Pe 27 martie 1918, Sfatul Țării, organul legislativ al Republicii Moldova sau Basarabia, așa cum este cunoscută azi și, care fusese anexată de Rusia țaristă în 1812, a votat în favoarea unirii acesteia cu România. O nedreptate istorică care avusese loc cu 106 ani înainte fusese astfel reparată. În urma situației catastrofale provocate de trei ani de război în Rusia, care se confrunta și cu tulburările sociale din cauza reformelor eșuate și a modernizării incomplete, revoluțiile succesive din 1917 – cele din februarie-martie și octombrie-noiembrie – au reaprins speranța într-un nou început.
Pe acest fundal de instabilitate socială, politică și economică, harta politică a Rusiei a suferit mutații. A văzut reapariția unor state mai vechi, precum Polonia, în timp ce unele țări și-au reafirmat noua identitate politică sau au preferat să se unească cu statele vecine. Basarabia a făcut parte din ultima categorie, întrucât s-a unit cu România. Această mișcare a fost condusă de elitele țării.
Marea nedreptate din istorie
Basarabia a fost denumirea pe care însuși Imperiul Rus a dat-o în 1812 teritoriului voievodatului Moldovei cuprins între Prut și Nistru, cucerit prin tratatul de la București din același an, după încheierea războiului ruso-turc. Mai pe scurt, Moldova a fost multă vreme sub dominație otomană, rușii au declarat război și timp de trei ani s-au dus lupte grele pentru stabilirea noilor teritorii. Deși se semnase un tratat de pace la București, între turci și români, tratat care garanta integritatea Moldovei, atunci când au intrat în discuție și rușii, de fapt mari câștigători ai acestui război, prin dibăcia și priceperea negociatorului francez, Gaspard Louis de Langeron (despre care s-a aflat ulterior că deservea intereselor țarului) au reușit semnarea unui tratat de pace prin care cereau anexarea Basarabiei marelui imperiu. Basarabia era atunci mutată dintr-un imperiu într-altul, fără drept de apel, cu consimțământul oarecum forțat al României.
După cucerirea războiului ruso-turc, rușii aveau pretenția ca toată Moldova, dar și Țara Românească să le fie anexate, însă, sub iminența unui atac din partea împăratului Napoleon, pretențiile lor au scăzut treptat, au renunțat inițial la Țara Românească, iar apoi au cedat o parte din Moldova și s-au mulțumit doar cu zona dintre Prut și Nistru.
După acest tratat, o parte din locuitori s-au mutat în Dobrogea și peste 30 de mii de ruși și ucraineni au ocupat noul teritoriu, în special în zonele marilor orașe. A urmat apoi un aflux de armeni, greci, bulgari, evrei și chiar germani, astfel că în 1910, numai 70% din populație mai era băștinașă, iar 100 de ani de ocupație și-au făcut simțită prezența prin rusificarea accelerată, limba rusă fiind singura limbă oficială.
Sentimentul național începe să-și strige rădăcinile
Niciodată această ocupație rusă nu a fost privită cu ochi buni, însă, după 1850, sentimentul de dezrădăcinare națională a început să fie tot mai acut. Fie că vorbeam de glasuri românești, fie moldovenești, cu toții încercau să-și strige neputința, sperând într-o bună zi la independența teritorială și politică. Însă aceste strigăte erau înăbușite de frica urmărilor din partea conducătorului.
Abia în timpul primului război mondial, când Imperiul țarist părea că se destramă, aceste voci latente încep să se facă auzite.
Astfel, la 3 martie 1917, după prăbușirea imperiului rus, se formează la Chișinău Partidul Național Moldovenesc, sub conducerea lui Vasile Stroescu.
Prima întrunire a Sfatului Țării a avut loc în ziua de 21 noiembrie 1917 când a fost ales în funcția de președinte Ion Inculeț, în timp ce Pan Halippa a fost ales vicepreședinte, iar secretar a devenit Ion Buzdugan. Sfatul Țării a proclamat oficial Republica Democrată Moldovenească (și nu „Basarabeană”) la data de 2 decembrie 1917. Minoritățile aveau de asemenea reprezentanți în Sfatul Țării.
Citește și: La povești cu Laura Ghibu, strănepoata celui care a ajutat la înfăptuirea Marii Uniri, despre istorie, familie și viața în Suedia. Cum vede un un medic cu studii în biomedicină măsurile adoptate de statul suedez azi?
Încep să apară articole patriotice în ziare, inclusiv se publică Deșteaptă-te Române!, însă acestea sunt închise imediat, fără drept la replică.
În chemările către basarabeni lansate în aprilie 1917, Emanoil Catelli spunea :
„Moldovenii care au tăcut timp de 106 ani trebuie să vorbească azi mult mai tare, să li se audă glasul nu numai până la Petrograd, ci până la Londra, la Paris și la Roma. Căci ei sunt români, numai rușii i-au degradat de la rolul de moldoveni. Și ei vor să-și ceară acum toate drepturile. Mai mult – ei vor să și le ia singuri. De aceea e revoluție acum, ca să luăm îndărăt tot ce ne-au furat tâlharii timp de 106 ani.
27 martie 1918, ziua marii uniri dintre România și Basarabia
În 1917 începe destrămarea Imperiului rus, după declanșarea revoluției ruse, în februarie a aceluiași an. Astfel, majoritatea naționalităților ne-ruse, încep să-și revendice autonomia. Marea revoluție din octombrie 1917 aduce partidul bolșevic la putere în Rusia, sprijinit de Imperiul German, partid ce preia puterea. Lenin cedează germanilor țările baltice, Bielorusia și Ucraina, moment în care Sfatul Țării din Republica Moldova, începe să se gândească că acesta este momentul ideal pentru cererea autonomiei.
Aflată în retragere, armata rusă trece prin Basarabia și începe să jefuiască, să violeze și să omoare populația civilă, fruntașii țării fiind omorâți. În aceste condiții Sfatul Țării cere sprijin guvernului român, care trimite armata peste Prut pentru a ajuta la restabilirea ordinii și păcii.
Pe 24 ianuarie 1918, Sfatul Țării votează în unanimitate pentru proclamarea independenței Republicii Democratice Moldovenești, se stabilește Consiliul de Miniștri și președintele țării, însă, în lunile ce urmează, pe lângă atacurile bolșevice venite de pe teritoriile controlate de nemți, Ucraina, proclamată deja independentă, începe să emită pretenții teritoriale cu privire la Basarabia. Este momentul în care mica țară în curs de a deveni independentă, are de ales și își exprimă dorința de a se uni cu România.
Citește și: Istoria conflictului dintre Rusia şi Ucraina şi a teritoriilor disputate
Astfel pe 27 martie 1918, după calendarul vechi, unirea Basarabiei cu România a fost votată de Sfatul Țării, cu 86 de voturi pentru, 3 împotrivă și 36 de abțineri.
Ca urmare a protocolului adițional secret, compromis între expansionismul nazist și cel stalinist, al pactului Hitler-Stalin din 1939 și a prăbușirii Aliaților apuseni în iunie 1939, un ultimatum este transmis României de către Uniunea Sovietică la data de 28 iunie 1940: României i se dau doar 48 de ore pentru a evacua Basarabia și nordul Bucovinei, în caz contrar URSS va declara război. România cedează și după 40 de ore, trupele sovietice și ale NKVD-ului intră în teritoriile cerute și suplimentar în Ținutul Herței care nu era menționat în ultimatum.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
