Violonista Maria Marica: „Cred că în lumea asta tulbure și plină de distracții în care trăim, ne-ar face tuturor bine ca cineva să ne amintească din când în când care sunt lucrurile cu adevărat importante”

Ce găsim acum în playlist-ul tău?

Mendelsohn! Simfonia a patra, Italiana, pe care tocmai am cântat-o într-un minunat concert cu Les Dissonances, în Spania, la finalul căruia mi-am spus cu regret că prefer să nu o mai ascult deloc, pentru că îmi vine greu să cred că aș mai putea-o auzi cântată cu atâta energie și cu atâta bucurie… Și dublul concert pentru vioară și pian de Mendelsohn pe care urmează să îl cânt în toamna acestui an și care este pur și simplu o bijuterie! (deși recunosc că mi-am propus să nu mai ascult muzica pe care trebuie să o cânt…se pare că acest interviu ar fi o bună ocazie să mai fac ordine în playlist). 

Sunt într-o fază Mendelssohn, să spun așa, iar muzica lui este ca un tratament la vremea gri de afară momentan. 

Apoi niște înregistrări ale unor mari pianiști, Radu Lupu, Alfred Cortot și un minunat album al ansamblului Café Zimmermann intitulat The imaginary music book of J.S.Bach. Și undeva printre toate astea, niște Billie Holiday și câteva tangouri. 

Maria Marica: „Cred că în lumea asta tulbure și plină de distracții în care trăim, ne-ar face tuturor bine ca cineva să ne amintească din când în când care sunt lucrurile cu adevărat importante”

Dacă ai putea cânta pe orice scenă a lumii, care ar fi aceea?

Am avut deja ocazia de a fi pe câteva din cele mai importante scene ale lumii, precum Musikverein Viena, Elbphilharmonie Hamburg, Konzerthaus Berlin sau Philharmonie de Paris, ca membră a Orchestrei Române de Tineret și a ansamblului Les Dissonances. Am amintiri extrem de dragi din toate aceste locuri și bineînțeles că aș fi onorată să mă reîntorc în oricare din aceste săli, cu atât mai mult cu cât ar avea deja un parfum familiar. Dar cred că mult mai importanți pentru mine sunt muzicienii alături de care cânt, pentru că atunci când te afli alături de oamenii potriviți, muzica se poate desfășura cu totul altfel, și asta nu e ceva ușor de găsit. 

Și dacă ai putea lua cina cu oricine (trecut, prezent), pe cine ai alege? Și despre ce ai vrea să vorbești cu persoana respectivă?

Mintea mea s-a dus direct la marile personalități ale istoriei și mă întrebam cum aș putea alege pe cineva. Însă realizez că nu mi-aș dori neapărat să întâlnesc un om celebru, ci mi-aș dori să stau de vorbă cu un om simplu. Cu un țăran, de pildă, cu cineva care a trăit o viață adevărată, cu încercări dureroase și cu bucuria lucrurilor mărunte, cu cineva care ar ști reduce lucrurile la esență, nu pentru că ar fi făcut mari școli, ci pentru că a înțeles vremelnicia omului pe pământ și în același timp nemurirea sufletului. Cred că în lumea asta tulbure și plină de distracții în care trăim, ne-ar face tuturor bine ca cineva să ne amintească din când în când care sunt lucrurile cu adevărat importante. 

Citește și: Cornelius Zirbo și relația sa specială cu muzica: „O expresie profundă prin care toți într-un glas ne exprimam recunoștința față de Dumnezeu pentru dragostea și bunătatea lui față de noi”

Maria Marica, ce te face fericită?

Cineva m-a oprit pe stradă acum câțiva ani de zile și mi-a pus această întrebare, iar eu am răspuns că unul din lucrurile care mă fac fericită este să văd dimineața soarele pe cer. Spre nefericirea mea, realizând acest lucru, am devenit prea sensibilă în momentele în care nu văd soarele pe cer. Dar cu atât mai mare e bucuria mea când soarele strălucește și mă pot bucura de o plimbare prin natură. Și oamenii. Sunt copleșită de bucurie atunci când simt că pot lega relații profunde cu oamenii pe care îi întâlnesc și sunt convinsă că prietenii mei și sufletele frumoase din jurul meu sunt una dintre cele mai mari binecuvântări din viața mea.

Maria Marica: „Ceea ce îmi doresc cel mai mult pentru următorii ani este să găsesc un echilibru între activitatea artistică și viața personală, pentru că altfel e foarte ușor să te îngropi în muncă și să îți neglijezi viața”

Cine este persoana la care te gândești înainte să te urci pe scenă? Și pe care ai vrea să o suni imediat ce ai o veste bună sau mai puțin bună?

Mă întreb acum oare la ce mă gândesc înainte să intru pe scenă și nu reușesc să îmi dau seama. Cred că de multe ori purtăm discuții mai degrabă banale cu ceilalți muzicieni și poate că ăsta e oarecum un mecanism de apărare. Probabil dacă am fi pe deplin conștienți de ceea ce înseamnă să fii pe scenă și să porți responsabilitatea muzicii pe care o cânți ar deveni extrem de greu să facem față situației. O mică doză de inconștiență e de dorit, îmi vine să spun.  

Citește și: „Eu așa l-am descoperit pe Dumnezeu, prin muzică”. Cine este Cadmiel Boțac, tânărul care l-a cucerit prin talentul său pe Andi Moisescu

Și, ultima întrebare, ce îți dorești de la viitor? Cum și unde te vezi peste 5-10 ani?

Pe scenă. Am o enormă bucurie în a fi pe scenă și sper să pot continua să cânt cât mai mult timp, în formule cât mai variate. Chiar dacă sunt ipostaze foarte diferite, mă simt la fel de bine și ca solistă, și ca membră a unei formații camerale sau a unei orchestre. Mi-ar plăcea foarte mult să pot să și predau și îmi doresc foarte mult să pot contribui activ la viața muzicală a României, să împărtășesc și celor din jurul meu din inspirația pe care o reprezintă pentru mine tot ceea ce am ocazia să trăiesc în acest moment. Nu știu să spun unde voi trăi peste câțiva ani, dar am convingerea că mă voi găsi exact acolo unde va fi nevoie de mine și în asta îmi voi găsi împlinirea. Și în plus, cred că nu pot fi suficient de recunoscătoare că trăiesc într-o lume în care e atât de ușor să călătorești și să fii mereu inspirat de locuri noi și de oameni frumoși și că totuși, în ciuda acestui fapt, mă simt puternic legată de pământul meu natal. Dar probabil ceea ce îmi doresc cel mai mult pentru următorii ani este să găsesc un echilibru între activitatea artistică și viața personală, pentru că altfel e foarte ușor să te îngropi în muncă și să îți neglijezi viața, iar după cum spuneam, fără să crești și să te construiești ca om, nu ai cum să progresezi și să devii creativ nici ca muzician și artist.