fbpx

Căutare

Share this article

Adulat de unii, contestat puternic de alţii, Sergiu Nicolaescu rămâne fără doar şi poate cel mai prolific regizor român din toate timpurile. Filmele sale au făcut istorie şi multe dintre ele rămân cele mai vizionate producţii autohtone din istorie. Dar viaţa lui Sergiu Nicolaescu a fost la fel de incitantă precum activitatea sa profesională, cu iubiri multe, regrete, dar şi o poveste de dragoste care ar putea chiar ea să fie subiect de film.

Fascinat de istorie şi poveşti cu gangsteri, şi-a dat frâu liber imaginaţiei întreaga copilărie

Sergiu Florin Nicolaescu s-a născut la Târgu Jiu, într-o familie de aromâni. Fratele mamei, Gheorghe Cambrea, a fost comisar de poliţie şi a devenit încă de tânăr model pentru nepotul său.

Era un tip care arăta foarte bine. Era cel puţin de statura mea. Avea maşină, un Buick, la fel cum aveam şi eu în filme. Ştia să vorbească 2 dialecte româneşti perfecte: unul golănesc şi unul de domn. – Sergiu Nicolaescu, sursa: gandul.ro

El a fost sursa inspiraţiei pentru personajul Miclovan şi apoi a comisarului Moldovan, dar şi a ţinutelor preferate mereu de regizor. Gheorghe Cambrea era însă mai mult decât un poliţist în luptă cu gangsterii din acele vremuri. A fost arestat în timpul regimului comunist, după ce a fost turnat că scotea o tânără evreică arestată din celulă ca să o ducă să îşi alăpteze copilul abia născut. S-a dovedit apoi că mai toţi evreii ţinuţi atunci în arest beneficiaseră, într-un fel sau altul, de ajutorul lui, aducându-le el însuşi de mâncare dacă nu primeau suficientă.

Sergiu Nicolaescu, foto: businessmagazin.ro

A fost aruncat în închisoarea de la Făgăraş şi s-a stins la câţiva ani după ce a fost eliberat. Ataşamentul lui Sergiu Nicolaescu faţă de ceea ce a reprezentat unchiul său a mers până la final, regizorul cerând ca cenuşa sa să fie depusă la cimitirul Bellu Militar, în aceeaşi criptă unde a fost depus trupul lui Gheorghe Cambrea.

Avea 5 ani Sergiu Nicolaescu când părinţii săi au decis să lase Târgu Jiul în urmă şi să se mute la Timişoara, unde tatăl său, inginer, primise un post mai bun. A fost oraşul în care viitorul regizor a crescut şi a evoluat liber, fără prea multe îngrădiri, dar şi locul în care a descoperit magia cinematografiei. Se juca cât era ziua de lungă pe maidan, cu alţi copii, de-a războiul şi foarte rapid a descoperit şi plăcerea filmelor. Fugea de acasă şi vedea acelaşi film care rula la cinema de 2-3 ori într-o zi.

Vizavi de casa noastră era o cetate turcească, în Parcul Militar. Mai era şi o bisericuţă cu un deal sub care am descoperit inima subteranelor din Timişoara, oraşul fiind fostă cetate turcească. Am ajuns la pivniţe, cazărmi unde erau de la uniforme până la obuze şi arme, pe care le furam. Desfăceam obuzele, scoteam plumbul, scoteam praful de puşcă, îl aruncam pe stradă şi îl aprindeam ca să speriem fetele. – Sergiu Nicolaescu, sursa: adevărul.ro

Pasionat de istorie, Nicolaescu a făcut 4 ani de liceu în 2 şi a terminat liceul la 16 ani şi jumătate. S-a înscris la 3 facultăţi: Belle Arte, Marină şi Politehnică. A fost admis la toate, dar a ales să meargă până la urmă la Şcoala de Ofiţeri de Marină. Visa să fie marinar militar, fascinat fiind de bătăliile navale din istorie. A abandonat-o după 2 ani, după ce tatăl său a fost arestat şi s-a angajat ca muncitor la fabrica Ford, din Bucureşti. A lucrat câteva luni în secţia de montaj, în acea perioadă făcând şi schimbarea de prenume. Dacă până atunci toată lumea îl ştia de Florin Nicolaescu, acum era Sergiu Nicolaescu.

Un schimb la muncă i-a schimbat întreaga viaţă

În toamnă a dat din nou la facultate, la Politehnică, la Facultatea de Mecanică, iar ca să aibă bani în timpul studiilor lucra ca desenator. Făcea, în special, coperţi pentru reviste dedicate copiilor. După încheierea facultăţii este repartizat ca inginer la IOR. Face schimb după 2 ani cu un coleg şi ajunge să lucreze în cinematografie, lucru ce avea să-i schimbe viaţa pentru totdeauna.

Ajuns în Studioul Alexandru Sahia, specializat în filme documentare şi jurnale de actualităţi, Sergiu Nicolaescu a avut terenul perfect de descoperit şi învăţat. Şi-a făcut debutul ca regizor în 1959, cu documentarul Scoicile nu au vorbit niciodată, cel de-al şaselea film subacvatic din lume, realizat la adâncime de peste 30 de metri. A urmat un scurtmetraj, Memoria Trandafirului, care a făcut furori la Cannes. A fost cumpărat cu o sumă colosală la acea vreme, 20.000 de dolari şi au apărut imediat proprunerile de colaborare în străinătate. A fost prima ieşire din ţară a regizorului şi prima dată când s-a gândit să nu se mai întoarcă.

