10 lucruri mai puțin știute despre Charlie Chaplin

Moștenirea lui Charlie Chaplin și impactul său asupra cinematografiei nu pot fi supraevaluate. Contribuția sa la acest mediu depășește cu mult doar amuzamentul oamenilor. Mai multe dintre operele sale se regăsesc adesea printre cele mai mari filme din toate timpurile. Astăzi, clasicele precum „The Kid” și „City Lights” fac încă publicul să râdă la fel de tare precum îi emoționează în momentele mai sensibile.

Ca un omagiu adus acestei legende, următoarele zece puncte vor prezenta fapte mai puțin cunoscute despre Chaplin, începând de la copilărie și până la bătrânețe. Cei neavizați pot să nu cunoască controversele din anumite perioade ale vieții sale, dar e mai bine ca oamenii să-și amintească de filmele sale mai mult decât de povestea vieții sale.

Charlie Chaplin era un perfecționist

Acesta este, poate, cel mai bine cunoscut aspect al cineastului englez. Filmele sale nu erau capodopere din coincidență. Chaplin planifica meticulos fiecare detaliu până când simțea că totul este perfect și apoi realiza numeroase încercări. Se aștepta la aceeași dedicare și profesionalism de la toată lumea de pe platou.

Dacă un actor nu se dedica complet, Chaplin îi spunea și îl critica pentru asta. În mod celebru, a concediat actrița principală din „City Lights” când filmările erau aproape terminate, pentru că nu era mulțumit de interpretarea ei. Când nu s-a găsit alta, a trebuit să o reangajeze pe un salariu mai mare.

Marlon Brando

Legendarul actor Marlon Brando a jucat sub regia lui Chaplin în „Countess From Hong Kong” din 1967. Actorul era un mare fan și era încântat de oportunitatea de a lucra cu el. Din păcate, filmările i-au distrus imaginea regizorului și au tensionat relația lor.

Brando l-a numit ulterior pe Chaplin „sadic”, iar Chaplin nu a avut cuvinte prea bune pentru Marlon. Dată fiind reputația lor, nu este surprinzător că s-au ciocnit pe platou. Filmul a primit recenzii proaste de la critici, ceea ce s-a tradus prin încasări scăzute la box office.

Copilăria lui Charlie Chaplin

A spune că Charlie Chaplin a avut o copilărie dificilă ar fi o subestimare. Nu a avut o relație cu tatăl său, care era și el artist, iar lipsa de sprijin financiar l-a condus la o creștere în sărăcie. De mai multe ori a fost trimis într-un azil de muncă, unde oamenii fără mijloace puteau merge pentru a avea un loc unde să doarmă și să lucreze. Când era încă tânăr, mama sa a fost internată pentru psihoză, declanșată, se spune, de sifilis. Ea a fost în și afară din instituții până în 1905, când a fost internată pentru ultima oară până la moartea ei, douăzeci și trei de ani mai târziu. Dacă nu ar fi descoperit performanța, e greu de spus dacă Chaplin ar fi reușit să se ridice deasupra condiției sale.

A respins sunetul

Sunetul a fost o revelație pentru industrie. Dar, ca toate tehnologiile noi, unii dintre veteranii vechi erau reticenți să o adopte. Chaplin a fost un cineast vehement împotriva utilizării sunetului și a dialogului în filmele sale. Deoarece majoritatea comediei sale era pantomimă, el simțea că este inutil. De asemenea, se plângea de limitările tehnice ale sunetului. „City Lights” a fost produs când sunetul devenise norma, iar, deși era un film mut, includea și efecte sonore. În ciuda rezistenței sale față de avântul crescând al filmelor vorbite, filmul a avut un succes enorm și rămâne una dintre operele sale cele mai celebrate.

Era un muzician talentat

În afara priceperii sale ca regizor, Chaplin era și un muzician autodidact. Prin urmare, el căuta cel mai bun compozitor atunci când venea vorba de muzica din filmele sale. A compus majoritatea coloanelor sonore pentru lucrările sale, deși nu putea citi partituri, așa că a cerut ajutor de la alți compozitori pentru a-și transforma ideile în formă scrisă. Din acest motiv, unii credeau că acești compozitori ar fi trebuit să primească majoritatea creditelor, dar cei mai mulți care au lucrat cu el au insistat că produsul final a fost rezultatul ideilor sale. Unele dintre melodiile mai orientate spre pop din filmele sale au devenit chiar hituri.

