A trăit înconjurat de „nu poți” și „ești prost”, dar a învățat că zâmbetul este o armă. Povestea inspirațională a lui Fabius Antal, lupta sa cu destinul și visul numit Standard Fit

Cine este Fabius Antal? Unii oameni sunt făcuți să traiască, alții să treacă doar prin viață. Unii oameni sunt făcuți să viseze, iar alții să își asume riscuri pentru a-și îndeplini visurile. Unii oameni sunt făcuți să greșească, iar alții, în măsura în care pot, să ierte. Unii oameni sunt făcuți să iubească, iar alții doar să rănească. Unii oameni sunt învățați să zâmbească doar când e senin drumul lor, iar alții să găsească putere, fără să se plângă, să treacă mereu peste provocările vieții. Unii oameni au ca armă în viață optimismul, alții se folosesc de răzbunare. 

Fabius Antal este și unul, dar și altul. A luptat cu stoicism pentru a-și crea un rol în societate, deși familia i-a pus piedici înaintea vieții sale. A găsit să țină în mână autodeterminarea, să se îmbrace numai cu optimism, să se încalțe doar cu putere și să pășească înainte în pofida vorbelor grele pe care și acum le aude în minte primite de la cea care i-a dat viață. A trăit înconjurat de „nu poți” și „ești prost”, dar a învățat pe traseu să se dezbrace din mers de oamenii toxici, chiar dacă asta a însemnat ruperea de părinți. A găsit în sport alinare. A crescut atât de mult profesional întrucât azi are o platformă de wellbeing, Standard Fit, și este motorul și specialistul unei comunități întregi de oameni. 

Fabius Antal: „Deviza mea e să mă feresc de oamenii toxici”

Am văzut emisiunea la care ai fost invitat de curând, am ascultat cu sufletul la gură discuția purtată și-mi dau seama că ai avut mult lucru cu tine și că ești în plină acceptare cu tot ce ți s-a întâmplat în viață. 

Așa este, da! Nu ai de ales, să zicem. E cel mai bine. Eu nu văd sensul să stai supărat. Ori o folosești ca o scuză energia respectivă, ori o accepți și o depășești. Energia negativă, culmea, are și o putere mai mare. 

Da, te învăluie mult mai ușor. 

Exact!

Cum arată sufletul tău în prezent și ce culoare i-ai da prezentului?

Prezentul arată bine. Trebuie să fie ceva acolo care să mă solicite, drept urmare n-o să fie niciodată liniștit. Nu aș putea să-i dau o culoare, ci trebuie să fie mereu ceva. Asta mă ține pe mine în priză, de fapt, și mă pune în mișcare. Momentul când e liniște și bine, nu mai fac nimic. Deci, tot timpul trebuie să fie o provocare. 

Să fii în plină acțiune, nu?

Da. 

De unde îți iei resursele ca să dobândești și să treci peste toate?

Întrebare bună! Câteodată, mă mai plâng cu oamenii din jurul meu. Le zic să-mi mai dea și ei energie mie. Ei sunt obișnuiți ca eu să fiu motorul, dar trebuie să înțeleagă că motorul are nevoie și de benzină puțin. 

Totuși, dacă e să ne ducem cu două decenii în urmă, nu ne-am fi gândit că Fabius adultul va găsi energie pozitivă având în vedere viața sa. Provii dintr-un copil suferind?

Sigur 100%. 

Și ți-ai spus de fiecare dată că zâmbetul e arma cea mai puternică cu care trebuie tu să defilezi?

Da. Zâmbetul, optimismul și puterea de a nu abandona. 

Citește și: Petronela Rotar, eroină în propria viață. Scriitoarea de succes care vorbește cu mult curaj despre abuzuri, suicid și moartea primului iubit

Să înțeleg că ți-ai creat o deviză?

Deviza mea e să mă feresc de oamenii toxici. O folosesc și în business. Asta înseamnă multă singurătate, independență, înseamnă să plece oamenii de lângă tine, dar îți asumi. De fel, pleacă oamenii care nu pun focus pe rezolvarea problemelor. Întrebarea pe care o consider eu potrivită în orice situație este „cum reparăm”. 

Fabius Antal:„Am vrut să cresc „mare” de la o traumă din copilărie. Cu cât îmi zici că nu pot, cu atât mă hrănesc mai mult”

Apropo de toxicitate, până să ajungi la această deviză, ai atras oameni toxici?

