Voia să devină medic, dar s-a pregătit pentru a fi preot. Azi e un poet premiat și unul dintre cei mai tineri judecători din România.Cum arată lumea prin ochelarii lui Costică Ciocan?

Ok. Ce sfaturi de aur ai primit în perioada Facultății de Drept?

Am cunoscut foarte mulți oameni care m-au inspirat prin felul lor de a fi, cei mai mulți fiind dintre colegii mei de an și de grupă, persoane determinate, focusate, cu încredere în sine și auto-disciplină. Sfaturi de aur? Nu știu să fi primit. Îmi amintesc, totuși, că în anul al II-lea de facultate, un cadru didactic mi-a spus să privesc în jur și să observ cu atenție că până și zeii au picioare de lut. Mai târziu, aveam să-i dau dreptate.

Ai un nume predestinat: Ciocan. Acesta te-a urmat dintotdeauna. Mai întâi la strigarea de catalog, apoi când ai început să faci dreptate. Crezi în destin?

Am prieteni care mă întreabă dacă folosesc un ciocan de lemn când pronunț hotărârea judecătorească sau când mă asigur că este respectată solemnitatea ședinței. Li se pare unul dintre cele mai interesante aspecte ale profesiei mele: efectul sonor, manifestarea puterii judecătorului. Apoi le spun că noi nu folosim ciocane de lemn, nici măcar pentru decorațiune, iar ținuta vestimentară este compusă din robă, bavetă şi insignă. Îi dezamăgesc.

Despre destin? Nu știu să răspund. Îmi trec deseori credințele prin focul îndoielii. Nu? René Descartes spunea că trebuie să te îndoiești cel puțin o dată în viața ta, pe cât posibil, de toate lucrurile.

Costică Ciocan: „Personal, cred că, în general, profesiile juridice se aseamănă cu baghetele magice din Universul Harry Potter creat de J.K. Rowling. Bagheta îşi alege vrăjitorul, la fel şi profesia juridică”

Puteai fi avocat, procuror sau judecător. Ai ales ultima opțiune. De ce?

În 2018, după absolvirea Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, am susţinut atât examenul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, cât şi examenul de primire în profesia de avocat (pentru dobândirea titlului profesional de avocat stagiar). Am promovat ambele examene şi voiam să devin avocat în Baroul Iaşi, o dorinţă pe care am avut-o în cei patru ani de studiu, însă perspectiva de a fi auditor de justiţie şi de a urma pentru doi ani programele de formare iniţială din cadrul Institutului Naţional al Magistraturii a cântărit mai mult. Ar fi o explicaţie.

Personal, cred că, în general, profesiile juridice se aseamănă cu baghetele magice din Universul Harry Potter creat de J.K. Rowling. Bagheta îşi alege vrăjitorul, la fel şi profesia juridică, absolventul de drept. În fond, facultăţile de drept din ţară nu pregătesc studenţii pentru o anumită profesie, ci dezvoltă competenţa de promovare a examenelor de admitere în toate profesiile juridice (avocatură, magistratură, notariat ş.a.). La final, decizia este influenţată de interesele, personalitatea, abilitățile și experiențele absolventului şi, poate, într-o oarecare măsură, şi de destin.

Relativ, destul de tânăr, ai ajuns să decizi corect și legal pentru alți oameni. Mulți spun că înțelepciunea vine cu timpul. Tu arătați contrariul. Ce pui în aplicare în fața unei sentințe?

Procesul decizional este unul complex. Pentru soluţionarea unei cauze, judecătorul, plecând de la dispoziţiile legale incidente, stabileşte o situaţie de fapt pe baza probelor administrate nemijlocit, analizează punctele de vedere ale părţilor şi pronunţă o soluţie (admite/respinge cererea de chemare în judecată; condamnă/achită/încetează procesul penal faţă de inculpat). Fireşte, o hotărâre judecătorească nu poate mulţumi toate părţile implicate. Voi oferi un scurt exemplu. În cadrul unui proces civil, reclamantul formulează o pretenţie împotriva pârâtului prin care urmăreşte ca acesta din urmă să fie obligat la o anumită conduită (să plătească o sumă de bani, să restituie un bun, să recunoască o situaţie juridică).

Costică Ciocan: „Scrisul poate fi o activitate plăcută și benefică, pentru că obții o înțelegere a trăirilor și a gândurilor tale, însă, în același timp, poate fi o activitate dificilă, asiști la o luptă interioară”