Vin virozele de sezon. Atenție la nas, gât și urechi. Dar la ochii micuților te-ai gândit?

Suntem la început de iarnă și, chiar dacă toamna nu pare că se lasă dusă, virozele și sezonul inflamațiilor copiilor par că bat la ușă. Tocmai s-a terminat vacanța, micuții se întorc în comunitate, iar noi suntem pregătiți cu remedii pentru nas, gât sau urechi, dar de ochi parcă uităm.

Am discutat cu dr. Roxana Cozubaș, specialist în oftalmologie pediatrică pentru a afla care sunt semnalele de alarmă care ar trebui să ne ducă direct în cabinetul medicului.

Care este contextul în care o viroză de sezon poate să afecteze ochiul copilului?

Fiecare anotimp are niște particularități din punct de vedere oftalmologic. Acum, toamna târziu și în așteptarea iernii, începe sezonul virozelor, copiii sunt integrați în comunități unde fac schimb de jucării, rechizite și microbi, iar ochii nu trebuie ignorați.
Există o cale naturală de comunicare între ochi și nas și atunci orice germene pe care îl avem la nivelul ochiului poate coborî în nas și invers. Deci dacă avem o infecție în sfera ORL, nas sau gât, ea poate să urce la nivelul ochilor. Și se întâmplă foarte frecvent să primim copii la consultație pentru că au fost răciți și, spre finalul perioadei de răceală, a apărut și o conjunctivită.

”Nu puneți ceai, lapte matern, rouă de viță de vie sau orice altă substanță în ochi. Niciodată”

Ce trebuie să facem pentru asta și când devine treaba serioasă și trebuie să ajungem la cabinet?

Întâi de toate trebuie să ținem o igienă foarte exigentă atât a nasului, cât și a ochiului. Este bine să folosim șervețele de unică folosință, iar după o utilizare să le aruncăm. Pentru ochi chiar există niște șervețele impregnate cu substanțe care curăță foarte bine zona și sunt potrivite chiar și pentru bebeluși.

Nota bene, ceaiul de mușețel nu este bun pentru că este foarte alergenic. Am avut nenumărați pacienți cu alergii la mușețel. Dacă te-ai uitat vreodată printr-un pahar cu infuzie de mușețel, sigur ai văzut niște firișoare foarte fine. Acelea sunt extrem de alergene la nivelul ochiului.

Niciun ceai nu este bun la nivelul ochiului, și aici vorbesc despre substanțe picurate pe suprafața ochiului, nu despre o felie de castravete pusă pe orbită să atenueze cearcănele. Mă gândesc la tot felul de mituri care se perpetuează: rouă de viță de vie, suc de varză, suc de cartofi, lapte matern, iar cea mai ciudată experiență a fost în rezidențiat când un pacient care desfăcuse o baterie de automobil și fusese rănit cu acid sulfuric, și-a turnat coca-cola în ochi, crezând că îi va face bine.

Dincolo de partea de igienă permanentă pe care trebuie să o asigurăm în zona ochilor, le spun mămicilor ce anume trebuie să le alerteze, așa încât să nu fugă la cabinet la prima secreție pe care o observă la nivelul ochiului copilului pentru că puii lor sunt mult mai luptători decât își închipuie ele. Chiar am întâlnit cazuri în care secreția s-a remis de la sine în 24 de ore, așa încât nici eu nu mă pripesc să prescriu un antibiotic la primul semn.

După 24-36 de ore putem să ne alertăm. Iar următoarea întrebare este de câte ori ștergeți copilul pe zi, din cauza celebrelor urdori? Așa îmi dau seama că dacă cel mic este șters la ochi de două-trei ori pe zi suntem încă în zona safe, dar dacă ajungem să curățăm de 4-5 ori pe zi, vreme de două-trei zile atunci chiar se impune o vizită la medic.

Ochiul, atunci când suferă, transmite niște semnale clare: este roșu, are secreții, doare, copilul se ferește de lumină, plânge, iar în aceste cazuri cabinetul medicului este clar locul unde trebuie să ajungeți.

„Dacă nu vorbim de viroze, ci de alergii, atunci primul lucru de făcut este să scurtăm timpul petrecu la ecrane”

Iar dacă nu vorbim de afecțiuni legate de viroze și alte inflamații microbiene, ce altceva poate provoca semnul de boală al ochiului, menit să ne îngrijoreze?

Pe lângă infecțiile sezoniere, mai avem și inflamațiile și vorbim acum de alergii, iar ochii sunt și ei victime tăcute ale acestor manifestări.

De cele mai multe ori, când copilul intră în cabinet cu ochii un pic mai roșii sau clipește mai apăsat, zicem noi ca și cum s-ar scărpina cu pleoapele, atunci putem să bănuim o conjunctivită alergică.

Cele care provoacă aceste reacții sunt ecranele, cele mici, folosite de aproape, precum telefoanele sau tabletele. Copiii și le trag foarte aproape și apoi stau cu ochii larg deschiși, se usucă suprafața ochiului, ei nu mai clipesc, se strică filmul lacrimar și apare o senzație de jenă, ca de nisip în ochi.

Este destul de greu să faci diferența între conjunctivita alergică, dacă e vorba de ecrane sau la o alergie legată de mediul copilului (praful, plantele, detergenți, substanțe de curățat). Sunt extrem de mulți factori, iar la vârste mici nu ai cum să îi elimini pe toți pentru că ar însemna să ții copilul într-un bol de sticlă. Și atunci tratăm fiecare episod în parte, încercăm să reducem timpul petrecut la ecrane, în primul rând.

Discuția legată de ecrane este una intens dezbătută în zonele medicale internaționale și nu doar în zona oftalmologică, ci și psihologică sau de motricitate. Academia Americană de Pediatrie care a interzis la un moment dat ecranele, și-a reconsiderat în urmă cu doi ani poziția, tocmai pentru că vorbim despre o epocă a acestei tehnologii. Așa încât copiii între 1,5 și 2 ani ar putea să folosească ecranele într-o conversație la distanță cu o persoană apropiată. După 2 ani, ecranul poate fi folosit ca o carte, din care tu, ca părinte, îi explici copilului ce vede. Sigur, Dacă îi poți arăta aceste lucruri de pe o carte efectul ar fi mult mai puțin nociv.