Da. Atragi toxicitate și toate lucrurile care ți se întâmplă doar până când ajungi să le conștientizezi cu adevărat. Până nu le înțelegi, le vei atrage. Și…oamenii nu prea mai comunică cu ei înșiși și nici nu-și ascultă „God feeling”. Eu știu că dacă mie încearcă să îmi transmită ceva, trebuie să-l ascult. 

Sunt sigură că funcționează mulți dintre noi după același considerent. 

Absolut. 

La câți ani consideri tu că ai ajuns la adevărata conștiință a ta și i-ai dat putere?

25-26 de ani. 

Unii ar spune mult sau puțin?

Hai să o luăm așa! La 25 de ani aveam 5-6 ani de viață. Primii ani nu se pun. Eu nu pun în calcul primii 18 ani. În mare parte, nu îți explică viața în primii 18 ani. Realitatea e diferită față de școală. Și nu poate valora nici ea foarte mult dacă tu, ca om, tot nu știi să comunici. Asta încerc să îi zic și echipei mele. Încerc să le modific indirect atitudinile. Îi las să se dea cu capul. 

Cât de des vin la tine și îți spun că e foarte greu să lucrezi cu gândurile tale proprii?

Destul de des. E complicat să lucrezi cu gândurile tale dacă nici tu nu îți pui întrebări. E subiect delicat, complex. Ține de om. Tu, celălalt, nu poți să fii barca de salvare. 

Apropo de salvator, crezi că noi în viață venim cu o misiune? Dacă da, care crezi că e misiunea ta în această călătorie?

Nu, nu consider. Consider că societatea are un tipar anume. Unii funcționează după un program impus de către societate, să zicem așa. Este elementul social care este făcut în așa fel încât să nu-ți dea voie să fii tu. 

Tu ți-ai înțeles țelul tău în viață?

Cred că da. 

Și cine a contribuit la descoperirea țelului, atingerea și parcursul țelului tău?

Oameni la nivel internațional și în rest, eu singur. 

De unde motivația ta de a deveni „mare”?

De la o traumă din copilărie că nu pot să fac sau că sunt prost și după aia continuarea mai departe. Dar cu cât mă hrănești și-mi spui că nu pot, cu atât îți demonstrez că pot. 

Te-am întrebat pentru că ai zis că ai preluat un comportament model de la niște oameni la nivel internațional. Dar cu ce valori ai plecat din familie și care te-au ajutat? Ai pomenit și de o traumă. 

Bunicul meu a fost cel care m-a ajutat din familie. De fapt, nici nu era bunicul meu, ci iubitul bunicii mele. El a fost cel din copilărie care m-a ajutat. El a fost președintele Casei Județene de Pensii. El m-a învățat să scriu, să fac acolade. 

Tot observ că nu-i pomenești pe mama și tata. Ce simți legat de ai tăi?

Cu tata sunt ok. Am înțeles rădăcinile sale și reacțiile sale. Au fost șase frați, a murit tatăl lui când avea doar 11 ani. A trebuit să se descurce cum trebuie. Multă lume zice că sunt părinții mei. Adevărat! Dar una e să fie părinții, alta e să fie legătura cu ei. Oamenii nu înțeleg ce înseamnă o prietenie cu mama și tata. 

Fabius Antal: „Comunic cu mama foarte rar. A fost pe medicamentație toată viața”

Poți să ierți?

Nu, nu porți să ierți, ci poți să lucrezi să nu transmiți mai departe la copiii tăi. Poți să controlezi anumite elemente, dar mai important e să nu transmiți mai departe ce ai primit tu. Nu poți să ștergi codul ăla, circuitul când era în plină dezvoltare. Poți să le anticipezi, controlezi, dar nu poți uita. Este important să nu preiei tu din lucruri. Ah, și nu poți fi cu un om care îți activează niște chestii. Trebuie să aibă empatia cât să înțeleagă ce disconfort îți aduce. 

Apropo de coduri genetice, dacă m-ai lua acum de mână și m-ai duce în copilăria ta, mă poți lua în momentele frumoase?

Din păcate, un moment mai nefericit îl acoperă pe cel ce redă bucurie. Am foarte puține. Cu bunicul, mai mult. Sunt și vechi, de când eram copil, nu adolescent. Pot lua niște elemente dintr-o zi  frumoasă, dar se termină cu lucruri și urâte. 

