10 ani fără fără regizorul Sergiu Nicolaescu și zeci de controverse au apărut. Nicolaescu a făcut filme care au umplut sălile de cinema fiind criticat pentru că anumite producții denaturau realitatea istorică, servind propagandei comuniste.
Cu toate astea, Sergiu Nicolaescu a lăsat în urma sa o colecţie impresionantă de peste 60 de filme în care a îmbrăcat, pe rând şi mai ales în acelaşi timp, haina de regizor, scenarist şi actor.
La vârsta de cinci ani a plecat din oraşul natal împreună cu familia, care şi-a stabilit reşedinţa la Timişoara, oraşul în care marele regizor a copilărit. A făcut ultimele patru clase de liceu în doi ani, iar în 1948, la terminarea liceului, a intrat la trei facultăţi: Belle Arte, Politehnică şi Şcoala de Ofiţeri de Marină. A absolvit Politehnica în 1952, devenind inginer, meserie pe care a practicat-o la Studioul ”Al. Sahia” până în 1965, intrând astfel în lumea filmului, potrivit cinemagia.
Inițial a fost inginer
Începuturile carierei sale regizorale sunt marcate de o serie de scurtmetraje – „Scoicile nu au vorbit niciodată”, „Memoria trandafirului”, o metaforă de 7 minute (1962), foarte curând ajungând să abordeze, ca profesionist, lungmetrajul. Pentru filmul „Memoria trandafirului” a luat Premiul de Excelenţă al Uniunii Tehnicienilor din cinematografia mondială.
„Eram inginer, am intrat foarte de tânăr în cinematografie, la 24 de ani, ca inginer, (…) mi-a plăcut această nouă lume. Eu am pornit, de fapt, pe un alt gen, filme de artă, scurtmetraje fără dialoguri la studiourile ‘Sahia’, unul dintre ele a ajuns chiar şi la Cannes, şi după aceea, timp de zece ani, am văzut la Paris filmul, în perioada Crăciunului”, mărturisea într-un interviu.
Debutul în lungmetraj cu ”Dacii” în coproducţie cu Franco-London-Film, 1966, în care a şi jucat, s-a dovedit a fi un mare succes românesc, ajungând să fie difuzat şi în străinătate.
În anii ’70, a demonstrat o reală voinţă de a-şi însuşi tehnici narative şi de montaj preluate din cinematograful american comercial, pe care le-a aplicat filmelor sale de acţiune şi suspans, precizează „Dicţionarul de cinema” apărut la Editura Univers enciclopedic, 1997.
Prima controversă din viața regizorului: A fost însurat de trei ori
Sergiu Nicolaescu a fost căsătorit de trei ori. De prima soţie, Mariana, s-a despărţit la numai trei luni după nuntă, după care a urmat căsătoria cu Gabriela, o cunoscută şi apreciată costumieră, cu care a lucrat la unele dintre filmele sale şi de care avea să se despartă câţiva ani mai târziu.
„Nu cred că am iubit vreodată! Deşi am avut multe legături amoroase, iar nemţoaicele au fost febleţea mea. Am fost un adevărat lup singuratic. Nici prieteni intimi n-am avut prea mulţi”, declarat regizorul.
Din anul 2005 era căsătorit cu Dana Nicolaescu, pe care o întâlnise pentru prima dată în 1996, atunci când ea abia împlinise 18 ani.
Declarații controversate de-a lungul timpului
Ca adolescent, a vrut să se sinucidă de 3 ori! Şi-a pus pistolul la tîmplă chiar. „Mi-era lehamite de tot, probabil traumele războiului. Am apăsat pe trăgaci, dar nu a fost să fie!”.
Trebuia să regizeze filmul de succes Mihai Viteazu cu Richard Burton, Elizabeth Taylor, Charlton Heston, dar Ceauşescu a ordonat: numai actor români! „Aveam buget de 4 milioane de dolari în 1970, aş fi „ras” tot la nivel de încasări în acea perioadă, poate pelicula lua un Oscar”, a comentat Nicolaescu.
„În 1964, un film de-al meu, de 8 minute, a participat la festivalul de la Cannes. Un american, Richard Davis, l-a cumpărat pentru 20.000 de dolari şi a întrebat unde e autorul. Eu nu aveam dosar bun, mi se interzisese să merg la festival. Dar, datorită americanului de la Columbia Pictures, am ajuns în Franţa. Era prima oară când plecam în străinătate, aveam 34 de ani şi i-am spus mamei că eu nu mă mai întorc la Bucureşti! „Dacă ţi-o fi bine, poate ne scoţi şi pe noi!”, mi-a spus. I-am făcut semn de adio de pe scara avionului, iar după câteva zile am vrut să-i trimit un frigider cadou. Când să fac coletul, am realizat că-mi iubesc prea mult mama şi atunci am ştiut că nu pot să o părăsesc. Nici pe ea, nici România. Am făcut diverse coproducţii, eu luam doar un sfert din bani, restul mergeau la statul comunist. Dar erau foarte mulţi pentru mine, eram mulţumit şi-aşa”.
Nicolaescu a reinterpretat istoria și a făcut din comisarul Alimănescu, în realitate un criminal folosit de comuniști, un personaj în slujba poporului
Sergiu Nicolaescu a reinterpretat istoria și a făcut din comisarul Alimănescu, în realitate un criminal folosit de comuniști pentru a frânge rezistența din munți, un personaj nonconformist, dar în slujba poporului.
În filme, Comisarul Tudor Miclovan este un comisar de poliție fictiv interpretat de actorul și regizorul de film Sergiu Nicolaescu în filmele Cu mâinile curate (1972), Ultimul cartuș (1973), fiind urmat de Comisarul Moldovan în filmele Un comisar acuză (1974), Revanșa (1978), Duelul (1981) și Supraviețuitorul (2008).
Alimănescu a fost recuperat de comuniști care l-au transformat într-o măciucă împotriva dușmanilor de clasă. Sergiu Niciolaescu l-a folosit atunci când a conturat personajul comisarului Miclovan/Moldovan, dar i-a cosmetizat imaginea. Gheorghe Dinică a interpretat personajul căutat de comisarul Moldovan în film.
Practic, Nicolaescu s-a inspirat din viața unui un comisar de poliție, ulterior maior de miliție din România, numit Eugen Alimănescu.