puțin de o lună de la nașterea copilului, relația ei cu Vadim s-a sfârșit, iar cei doi au întrerupt orice contact între ei. La vârsta de 19 ani, Catherine s-a confruntat cu o sarcină descurajantă, aceea de a crește singură un copil.

Primele două capodopere

În mod ironic, viața reală a început să semene cu arta în momentul în care Deneuve a fost aleasă pentru a juca rolul unei tinere mame necăsătorite în musicalul „Les Parapluies de Cherbourg”, regizat de Jaques Demy. Experiența de a putea să se folosească de propria viață ca bază pentru rolul ei și de a juca într-un film atât de inovator și bine primit, au încurajat-o pe Catherine Deneuve să se dedice actoriei cu un simț al pasiunii reîntinerit.

Acest film a adus-o pe Deneuve în atenția regizorului Roman Polansky care era pe mare val după ce lansase filmul său de debut, „Knife in the Water” în 1963. Polansky a adus-o pe Catherine la Londra pentru a juca rolul unei tinere abuzate sexual, a cărei decădere în nebunie, o transformă într-o criminală în tulburătorul, dar genialul film „Repulsion” (1965).

Figură legendară a anilor ‘60

Aflându-se la Londra, Deneuve l-a întâlnit pe fotograful de modă, David Bailey cu care, după o relație foarte scurtă, pe 19 august 1965 s-a căsătorit. Relația lor a fost presărată de infidelități de ambele părți, dar și de o neînțelegere profundă, cauzată mai ales de bariera limbii, și care s-a încheiat cu un divorț amical în 1972. Atunci Cathrine a declarat: „Mariajul este demodat și poate fi o capcană”.
Catherine Deneuve s-a întors în Franța pentru a juca în adaptarea cărții lui Marcel Camus, în filmul „Les Creatures”, dar și în „La Vie de Chêteau”.

În 1967 a jucat în șarmantul musical „Les Demoiselles de Rochefort”, alături de sora sa, Francoise, însă filmul de dinaintea aceastuia, „Belle de Jour”, regizat de Luis Bunuel, a făcut-o pe Cathrine Deneuve un star de talie mondială.

Spunând povestea unei soții plictisite ce se transformă într-o prostituată pentru a-și trăi propriile fantezii, „Belle de Jour” a fost o capodoperă clasică de suprarealism bunuelian, completat cu secvențe de vis scandaloase, sexualitate perversă și umor sardonic.

Modul ei rece, rezervat în care și-a interpretat personajul, chiar și în cele mai depravate situații, a fascinat publicul, iar imaginea lui Deneuve ca o femeie misterioasă, cu secrete întunecate, a rămas cheia personajului ei de durată.

Tragedia din viața lui Catherine Deneuve

La vârsta de 23 de ani, Deneuve era atât o actriță celebră, cât și un icon al modei – Yves Saint-Laurent era cel care îi crea hainele. Dintr-o dată, lumea ei s-a prăbușit când, sora ei, Francoise Dorléac a murit într-un tragic accident de mașină. Cele două surori, deși foarte diferite ca temperament, au fost foarte apropiate, iar Catherine a fost devastată. Mult mai târziu în viață, întrebată care a fost cea mai grea încercare de care a avut parte, Deneuve a răspuns: „Când sora mea a murit. A fost o actriță minunată… a fost cea mai apropiată prietenă a mea…”

Cufundându-se în muncă, Deneuve a jucat rolul unei tinere prinsă între doi bărbați, în filmul „La Chamade”, evocând spiritul liber care se folosește de sex pentru a obține ce-și dorește, în filmul „Manon”, și pe cel al amantei lui Omar Sharif în melodrama „Mayerling”.

În vara lui 1968, la insistențele agentului ei de a lucra în America, a acceptat să joace alături de Jack Lemon în comedia romantică „The April Fools”. Deși filmul s-a bucurat de un succes frumos, lucrul la Hollywood nu a fost o experiență prea plăcută pentru Catherine Deneuve care foarte rar a mai apărut în filme în limba engleză de atunci.

