10 adevăruri despre Pulitzer, omul și premiul

Premiul Pulitzer este cea mai prestigioasă distincție din presa americană. Se acordă în  primăvara fiecărui an și este organizat de Universitatea din Columbia. Premiul a fost creat de un mogul de presă, Joseph Pulitzer, un imigrant maghiar care a muncit ca marinar, gropar în vremea holerei sau chelner înainte de a cumpăra primul său ziar. A fost politician dar și publicist, iar biografii lui amintesc de o luptă permanentă anticorupție, pe care a încercat să o promoveze prin crearea unui premiu de excelență în jurnalism. Mai jos găsiți zece adevăruri care au făcut ca imaginea proprietarului de presă american să reziste istoriei, iar premiul pe care l-a creat să își consolideze prestigiul de astăzi.

1. Joseph Pulitzer, imigrantul de origine maghiară, a intrat în presa americană datorită jocului de șah. Frecventa o bibliotecă publică din St. Louis, când a comentat ceva pe marginea unei partide la care asista, iar astfel l-a cunoscut pe Carl Schurz, editor și co-proprietar la Westliche Post. Un an mai târziu Pulitzer era colegul lui Schurz, pentru ca ulterior să cumpere publicația.
2. La 22 de ani a fost ales, din partea Republicanilor în legislatura statului Missouri, chiar dacă vârsta legală era 25 de ani. Energic și convingător, Pulitzer a câștigat alegerile în ciuda acestui detaliu. La puțin timp avea să părăsească partidul pentru Democrați, partid care l-a adus, mult mai târziu, în funcția de congressman al orașului New York.
3. A cumpărat primul ziar, St Louis Dispatch, la 31 de ani, cu 2.000 de dolari. 25 de ani mai târziu avea să lase prin testament 2 milioane de dolari pentru a crea Școala de Jurnalism din Universitatea Columbia, prin care în fiecare an este decernat premiul care îi poartă numele.
   
4. Rivalitatea dintre publicația sa, New York World și cea a lui William Hearst, New York Journal, a lăsat loc așa-numitei ”prese galbene”. Numele vine de la o populară caricatură, ”Yellow Kid”, care a apărut în ambele publicații, după ce caricaturistul a fost cumpărat de la Pulitzer de adversarul său. Tehnicile senzaționalului, exploatarea temelor legate de sex, crimă, dramă, groază, au fost rafinate în cei cinci ani cât a durat concurența acerbă între cele două publicații.
5. După vârsta de 40 de ani, J. Pulitzer a orbit, iar starea lui de sănătate a început să se degradeze. A murit ascultând un fragment despre viața lui Ludovic al XI-lea, regele Franței.
6. Premiul Pulitzer recompensează excelența în jurnalism, dar și în literatură sau compoziție muzicală (John Coltrane sau Ornette Coleman)
7. ”Pentru cine bat clopotele?” a lui Ernest Hemingway a fost propusă pentru premiul Pulitzer , în 1941. Președintele Columbia University a insistat ca premiul să nu îi fie acordat din teama de a asocia renumele Universității cu o lucrare cu conținut sexual explicit. 12 ani mai târziu, Hemingway primea premiul pentru ”Bătrânul și Marea”.
   
8. Janet Cooke, câștigătoarea din 1981, a recunoscut că a fabricat povestea și a returnat premiul. ”Lumea lui Jimmy”, istoria unui băiețel de 8 ani, dependent de heroină, a fost publicată de renumitul Washington Post și a atras simpatia și implicarea cititorilor, printre care și primarul orașului, care a organizat o întreagă operațiune de salvare a micuțului Jimmy. Aveau să afle că Jimmy nu existase niciodată, însă primarul nu a recunoscut niciodată că a fost victima unei minciuni, dimpotrivă. A susținut o conferință de presă în care a anunțat că băiețelul a fost găsit, că a primit îngrijire, dar a murit. Adevărul avea să iasă la iveală după decernarea premiului, când foștii angajatori ai jurnalistei au remarcat discrepanțe în CV-ul ei. La presiunea publică, editorii Washington Post au recunoscut eroarea, iar jurnalista a demisionat. Gabriel Garcia Marquez a remarcat atunci că ”este păcat că a primit premiul Pulitzer, dar e păcat și că nu a primit Nobelul pentru Literatură”.
9. ”Chicago tribune” nu a concurat pentru Pulitzer până în 1961, câtă vreme a fost condus de colonelul Robert R. McCormick, care avea convingerea că Pulitzer este o ”societate de admirație reciprocă”.
10. ”Next to normal”, povestea unei mame bipolare, care încearcă să își țină în frâu boala datorită familiei, a fost premiată de juriul Pulitzer în 2010, chiar dacă nu fusese nominalizată.