Viața lui Chris Rea: blues, drumuri lungi și refuzul de a fi „rock star”

Viața lui Chris Rea este povestea unui artist care a ales mereu muzica înaintea faimei. Un muzician care a preferat drumurile europene în locul Americii. Un om care a trecut prin boală, aproape moarte și renaștere creativă. Și care a rămas, până la final, fidel blues-ului și libertății sale artistice.

Chris Rea nu a fost niciodată un star tipic. Nu a căutat luminile reflectoarelor. Nu a vânat trenduri. A ales să cânte despre locuri reale, oameni simpli și drumuri care duc „acasă”.

Rădăcini italiene și irlandeze: cum a fost viața lui Chris Rea într-un oraș industrial

Christopher Anton Rea s-a născut pe 4 martie 1951, în Middlesbrough, nordul Angliei. Tatăl său, Camillo Rea, era italian, originar din Arpino. Mama, Winifred Slee, avea origini irlandeze. Chris a fost unul dintre cei șapte copii ai familiei.

Familia Rea era cunoscută în oraș. Tatăl deținea o fabrică de înghețată și o rețea de cafenele. Numele „Rea” era sinonim cu deserturile locale. Copilăria lui Chris s-a desfășurat între miros de cafea, mese de șters și muncă practică.

La 12 ani, lucra deja în afacerea familiei. Curăța mese. Făcea înghețată. Avea idei de modernizare. Tatăl nu le-a acceptat. Chris a plecat. A fost înlocuit de unul dintre frați.

Visul de a fi jurnalist, nu muzician

În adolescență, Chris Rea nu visa la scenă. Visa la cuvinte. Vroia să fie jurnalist. A studiat la St Mary’s College, Middlesbrough. Îl interesa filmul. Îl interesa muzica de film. Îl interesa povestea.

Mai târziu avea să spună: „Pentru oamenii din clasa muncitoare, rock-ul nu era o alegere. Era singura cale de exprimare”.

Prima chitară și descoperirea blues-ului

Chris Rea și-a cumpărat prima chitară la începutul anilor ’70. Avea peste 20 de ani. Era o Höfner V3 din 1961, conectată la un amplificator Laney modest. A fost o descoperire târzie.

A ales slide guitar. Bottleneck. Un sunet murdar, melancolic. Deși era stângaci, cânta ca dreptaci.

Influențele au venit rapid:

• Charlie Patton
• Blind Willie Johnson
• Sister Rosetta Tharpe
• Muddy Waters
• Ry Cooder

Asculta blues, gospel, dar și muzică clasică. A fost autodidact. A învățat din greșeli.

Muzica ca evadare din Middlesbrough

Rea a spus adesea că Middlesbrough nu era locul potrivit pentru vise artistice. Industria se prăbușea. Orașul se schimba. Locurile copilăriei dispăreau.

Această pierdere avea să devină temă centrală în muzica lui.

Versuri precum: „I’m standing by a river, but the water doesn’t flow” nu sunt metafore abstracte. Sunt amintiri reale.

Primele trupe și debutul dificil al lui Chris Rea

În 1973, Chris Rea se alătură trupei Magdalene. Înaintea lui, în trupă fusese David Coverdale, viitorul solist Deep Purple. Rea începe să scrie piese. Ajunge să cânte vocal doar din întâmplare.

Formează apoi The Beautiful Losers. Trupa primește premiul Melody Maker – Best Newcomers. Urmează un contract solo cu Magnet Records.

Primul single apare în 1974. Se numește So Much Love. Impactul este mic.

„Whatever Happened to Benny Santini?” și confuzia identității

Albumul de debut apare în 1978. Se numește Whatever Happened to Benny Santini?. Titlul vine dintr-un compromis. Casa de discuri considera că „Chris Rea” nu sună destul de „romantic”.

Producător era Gus Dudgeon. Albumul ajunge în Billboard Hot 200. Single-ul „Fool (If You Think It’s Over)” devine un hit uriaș în SUA.

Ironia este totală. Este singura piesă pe care Rea nu cântă la chitară.

Succesul îl etichetează greșit. Este promovat ca pianist pop. Nu ca chitarist blues. Această etichetă îl va urmări ani întregi.

Un artist care respinge faima

Chris Rea nu s-a simțit confortabil cu succesul. A spus clar: „Niciunul dintre eroii mei nu erau rock staruri”.

A fost nominalizat la Grammy. A mers la ceremonie. S-a simțit pierdut. Îl interesau alți oameni. Alți muzicieni.