Femme Fatale

Reîntoarsă în Franța, Deneuve începe să lucreze la filmul „La Sirene du Mississippi” alături de Jean-Paul Belmondo, sub regia lui Francois Truffaut. La început, Truffaut s-a temut de reputația lui Catherine de mare star internațional, însă, până la final, cei doi aveau o relație care a durat până spre jumătatea anilor ’70. Când s-au despărțit, Truffaut a suferit o depresie profundă.

Deneuve a acceptat să joace din nou într-un film semnat de Bunuel, „Tristana”, unde era o frumusețe inocentă exploatată de un bătrân libidinos. Filmul a primit review-uri foarte bune și, asemenea predecesorului „Belle de Jour”, o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun film străin.

Apariția lui Mastroianni în viața lui Catherine Deneuve

În timp ce cariera ei se construia tot mai puternică, Deneuve se lupta cu viața ei privată. Într-un interviu acordat mulți ani mai târziu, în care descria acea perioadă a vieții sale, spune: „La nivel personal, eram în declin”.

După divorțul de fotograful englez, la scurtă vreme a început o relație amoroasă cu actorul italian, Marcello Mastroianni. În 1972, Catherine a dat naștere unei fetițe, căreia i-a pus numele Chiara. Era fiica ei cu Mastroianni, de care s-a despărțit trei ani mai târziu, dar cu care a rămas prietenă până la moartea lui.

În această perioadă Deneuve a muncit și mai mult, iar pe parcursul anilor 1970, a apărut în nu mai puțin de patru filme alături de Mastroianni, dar și în altele, „L’Argent des autres” obținând un premiu César pentru cel mai bun film și cel mai bun regizor.

Alura franțuzească

În America, Catherine Deneuve a devenit faimoasa imagine a Chanel No.5. De fapt, presa americană era extrem de captivată de șarmul ei încât a nominalizat-o ca fiind cea mai elegantă femeie din lume.

În 1975 a jucat alături de Burt Reynolds în drama „Hustle” care a fost destul de bine primit de critici, dar care nu a avut mari încasări în box office.

Un alt film de la Hollywood, cu un potențial mult mai intrigant, în care a fost distribuită Catherine Deneuve, dar care nu a intrat niciodată în producție, a fost ultimul proiect al lui Alfred Hitchcock, „The Short Night”. Filmul a fost abandonat din cauza stării de sănătate a regizorului care a și murit câteva luni mai târziu.

Viața secretă a lui Catherine Deneuve

La 10 ani după ce Truffaut a ales-o pe Deneuve să joace în „La Sirene du Mississippi, a distribuit-o din nou în „Le Dernier Metro” (1980), un film ce spune povestea unei trupe de teatru din Parisul ocupat de naziști.  Rugat fiind să spună de ce a ales-o pe Deneuve în rolul principal, Truffaut a comentat: „Ador felul în care ea își proiectează cele două fețe: una vizibilă și una subterană. Pare să sugereze că viața ei interioară secretă este cel puțin la fel de semnificativă ca aspectul pe care îl scoate la vedere”. Acest film s-a bucurat de un succes absolut răsunător, câștigând 10 premii Cesar, inclusiv cel pentru cea mai bună actriță.

A urmat o serie de șase filme în regia lui Andre Techine, în unul dintre ele jucând alături de fiica ei, Chiara Mastroianni, iar în altul de Gerard Depardieu.

Următorul film în limba engleză în care a jucat, a fost „The Hunger (1983), unde apare alături de David Bowie și Susan Sarandon, cu care are niște scene de sex erotic, apreciate și criticate de public.

În anii 1990, Deneuve a avut probabil una dintre cele mai bune interpretări în rolul unei proprietare de plantație, prinsă în mijlocul revoltei politice din Vietnam, în filmul „Indochine”. Filmul a cârștigat atât Oscar, cât și Globul de Aur pentru cel mai bun film străin, și o nominalizare la Oscar pentru Deneuve.

Au urmat o mulțime de alte filme excepționale, însă „Breaking the Waves”, regizat de Lars Von Trier, rămâne unul de referință. Rezultatul a fost rolul secundar ce interpreta o muncitoare din fabrică și prietenă a personajului principal jucat de cântăreața Bjork în „Dancer in the Dark” (2000). Filmul a fost marele câștigător la Cannes în anul 2000.

La vârsta la care multe actrițe se retrag, Catherine Deneuve a continuat să joace și în anii 2000, având un success la fel de mare. Oare mai urmează ceva?