Viaţa lui Tudor Vornicu, omul ce a făcut legământ cu televiziunea

Gazetarul şi realizatorul TV Tudor Vornicu s-a născut la 29 ianuarie 1926, în satul Angheleşti, comuna Rugineşti, judeţul Vrancea. A încetat din viață la 2 aprilie 1989, la București, la Spitalul Fundeni, în urma unei afecţiuni cardiace.

A avut doi copii: Smaranda şi Bogdan

Tudor Vornicu a absolvit Colegiul Naţional „Gh. Şincai”, în 1945. A fost admis la Academia Comercială şi la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti, fără însă a le absolvi.

A debutat în cariera de jurnalist în 1948, când a început colaborarea la ziarul ”Sportul Românesc” şi la emisiunile sportive ale Radiodifuziunii Române, unde era crainic.

În 1953 a început să scrie la revista ”Stadion”, iar în perioada 1955-1965 a devenit corespondentul Agerpres la Paris.

Citește și: Smaranda Vornicu-Shalit: „În toată viața mea cred că am petrecut un singur Revelion cu tata. În toate celelalte, el era la TVR, în costum, cu papion și cu pantofii de lac. Iar noi îl urmăream fascinați de acasă”

A avut trei neveste: pe Ella Şoş, fostă campioană la aruncarea discului, pe Lucia Radu, de care a divorţat pentru a se căsători cu Mariana Vasilescu, femeia care i-a dăruit doi copii (Smaranda şi Bogdan). S-a stins din viaţă la vârsta de 63 de ani, pe data de 2 aprilie 1989. Există şi o carte intitulată “Tudor Vornicu”, scrisă de Annie Muscă.

În 1965 a început colaborarea cu Televiziunea Română

A fost șef al Redacției Actualități, a realizat numeroase emisiuni de divertisment, magazine culturale, transmisiunea în direct a aselenizării în 1969, programe de tip variete, programe de Revelion, deosebit de apreciate, rămase în arhiva televiziunii: „De la A …la infinit”, „Magazin duminical”, „Fotograme din realitate”, „Studio A”, „Mozaic”.

A fost şi iniţiator și director coordonator la realizarea Festivalului Cerbul de Aur

A realizat, împreună cu Ileana Vlad, primul show TV color din România – „Eu sunt Corina”, având-o drept protagonistă pe Corina Chiriac. Show-ul a fost premiat în cadrul celei de-a 19-a ediţii a Festivalului Internaţional al Producţiilor de Televiziune „Rose d’or” de la Montreux, Elveţia.

Tudor Vornicu: „Ăştia spun că inima îmi bălteşte în sânge”

Acestea sunt ultimele cuvinte pe care teleastul Tudor Vornicu i le spunea realizatorului de televiziune Octavian Sava în noaptea dinaintea morţii.

La 63 de ani, după o viaţă dedicată muncii în televiziune, Vornicu se stingea văzând cum fiecare dintre emisiunile sau programele pe care le-a adus pe micul ecran de-a lungul anilor este dată pe mâna altora. Avea să închidă ochii pentru totdeauna la 2 aprilie 1989, răpus de inimă rea, după cum mărturisesc cei care l-au cunoscut. „În ’89 i se luaseră aproape toate emisiunile, «De la A la… Infinit», emisiunile de sâmbăta seara, programe pe care el le realiza. Se pare că Elena Ceauşescu nu-l plăcea. Avea mult prea multă popularitate. Pentru că nu era o glumă atunci când se spunea că TVR înseamnă Tudor Vornicu şi Restul”, spune Sava.

Citește și: Dem Rădulescu, de la copilul foarte sărac la cel care a format generații întregi de actori remarcabili

Părerea proastă care s-a format despre el în ultima parte a vieţii a fost construită şi de oamenii din interiorul televiziunii, care îl doreau plecat

Iubit sau invidiat, despre Tudor Vornicu, poreclit Mon Colonel, s-a vorbit întotdeauna ca despre un apropiat al Serviciilor Secrete. Perioada în care a fost ataşat cultural la Ambasada României în Franţa şi corespondent pentru Scînteia şi Agerpres este una dintre cele mai controversate din viaţa sa din acest punct de vedere.

În rezerva de la Spitalul Fundeni, Vornicu era internat împreună cu un arab, dezvăluie Emil Lucaci, omul de încredere al teleastului

Colegul de rezervă era destul de important, avea legături cu ambasada, aşa că era păzit de doi miliţieni înarmaţi. Nu era o companie prea plăcută şi, spre mirarea lui Emil Lucaci, arabul dormea cu arma sub cap. „Nu ştiu exact de ce era internat acolo, dar bea whisky şi asculta muzică. Tudor Vornicu nu era prea încântat. Eu mergeam la el aproape în fiecare zi cu o mapă cu acte pe care trebuia să le semneze, pentru că nu a lăsat munca până în ultimul moment.”

Citește și: Drumul artistului Fuego care a câștigat un disc de aur către filantropie și televiziune

Despre celălalt pacient internat împreună cu Vornicu vorbeşte şi fratele regretatului teleast, Sergiu Vornicu, în biografia scrisă de jurnalista Annie Muscă. Aceasta a rămas convinsă că moartea fratelui său a fost legată, cumva, de compania dubioasă de care a avut parte în ultimele zile de viaţă.

Sursa foto: depositphotos