Viața unui artist mutat la sat, departe de zgomotul și mizeria Bucureștiului. Alexia Udriște: „E greu cu satul românesc și lucrurile se schimbă treptat, odată cu oamenii și valorile lor. Farmecul lui Las Fierbinți e mai trist în realitate”

Alexia Udriște despre ce o face fericită: „siguranța, iar pentru mine are o definiție foarte profundă. Când mă simt grounded în spațiu și loc, e ceva ce mă încarcă cu energie la propriu”

Alexia, ce te face fericită?

Ce întrebare minunată. Cred însă că siguranța, iar pentru mine are o definiție foarte profundă. Când mă simt grounded în spațiu și loc, e ceva ce mă încarcă cu energie la propriu. Însă fiindcă viața e un lung șir de hopuri, am învățat să o caut – într-o pasăre pe care încerc s-o văd prin binoclu, într-un tort decorat cu fiica mea, într-o drumeție în natură, o ciupercă, o floare, o zi de ilustrat în tihnă cu un podcast pe fundal. Simt deseori că e atâta greu în mine că am învățat să-mi creez ritualuri care mă fac fericită – ritualul meu favorit este să privesc.

Ce îți place să faci atunci când nu lucrezi, ce pasiuni ai? Și mai ai timp de ele cu tot ce trebuie să faci prin casă?

Aș vrea să încep cu un „nu fac singură toate lucrurile”, fiindcă e ceva ce trebuie să punctez ori de câte ori sunt întrebată cum am timp de toate, de cărți, de scris, de ilustrat, de a fi părinte. Ei bine, nu am. O decizie excelentă pe care am luat-o a fost să nu creștem copilul cu un default parent. E un privilegiu al freelancing-ului, dar este și o alegere conștientă care trebuie făcută și susținută în cuplu. De ce punctez asta, fiindcă Tilda nu are nevoie de mine ca să doarmă sau să se simtă în siguranță, iar rufele vor fi puse la spălat dacă s-au făcut munte. Este un punct în care am ajuns în familie după enorm de multă muncă și conștientizare și de care sunt foarte mândră.

Zic toate lucrurile acestea fiindcă deseori există prezumția că femeia face tot, mai ales că duce mental load-ul de zi cu zi care realmente ne blochează să mai putem citi o carte sau să ne bucurăm de un hobby.

În serile când o pun pe Tilda la somn, odată ce termin de citit cele trei cărți de noapte-bună, citesc pentru mine. Așa îmi țin mereu o carte alături pentru gândurile de peste zi. Nu privesc seriale, fiindcă mă solicită prea mult. Ascult podcast-uri când dau cu glet sau când lucrez. Ascultăm muzică atunci când gătim și caut cărți pentru copii SH când procrastinez între mailurile de început de zi. Ai putea spune că nu îmi las creierul să stea și ți-aș da dreptate. De asta iubesc sezonul de grădinărit, fiindcă bibilesc în liniște la semințe și-mi stau gândurile-n loc.

Dacă ar fi să faci o ilustrație despre viața voastră, cum ar arăta?

Ar fi plină cu animale, în primul rând. Altfel, ar arăta ca o pictură de-a lui Pollock, în care paleta cromatică ar fi roz, mov, verde și oranj.

Citește și: „Orașul îți oferă multe posibilități, dar și tot atâta stres”. De ce s-au mutat doi tineri de la București într-un cătun de la poalele munților Făgăraș

Și, ultima întrebare, ce îți dorești pentru viitor?

Mai mult din ce am acum. Mai mult timp pentru ilustrație, mai multe plante, mai multe cărți, mai multe dimineți cu fiica-mea citind la cafea, mai multe călătorii și mai multe experiențe alături de Cătălin, căci ne-a izbit dorul de noi doi și mi se pare minunat cum dăm unul de altul de 9 ani încoace. Toate iau timp unele de la celalalte și aici apare greul meu cel mai mare, dar e un greu bun de dus.