„The Great Dictator”

„The Great Dictator” este un alt proiect remarcabil al lui Chaplin, dar nu a fost fără controverse. Deși filmul a primit mai multe nominalizări la Premiile Academiei, inclusiv pentru cel mai bun film, unora nu le-a plăcut faptul că regizorul a amestecat arta sa cu politica. În special, filmul se încheie cu un discurs de cinci minute în care Chaplin se adresează direct publicului și îi roagă să se opună fascismului și naționalismului. Parte din inspirația sa a venit din paralelele pe care oamenii le trăgeau între el și Hitler, în special mustățile lor asemănătoare. Partidul nazist l-a numit, de asemenea, eronat, evreu, ceea ce ar fi putut inspira parțial personajul evreu din film.

Relațiile amoroase

Oricine ar fi urmărit căsătoriile și aventurile regizorului ar fi observat ceva ciudat. A avut în mod regulat relații cu femei mult mai tinere decât el. Chiar și în zilele noastre, o astfel de relație atrage priviri critice, dar pe atunci era cauza unor controverse zgomotoase.

Ultima sa soție, Oona O’Neill, cu care s-a căsătorit în 1943, avea optsprezece ani la momentul nunții. Chaplin avea deja peste cincizeci de ani. În ciuda diferenței de vârstă, cuplul a rămas împreună până la moartea lui, iar Chaplin avut în total opt copii.

Acuzații de simpatii comuniste

„Monsieur Verdoux” din 1947, o comedie neagră în care actorul joacă rolul unui criminal în serie, a fost nominalizată la un Premiu Oscar, dar a fost și primul proiect al său care a eșuat în Statele Unite. Criticile filmului la adresa capitalismului și subtextul despre sprijinul societății moderne pentru război și arme de distrugere în masă au stârnit controverse. A fost doar unul dintre motivele pentru care forțele din SUA îl acuzau de simpatii comuniste. A negat aceste acuzații, dar a criticat, de asemenea, persecutarea în Statelor Unite a persoanelor afiliate partidului. Pe atunci, a fi numit comunist echivala cu un act de trădare, iar a fi etichetat astfel ar fi ruinat cariera și, potențial, întreaga viață a cuiva.

Charlie Chaplin a părăsit SUA timp de douăzeci de ani

În 1952, în timp ce se îndrepta spre Londra pentru premiera dramei sale semi-autobiografice, „Limelight”, procurorul general James P. McGranery a anulat permisul de reîntoarcere a lui Charlie Chaplin. A pretins că avea un caz solid împotriva lui Charlie Chaplin privind presupusele sale activități anti-americane, dar ulterior fișierele au dovedit că nu era cazul. Chaplin nu a încercat să se întoarcă și a fost mai mult decât fericit să-și petreacă restul vieții în Europa. Avea să se întoarcă în cele din urmă după douăzeci de ani pentru a primi un premiu onorific de la Academia de Arte și Științe ale Mișcării de Film. Chaplin avea un dispreț vocal față de anumite aspecte ale Statelor Unite, dar nu a fost niciodată vehement anti-american.

Rămășițele lui au fost furate

Chaplin a murit în 1977 la vârsta de optzeci și opt de ani. În doar anul următor, doi oameni au săpat mormântul și au furat sicriul cu intenția de a o șantaja pe văduva lui. În cele din urmă, infractorii au fost prinși și trupul a fost găsit încă în sicriu. Rămășițele sale au fost puse înapoi în cimitirul original, de data aceasta înconjurat de beton, pentru a asigura că un astfel de incident nu s-ar mai putea întâmpla. Din păcate, asta înseamnă și că nu va putea participa la o potențială apocalipsă zombi.

Citește și: Viața lui Charlie Chaplin: cum a ajuns copilul nevoit să se descurce singur de la cinci ani superstarul filmului mut? Și de ce a devenit dușmanul poporului