Voia să devină medic, dar s-a pregătit pentru a fi preot. Azi e un poet premiat și unul dintre cei mai tineri judecători din România.Cum arată lumea prin ochelarii lui Costică Ciocan?

Mă întorc. Regreți, vreodată, cum se poate schimba viața unui om care a luat decizii greșite în trecut și a ajuns în fața ta, ca instanță de judecată?

Îmi pare rău, firește, însă important este că sistemul de drept penal românesc se axează nu atât pe sancționarea făptuitorului, cât pe reeducarea și reinserția lui socială. Teoriile criminologice moderne, care analizează trecerea la actul criminal, arată că autorul pune în balanță beneficiile și riscurile care vor urma comiterii faptei sancționate de legea penală, asumându-și eventualele consecințe nefavorabile.

Rămâi în Iași?

Da, este orașul în care am crescut, am studiat, m-am format profesional și de care sunt legat prin cele mai frumoase amintiri. Referitor la activitățile literare, este un oraș aparte. Aici avem Teiul lui Eminescu și Plopii fără soț. Este orașul meu.

Ce vei face în 10 ani?

Cu siguranță, voi scrie.

Ce sfat ai pentru tinerii aflați la început de drum?

Să nu se descurajeze pentru niciun motiv și să muncească pentru visele lor, să privească în jur și să observe cu atenție că până și zeii au picioare de lut.

Costică Ciocan: „Mi-ar fi greu să răspund prin câteva cuvinte. Credința se reflectă în ce fac, ce spun, ce nu spun, ce gândesc, în dorința de a face, în toate, binele”

Ești o persoană credincioasă?

Mi-ar fi greu să răspund prin câteva cuvinte. Credința se reflectă în ce fac, ce spun, ce nu spun, ce gândesc, în dorința de a face, în toate, binele.

Cum traduci „liniştea”?

Cirip, cirip. E liniște.

Ce te relaxează?

Acum, gândul că va veni primăvara.