Voia să devină medic, dar s-a pregătit pentru a fi preot. Azi e un poet premiat și unul dintre cei mai tineri judecători din România.Cum arată lumea prin ochelarii lui Costică Ciocan?

Dacă reclamantului i se resping, ca neîntemeiate, pretenţiile de către instanţă, este posibil ca acesta să fie nemulţumit de soluţie. Dacă reclamantului i se admit pretenţiile, este posibil, de această dată, ca pârâtul să fie nemulţumit de hotărâre. Astfel, indiferent de soluţie, cel puţin o parte va putea avea sentimentul că „nu i s-a făcut dreptate”. Cine a avut dreptate? Care este adevărul? A greşit organul judiciar? Justiţia este înfăptuită de oameni, iar oamenii pot fi supuşi erorii.

De aceea, este importantă existenţa căilor de atac în sistemul de drept (apel, recurs, contestaţie în anulare, revizuire), când hotărârea judecătorească este verificată sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de către instanţe superioare (tribunale, curţi de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie). Aceste mecanisme şi practici, împreună cu pregătirea profesională continuă, claritatea procedurilor judiciare şi utilizarea tehnologiei duc la reducerea, pe cât posibil, a erorilor în actul de justiţie şi la pronunţarea unor decizii judiciare legale şi temeinice. Referitor la „vârsta ideală” pentru ca o persoană să profeseze ca judecător sau procuror, discuţia este atât de amplă încât ar putea face obiectul unei alte întâlniri.

Când a apărut apetitul acesta pentru scris?

Am descoperit pasiunea pentru scris încă din gimnaziu. În 2004, m-am înscris la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași și am început să stau la cămin. Scriam aproape în fiecare seară în jurnal, apoi în weekend-uri, când mă întorceam acasă, și în vacanțe compuneam povestiri plecând de la evenimente din viața mea. Scrisul poate fi o activitate plăcută și benefică, pentru că obții o înțelegere a trăirilor și a gândurilor tale, însă, în același timp, poate fi o activitate dificilă, asiști la o luptă interioară atunci când emoția sau sentimentul se transformă în cuvânt.

Costică Ciocan: „Cărţile ţi le scrii singur şi eşti scriitor abia atunci când scrii, când eşti la masa de scris şi stai în faţa unei hârtii sau a unui monitor”

Ce te inspiră să o faci, sub formă de recidivă?

Lumea, oamenii pe care îi întâlnesc, propriile trăiri, pasiunea pentru cărți și lectură, iubirea ar fi câteva dintre motivele pentru care scriu.

Cu ce ar trebui să te asociem? Costică, judecătorul sau Costică, scriitorul? Cum anulăm confuzia?

Pentru cei care mi-au citit creaţiile literare, sunt autorul a două volume de poezie publicate la Editura Neverland (Bucureşti, 2021, 2022). Pentru cei care au participat la şedinţele de judecată publice la Judecătoria Iaşi, ca părţi sau ca simpli spectatori, am fost preşedinte al completului de judecată P02.

Am mai amintit şi cu alte ocazii de dialogul scriitoarei Herta Müller, pe care o admir, cu Gabriel Liiceanu, la Ateneul Român, când a vorbit, deschis, şi despre cărţi, sensibilitate şi scriitori: „Cărţile ţi le scrii singur şi eşti scriitor abia atunci când scrii, când eşti la masa de scris şi stai în faţa unei hârtii sau a unui monitor. E o singurătate care îţi creează o problemă cu tine însuţi. Toate celelalte ţin de altceva, e o altă meserie. Uitaţi, în momentul de faţă, când vorbesc cu dumneavoastră, fac o altă meserie…”

Costică Ciocan: „Sistemul de drept penal românesc se axează nu atât pe sancționarea făptuitorului, cât pe reeducarea și reinserția lui socială”