Casa de discuri a încercat să-i „netezească” sunetul. Blues-ul era considerat prea dur. Prea necomercial.

Rea a cedat. Mai târziu avea să regrete.

Anii grei și albumele ignorate ale lui Chris Rea

Albumele Deltics, Tennis și Chris Rea nu au avut succes. Relația cu producătorii era tensionată. Rea simțea că își pierde identitatea.

Datoria față de casă de discuri creștea. Presiunea era constantă. Artistul devenise o mină de aur.

Schimbarea decisivă: „Water Sign”

În 1983, apare albumul Water Sign. Este lansat aproape din greșeală. Casa de discuri publică demo-urile. Costurile sunt mici. Așteptările, reduse.

Albumul explodează în Europa. Mai ales în Irlanda și Germania. Se vinde în sute de mii de exemplare.

Chris Rea găsește publicul care îl va salva.

Europa, nu America

Spre deosebire de mulți artiști britanici, Rea refuză America. Alege turneele europene. Alege Germania. Italia. Franța.

Spune că Europa nu cere „imagine”. Cere muzică.

Albumele care l-au consacrat pe Chris Rea

Între 1985 și 1991, Chris Rea atinge apogeul:

• Shamrock Diaries
• On the Beach
• Dancing with Strangers
• The Road to Hell
• Auberge

Albumul The Road to Hell ajunge pe locul 1 în UK. Este certificat de șase ori platină. Devine simbolul lui Rea.

Tot atunci apare și piesa care va deveni legendară.

„Driving Home for Christmas” și eternitatea

Scrisă inițial ca o piesă minoră, „Driving Home for Christmas” devine, în timp, un imn. Nu este despre sărbători. Este despre dor.

Despre drum. Despre întoarcere.

Piesa intră în Top 10 UK abia în 2021. La decenii după lansare.

Boala care a schimbat totul pentru Chris Rea

În 1994, Chris Rea dezvoltă ulcere severe. Urmează peritonita. Aproape moare. În 2001, este diagnosticat cu cancer pancreatic.

Suferă o operație Whipple. Îi sunt eliminate părți din pancreas și organe vitale. Viața se schimbă radical.

Ajunge să ia zeci de pastile zilnic. Are injecții. Are diabet.

Dar supraviețuiește.

Întoarcerea la blues și libertatea totală

După boală, Rea își face o promisiune. Dacă trăiește, se întoarce la blues. Fără compromisuri.

Înființează casa de discuri Jazzee Blue. Lansează albume blues. Lansează proiecte ample.

Cel mai ambițios este Blue Guitars (2005). Un box set cu 11 CD-uri. O istorie a blues-ului spusă de el.

Muzica, pictura și filmele

Chris Rea nu a fost doar muzician. A pictat. A scris scenarii. A regizat filme.

A realizat filmul La Passione. A compus muzică de film. A jucat chiar ca actor.

Pentru el, muzica a fost mereu parte dintr-o poveste mai mare.

Familie și viață personală

Chris Rea a fost căsătorit cu Joan Lesley. S-au cunoscut în adolescență. Au avut două fiice.

A trăit o viață discretă. A evitat scandalurile. A preferat liniștea.

Era pasionat de mașini clasice. De curse istorice. De Formula 1.

Ultimii ani și lupta continuă

În 2016, suferă un accident vascular cerebral. Îi afectează vorbirea și mâinile. Renunță la fumat. Se recuperează parțial.

Continuă să înregistreze. Continuă să cânte. Până aproape de final.

Moartea lui Chris Rea

Chris Rea a murit pe 22 decembrie 2025, la 74 de ani, după o scurtă boală. Vestea a provocat reacții puternice.

Middlesbrough l-a numit „icon local”. Presa l-a numit „artistul care a refuzat faima”.

Top 3 piese cântate de Chris Rea

1. Driving Home for Christmas
2. The Road to Hell
3. Josephine

Citește și: „Viaţa nu se repetă niciodată”. Viața lui Sergiu Celibidache: geniu, scandal, perfecționism și muzica dusă până la limita imposibilului

Viața lui Chris Rea nu a fost despre succes rapid. A fost despre drumuri lungi. Despre fidelitate față de sine. Despre blues ca formă de adevăr.

Nu a vrut să fie un rock star. A vrut să fie liber.

Și a reușit.

Foto: Wikipedia. Rea cântând Fender Stratocaster „Pinky” la Congress Hall în Varșovia, 2012. Andrzej Barabasz (Chepry)