Vocea radioului timișorean, Bogdan Puriș se mândrește cu una dintre cele mai impresionante colecții de viniluri din țară

Bogdan Puriș este timișoreanul meloman ce a adunat aproape 11 mii de viniluri. Dar nu numai atât, are un perete întreg cu casete audio, CD-uri, benzi de magnetofon și aparate de redare. Vocea lui este probabil una dintre cele mai cunoscute în Banat, dar și în restul țării, fiind redactor muzical la Radio România Timișoara, emisiunea sa numărând deja peste 27 de ani de când se difuzează pe undele radio.

Bogdan Puriș mai este și DJ la unele dintre cele mai importante evenimente. Este DJ de mai bine de 30 de ani și nu unul obișnuit. Are un program special cu muzică de pe viniluri.

Dar să revenim la colecția de viniluri deoarece așa am ajuns la Bogdan Puriș și am ținut morțiș să apară în campania noastră #Colecționarii. Deși a ajuns la această sumă impresionantă de viniluri, nu se consideră un colecționar, ci mai degrabă un pasionat de muzică. A strâns aceste discuri doar din pasiunea pentru muzica bun pe care voia să o asculte. Dar nu o putea asculta oricum, ci pe vinil deoarece el consideră că un disc îți oferă o experiență completă și nu se va compara niciodată cu un mp4.

Câte viniluri aveți acum în colecție?

Cred că sunt aproximativ 11.000 de viniluri în colecție.

De cât timp ați început să le strângeți?

Inițial, tatăl meu cumpăra discuri. Asta se întâmpla pe la începutul anilor 70. Mergeam uneori împreună la magazin și apoi, tot împreună, ascultam la pick-up ce cumpărasem. Nu pot preciza exact care a fost momentul în care am început eu să strâng discuri. Probabil prin clasa a 9-a, adică prin 1978-1979, când reușisem să strâng ceva bani ca să-mi cumpăr discurile mele.

Care au fost primele 5 viniluri din colecția dumneavoastră?

Cum nu am un moment anume în care am început să colecționez viniluri, mi-e greu să precizez care ar fi primele 5 intrate în colecție. Erau discurile alor mei la început, discuri cumpărate din comerțul socialist.

Cum ați ajuns să vă gândiți la o colecție? Care a fost momentul în care v-ați dat seama că puteți să deveniți colecționar și cum?

Nu m-am gândit că vreau să colecționez discuri. Pur și simplu îmi plăcea muzica și, încet-încet, s-a conturat un număr din ce în ce mai mare de discuri, benzi de magnetofon, casete și CD-uri pe rafturile dulapului/dulapurilor. Nici acum nu mă consider un colecționar, așa cum sunt colecționarii de timbre sau de tablouri. Pentru mine discurile au o valoare de întrebuințare. Le strâng pentru că îmi place să ascult muzica de pe ele.

Care sunt cele mai dragi viniluri din colecție?

Imposibil să precizez care-mi sunt cele mai dragi viniluri. Desigur că am discuri de care mă leagă niște amintiri, dar mi le ascult în funcție de starea de moment. Nu prea am în colecție discuri care să nu-mi placă.

Care au fost cele mai scumpe viniluri?

Greu de precizat. Înainte de 89 dădeam până la 400-500 lei pe un disc. Acum cumpăr cu 20-30-40 de euro, pe cele mai scumpe. Nu mă interesează ideea de investiție, de capitalizare ca în cazul altor colecții/colecționari. Ca atare, nu plătesc sume mari pe ediții limitate sau rarisime doar pentru a le avea în raft. Prefer ca de banii dați pe un disc rar să cumpăr 10 discuri care îmi plac. Cândva eram un vizitator asiduu al magazinelor de discuri second-hand din țările pe care le vizitam, al piețelor de vechituri din marile și micile orașe. Rareori cumpăram discuri noi la prețul de raft.

Care este valoarea întregii colecții?

Probabil întrebarea se referă la valoarea în bani a colecției. Nu m-a interesat niciodată să stabilesc o astfel de valoare.

Aveti și viniluri pe care nu le ascultați, care nu vă plac neapărat, dar pe care le-ați adunat la colecție?

Am un număr foarte mic de viniluri care au nimerit cumva în colecție și care nu neapărat îmi plac. De obicei sunt primite drept cadou.

Unde țineți întreaga colecție?

Am o cameră acasă unde-mi țin discurile, alături de colecția de benzi de magnetofon, casete, CD-uri, aparate de redare etc.

Cu ce va ocupați în viața de zi cu zi?

Sunt redactor muzical la Radio România Timișoara, postul public regional al Societății Române de Radiodifuziune.

Ați mai colecționat și alte lucruri?

În copilărie/adolescență am colecționat timbre, vederi, cutii de țigări.

Aveți un obiectiv legat de aceasta colecție de viniluri: la ce număr vreți să ajungeți? Și ce vreți să faceți cu colecția pe mai departe?

Nu am niciun obiectiv legat de colecția de discuri. În ultima vreme nici nu mai prea cumpăr decât foarte rar viniluri. Cred că am ajuns la concluzia că am atât de multe încât ar fi cazul să mi le și ascult, nu numai să le strâng. Și am mai ajuns la o concluzie: strânsul acesta nu se termină niciodată dacă nu-i pui capăt la un moment dat. E o chestiune de voință. Strângerea de obiecte poate deveni o obsesie, e ceva ce nu se încheie, ceva ce te domină. Poate deveni un viciu.

Vreun muzeu, o lăsați moștenire sau o donați? Sau nu v-ați gândit ?

Cred că sunt încă suficient de tânăr (54 de ani) ca să nu mă gândesc să-mi scriu testamentul. Fiica mea e și ea pasionată de viniluri.