Dormi liniștit: Viața lui Sorin Ovidiu Vîntu între imperiul FNI, închisori și iluzia prosperității

Viața lui Sorin Ovidiu Vîntu este una dintre cele mai controversate povești ale mediului de afaceri românesc postdecembrist. Parcursul său, marcat de ascensiuni spectaculoase și declinuri abrupte, oferă o perspectivă complexă asupra tranziției economice și sociale a României după 1989.

Viața lui Sorin Ovidiu Vîntu: Primii ani și educația

Născut la 23 noiembrie 1955 în comuna Sagna, județul Neamț, Sorin Ovidiu Vîntu și-a petrecut copilăria și adolescența în orașul Roman. A absolvit liceul în Roman, însă nu a urmat studii universitare. 

Mama sa, Eugenia Vîntu, a fost asistentă medicală. Conform relatărilor unor foști vecini, în anii ’60, ea a fost implicată într-un incident tragic în care o pacientă gravidă a decedat în timpul unui avort ilegal, ceea ce a dus la condamnarea și încarcerarea sa. 

În ceea ce privește familia sa actuală, Sorin Ovidiu Vîntu are doi copii: o fiică, Ioana, și un fiu, Ionuț Codrin. Ambii au fost implicați în diverse afaceri, însă fără succes notabil. De exemplu, în 2009, Ionuț a înființat firma Primo Baby International SRL, specializată în restaurante, care a raportat pierderi semnificative. De asemenea, Ioana a fondat în același an compania Online Business Consulting SRL, axată pe crearea de portaluri web, care și-a suspendat activitatea după un an, având cifră de afaceri zero. 

În plan personal, Ionuț Vîntu are o relație cu Diana Enache, fiica cântărețului Adrian Enache. Cei doi au devenit părinți în octombrie 2023, când s-a născut fiica lor, Ilinca Maria. Atât Sorin Ovidiu Vîntu, cât și Adrian Enache și-au exprimat bucuria față de venirea pe lume a nepoatei lor.

Prima încarcerare

În anii ’80, Sorin Ovidiu Vîntu a fost implicat într-un caz de delapidare care a dus la condamnarea sa la închisoare. La acea vreme, Vîntu lucra în cadrul Întreprinderii Comerciale de Stat pentru Mărfuri Alimentare și Alimentație Publică din Roman, ocupând o poziție în serviciul de contabilitate. El era responsabil de înregistrarea documentelor care însoțeau produsele alimentare distribuite către diverse unități de desfacere. 

Împreună cu două gestionare, Maria Averescu și Maricica Levărdă, Vîntu a pus la punct un sistem prin care falsificau documentele de livrare a produselor de cofetărie. Astfel, cantități suplimentare de marfă erau livrate fără a fi înregistrate oficial, iar sumele obținute din vânzarea acestor produse erau împărțite între cei trei. Pentru a ascunde aceste activități, ei sustrăgeau și distrugeau documentele contabile relevante. 

În aprilie 1981, Vîntu a fost trimis în judecată pentru complicitate la delapidare calificată, fals intelectual, uz de fals și sustragere și distrugere de înscrisuri oficiale, toate în formă continuată. Judecătoria Roman l-a condamnat la 5 ani și 10 luni de închisoare. Ulterior, Tribunalul Județean Neamț a admis parțial recursul său, grațiindu-i o parte din pedepse și reducând sentința la 4 ani, 10 luni și 23 de zile de închisoare. 

În timpul detenției la Penitenciarul Bacău, în 1983, Vîntu a fost recrutat de Securitate ca informator, primind numele conspirativ „Nuș”. El a furnizat informații despre colegii de detenție și alte persoane, colaborarea sa cu Securitatea continuând până în 1988. 

După eliberare, Vîntu a revenit în Roman, unde și-a continuat activitățile comerciale, pregătindu-se pentru ascensiunea sa în lumea afacerilor din România postdecembristă.

Ascensiunea după Revoluție

După 1989, Vîntu a intrat în lumea afacerilor, inițial prin comerț și ulterior prin implicarea în sectorul financiar. În 1995, a înființat societatea de administrare a investițiilor SOV Invest, care a lansat Fondul Național de Investiții (FNI). FNI a atras sute de mii de investitori, fiind promovat cu sloganul „Dormi liniștit, FNI lucrează pentru tine”. Cu toate acestea, în 2000, fondul s-a prăbușit, lăsând numeroși investitori fără economii. Vîntu a fost acuzat de retragerea unor sume mari înainte de colaps și de vânzarea companiei către Ioana Maria Vlas, care a preluat responsabilitatea legală. În 2017, Vîntu a fost condamnat definitiv la opt ani de închisoare pentru spălare de bani în dosarul FNI. =

Pe lângă FNI, Vîntu a deținut și controlat diverse instituții financiare, precum Banca de Investiții și Dezvoltare și Banca Română de Scont. De asemenea, a fost proprietarul trustului media Realitatea-Cațavencu, care includea posturi de televiziune, radiouri și publicații. 

Viața lui Sorin Ovidiu Vîntu: Controverse și declin

De-a lungul carierei sale, Vîntu a fost implicat în multiple scandaluri și procese penale. În 2012, a fost condamnat la un an de închisoare pentru șantajarea partenerului său de afaceri, Sebastian Ghiță. În 2014, a primit o condamnare de doi ani pentru favorizarea infractorului Nicolae Popa, fost director al Gelsor, care fugise în Indonezia. În 2016, a fost condamnat la șase ani și două luni de închisoare în dosarul falimentării companiei Petromservice. În 2018, a primit o condamnare de zece ani pentru delapidarea patrimoniului Asociației Salariaților din cadrul SNP Petrom SA. Contopirea acestor pedepse a dus la o sentință finală de 11 ani de închisoare, însă Vîntu a fost eliberat condiționat în 2020, după ce a executat aproximativ șase ani. 

În perioada detenției, starea sa de sănătate s-a deteriorat. În 2021, a suferit o intervenție chirurgicală de amputare parțială a unui picior, ca urmare a unei infecții severe contractate în închisoare. 

Citește și: Cele mai mari scandaluri din România: FNI, Caritas sau Colectiv

După eliberare, Vîntu a rămas activ în spațiul public, exprimându-și opiniile prin intermediul rețelelor sociale și anunțând intenția de a deschide o școală de politică și business. De asemenea, a menționat posibilitatea de a se implica în politică, afirmând că ar putea „să preia puterea în România” pentru a implementa proiectele pe care le are în vedere. Azi este mare susținător al potențialului candidat la alegerile prezindețiale, Călin Georgescu.

Viața și cariera lui Sorin Ovidiu Vîntu reflectă complexitatea tranziției României postcomuniste, evidențiind atât oportunitățile, cât și riscurile asociate cu transformările economice și sociale ale țării.

Foto: Facebook