Ai înțeles de unde comportamentul lor, al mamei în special?

Da! Am încercat să extrag de la bunica mea cât mai multe informații din trecut ca să conturez o imagine. Au plecat de la frustrări pe care le aveau bunica și bunică-miu. Are sens că bunicile sunt bune cu nepoții, dar mai puțin cu copiii lor. Am vorbit și cu prietenele mamei de la școală. Am auzit că era o fire pozitivă, dar mai departe, cum a fost de când am apărut eu, nu a mai fost așa. A mers pe medicamente și alea te prăjesc. Să le consumi un amar de ani, se resimte. E distrugere. 

Care e relația ta cu ea acum?

Niciuna. Comunicăm rar. E cu sens negativ. 

Nu a venit cu un „iartă-mă” către tine în momentele ei de luciditate?

Ba da, dar în secunda doi se transforma iarăși. Mie îmi place să fie pe acțiune. Dacă cineva mi-a greșit, aș vrea să văd că dorește să îndrepte situația. Pentru mine scuzele trebuie să fie însoțite de fapte. 

Simți că firea aceasta ușor tăioasă pentru unii, pentru tine sănătoasă, îți aduce și dezavantaje?

Nu. M-a ajutat să filtrez oamenii mai bine, oameni de care nu aveam nevoie, dar rămâneam în jurul lor. 

Fabius Antal: „Sportul meu a fost salvarea mea constantă în stări de depresie, anxietate, stări de panică”

Dacă ar fi să mă iei de mână să mă conduci la cele mai triste momente din viața ta, unde m-ai duce?

La casa de la Deva. Acolo am crescut, acolo erau toate nebuniile. Nu aș mai dori să aud de ea. Nu aș avea regrete nici dacă s-ar vinde. 

A fost în acel cuib și agresivitate fizică?

Mai puțin. Eram deja mare și mă apăram. Erau palme, dar când am crescut, o prindeam de mână. Câteodată, să fiu sincer, decât să primesc niște vorbe, mai bine primeam o ușă în cap. 

Cu ce gând adormi seara?

Un gând pozitiv. 

Garantat au fost nopți în care gândurile negative se așezau și nu mai plecau. 

Datorită ei, când eram mic, am dezvoltat un exercițiu ca să adorm. Îmi ziceam mereu ceva pozitiv și a rămas acest exercițiu.  De la început știam cât de important este somnul. 

Îți aduci aminte de vreo îmbrățișare de a ei?

Nu. Au fost, dar din nou, contrabalansau. Dădea cu bățul în baltă. Tot ce făcea, gândea să fie în avantajul ei. 

Ușor sau greu ți-ai definit drumul?

Greu.

Ce se întâmplă sub egida business-ului tău?

Ce se întâmplă acum  e faptul că 98% din problemele de sănătate se pot face prin monitorizarea mai multor factori. Există pilonul de mișcare care nu merge fără alimentație. Alimentația ține de responsabilizare și educație. Doar așa se poate produce evoluția. Prin acești factori mici, toate problemele de sănătate, pot face reverse la ele. E o platformă de wellbeing care însumează toate aceste lucruri. 

Studiile sunt pe domeniu?

Am început pas cu pas. Ai mei nu au putut să mă mai țină la facultate și eu am început să fiu antrenor personal. Am studiat tot ce s-a putut, în special materia de la o universitate dinafară.

Sportul a fost salvarea ta?

Da, sportul a fost salvarea mea și este salvarea mea constantă în stări de depresie, anxietate, stări de panică. 

Fabius Antal: „Trebuie să mai lucrez la răbdare”

Încă le mai ai?

Absolut. Stările de anxietate au mai trecut. 

Ce-ți place la tine, Fabius?

Că nu-s deștept, ci inteligent. Inteligența este un lucru pe care tu îl simți, poți să faci niște conexii. 

Ce nu-ți place la tine?

Am de lucrat pe partea de organizare. Nu sunt pe cât mi-aș dori. Cred că trebuie să lucrez la răbdare. 

Crezi că lipsa de răbdare ai luat-o de la mama ta?

Am și n-am răbdare. Nu știu exact, dar prefer să primesc premiul mare peste doi ani decât unul mic acum. Dar legat de oameni, am așteptări mai mari. Sunt tăios, știu, și mie-mi place.