Viața lui Ismail Kadare, scriitorul albanez ce a răscolit o lume întreagă cu literatura sa, tolerat și amenințat în același timp de un regim totalitar

Ismail Kadare, unul dintre cei mai importanți scriitori albanezi și o figură proeminentă a literaturii europene, s-a născut pe 28 ianuarie 1936 în Gjirokastër, Albania, și a încetat din viață la 3 februarie 2024, la vârsta de 88 de ani.

Origini și primii ani

Kadare s-a născut într-o familie de funcționari publici din clasa de mijloc. Tatăl său, Halit Kadare, era funcționar la oficiul poștal, iar mama sa, Hatixhe, era casnică. Copilăria sa a fost marcată de ocupația italiană și germană în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, experiențe care vor influența mai târziu opera sa literară.

Orașul său natal, Gjirokastër, cu arhitectura sa unică și istoria bogată, a jucat un rol important în formarea sa ca scriitor, devenind cadrul multor opere ulterioare.

Educație și începuturile carierei literare

În ciuda restricțiilor impuse de regimul comunist instaurat după război, tânărul Kadare a reușit să-și dezvolte pasiunea pentru literatură. A studiat la Universitatea din Tirana, unde s-a remarcat pentru talentul său literar. În 1958, a primit o bursă pentru a studia la prestigiosul Institut de Literatură Maxim Gorki din Moscova, experiență care i-a lărgit orizonturile culturale și l-a expus la literatura mondială.

Debutul său literar a avut loc în 1954 cu o colecție de poezii, dar adevărata consacrare a venit o dată cu publicarea romanului „Generalul armatei moarte” în 1963.

„Generalul armatei moarte” – Cartea care i-a adus faima internațională

Acest roman, care i-a adus lui Kadare recunoașterea internațională, urmărește povestea unui general italian care vine în Albania pentru a recupera rămășițele soldaților italieni căzuți în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cartea explorează teme precum absurditatea războiului, memoria colectivă și confruntarea cu trecutul. Prin limbajul său poetic și abordarea alegorică, Kadare a reușit să ofere o critică subtilă a regimului totalitar, evitând în același timp cenzura strictă.

Viața sub regimul comunist

Relația lui Kadare cu regimul comunist al lui Enver Hoxha a fost complexă și plină de pericole. Deși a ocupat poziții oficiale, precum cea de deputat în Adunarea Populară, și a fost tolerat de regim datorită recunoașterii sale internaționale, Kadare a trăit sub amenințarea constantă a persecuției.

Operele sale conțineau adesea critici voalate la adresa totalitarismului, ceea ce l-a pus în pericol în mai multe rânduri. A fost supus unor interogatorii și perioade de supraveghere intensă. În 1975, cartea sa „Dimri i vetmisë së madhe” (Iarna marii singurătăți) a fost interzisă și retrasă din circulație, iar Kadare a fost trimis să lucreze într-o fermă colectivă ca formă de „reeducare”.

Exilul și ultimii ani

În 1990, înainte de căderea regimului comunist în Albania, Kadare a cerut azil politic în Franța. Din exil, a continuat să scrie și să-și consolideze reputația internațională. S-a întors ocazional în Albania după căderea comunismului, devenind o voce importantă pentru democratizarea țării.

De-a lungul carierei sale, Kadare a primit numeroase premii și distincții, fiind frecvent nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură.

Moștenirea literară

Opera lui Kadare se remarcă prin îmbinarea realismului cu elementele mitologice și folclorice albaneze. Temele sale recurente includ puterea, tirania, și relația complexă dintre individ și stat. Stilul său narativ unic și perspectivele profunde asupra naturii umane l-au consacrat ca unul dintre cei mai importanți scriitori europeni contemporani.

Ismail Kadare rămâne o figură emblematică a literaturii albaneze și un martor esențial al istoriei tumultuoase a țării sale și a Europei de Est în secolul XX. Decesul său în 2024 marchează sfârșitul unei ere literare, dar opera sa continuă să fie citită și studiată în întreaga lume, oferind o perspectivă unică asupra experienței umane sub totalitarism și în perioadele de tranziție istorică.

Viața personală a lui Ismail Kadare

Ismail Kadare a fost căsătorit cu Helena Kadare (născută Gushi), ea însăși o scriitoare și traducătoare renumită în Albania. S-au căsătorit în 1963 și au rămas împreună până la moartea lui.

Helena a jucat un rol important în viața și cariera lui Ismail, fiind nu doar partenerul său de viață, dar și o colaboratoare apropiată în domeniul literar. Ea a tradus multe dintre operele lui Kadare din albaneză în franceză, contribuind astfel la răspândirea internațională a operei sale.

Cuplul a avut împreună o fiică, Besiana Kadare, născută în 1972. Besiana a urmat o carieră în diplomație și a reprezentat Albania ca ambasador la ONU și în alte funcții diplomatice importante.

Viața de familie a lui Kadare a fost marcată de provocările traiului sub regimul comunist. În timp ce Ismail se bucura de un anumit statut ca scriitor recunoscut, familia sa era totuși supusă supravegherii și restricțiilor impuse de regim.

Citește și: Viața lui Marcel Proust și 10 lucruri interesante despre unul dintre cei mai citiți scriitori din istorie

În 1990, când Kadare a cerut azil politic în Franța, Helena și Besiana l-au însoțit în exil. Familia s-a stabilit la Paris, unde Ismail și Helena au continuat să lucreze și să scrie.

Deși Kadare era cunoscut pentru discreția sa în ceea ce privește viața personală, relația sa cu Helena a fost adesea descrisă ca fiind una de parteneriat intelectual și creativ. Împreună, ei au format un cuplu literar influent, contribuind semnificativ la cultura și literatura albaneză.

În interviurile sale rare despre viața personală, Kadare a menționat importanța familiei în susținerea carierei sale literare și în traversarea perioadelor dificile din timpul regimului comunist și al exilului.

După stabilirea în Franța, familia Kadare a menținut legături strânse cu Albania, Ismail și Helena întorcându-se periodic în țara natală după căderea regimului comunist. Aceste vizite au fost adesea evenimente culturale importante în Albania, marcând legătura continuă a scriitorului cu rădăcinile sale.

Foto: Pinterest