Sergiu Nicolaescu, foto: dcnews.ro

S-a întors şi a cerut să facă filme istorice. A fost refuzat, pe motiv că sunt deja antamate de alţii. A vrut apoi să ecranizeze romane. Nici asta nu i s-a permis. Aşa a ajuns să facă Dacii, primul său lungmetraj, care a pus bazele şi unei colaborări de-o viaţă cu scenaristul Titus Popovici.

După succesul cu Dacii a primit acordul să facă Mihai Viteazul, catalogat atunci drept cel mai bun film istoric românesc, fiind în 1972 şi propunerea României la Oscar pentru cel mai bun film străin. A fost anul în care Nicolaescu i l-a prezentat publicului şi pe Miclovan, în primul său film poliţist, Cu mâinile curate şi totodată prima controversă dintr-un şir lung legat de activitatea cinematografică a regizorului. Pelicula era menită să spele imaginea Securităţii după dezvăluirea implicării membrilor ei în abuzurile ce au marcat instaurarea regimului comunist.

Nea Mărin Miliardar a fost prima comedie a regizorului, făcută în 1979 la insistenţele lui Amza Pellea care îşi dorea să iasă din şirul de roluri dramatice pe care le tot interpretase. În mod ironic, deşi Nicolaescu s-a lăsat foarte greu convins să se ocupe de acest proiect, a devenit cel mai vizionat film din istoria cinematografiei româneşti.

Sergiu Nicolaescu, foto: ziare.com

Sunt peste 60 de filme de lungmetraj realizate în total de Sergiu Nicolaescu şi tot el a pus la punct şi prima şcoală de cascadori din România. A fost adulat ca actor şi ca regizor, dar a fost şi extrem de contestat pentru apropierea sa de regimul comunist, elementele de propagandă din filme şi felul în care a prezentat istoria, astfel încât să fie convenabilă regimului de atunci.

Citeşte şi: Cele mai bune filme românești pe IMDB – LIFE.ro

Politicianul Sergiu Nicolaescu

În timpul revoluţiei din decembrie 1989 Nicolaescu s-a adaptat rapid evenimentelor. A intrat în studiul TVR alături de Mircea Dinescu şi Ion Caramitru şi le-a cerut românilor să iasă în stradă.

Fac apel în primul şi în primul rând la muncitorime. Rog muncitorii din fabrici să întrerupă lucrul. Dacă nu întrerupeţi lucrul imediat, dacă nu veniţi aici, să vă alăturaţi nouă, să ştiţi că ceea ce vedeţi acum ar rămâne un foc de paie. Şi eu nu vreau să rămână un foc de paie. Vreau să veniţi aici milioane. Bucureştiul are 2 milioane, un milion să fie aici.

A devenit apoi parlamentar din partea FSN, Frontul Salvării Naţionale şi mai târziu, din partea PSD. A scris mai multe cărţi pe tema revoluţiei şi s-a retras din politică în 2012, anunţând că vrea să-şi petreacă ultimii ani din viaţă făcând ceea ce i-a plăcut mereu, film.

Sergiu Nicolaescu, foto: adevarul.ro

O viaţă plină de femei, o singură mare iubire

Viaţa personală i-a fost la fel de tumultoasă ca cea profesională. Sergiu Nicolaescu a fost descris mereu ca un cuceritor, el însuşi povestind că primii fiori ai dragostei i-a simţit pe când era încă la grădiniţă, pentru 2 dintre colegele sale. A avut însă de-a lungul vieţii o mulţime de relaţii pasagere şi 3 căsnicii.

În privinţa numărului nu discut, dar pentru mine a fost un sport. Acum îmi pare rău. – Sergiu Nicolaescu, sursa: protv.ro

Prima soţie, o tânără extrem de frumoasă, i-a rămas alături doar câteva luni. Când a rămas însărcinată, regizorul i-a spus că e prea tânăr să aibă copii. Au decis împreună să renunţe la sarcină, dar asta a adus şi sfârşitul căsniciei lor. Avea 24 de ani atunci şi nu s-a mai căsătorit până la 50, când a luat-o de soţie pe cea cu care făcea o echipă bună şi pe platourile de filmare, scenografa Gabriela Nicolaescu. Au divorţat după 10 ani, însă au păstrat relaţia de prietenie. A avut apoi o relaţie de 8 ani de zile cu actriţa Ileana Popovici, însă cea de-a treia soţie a fost Dana Nicolaescu, mai tânără decât el cu 46 de ani.

Dana Nicolaescu, foto: tabu.ro

16 ani avea Dana când s-au cunoscut, iar regizorul a fost primul care a dat verdictul: n-are cum să dureze. Nu ştia însă atunci că Dana era fascinată de el încă din copilărie şi că îşi tapetase pereţii camerei cu fotografii de-ale lui, decupate din reviste. Pasiunea s-a mărit cu timpul, iar în liceu a hotărât că vrea să se mărite cu regizorul. Tot ea a fost cea care l-a căutat şi a insistat să se cunoască, iar după o relaţie de câţiva ani visul i s-a împlinit. În 2005 cei 2 s-au căsătorit, iar ea a urmat pasiunea soţului, devenind producător de filme. Nu au avut copii, iar acesta pare să fi fost unul dintre marile regrete ale lui Sergiu Nicolaescu care a mărturisit că şi-ar fi dorit nu unul, ci 5, chiar 6.

17 ani au fost împreună, până la moartea lui Sergiu Nicolaescu, la vârsta de 82 de ani, după o serie de complicaţii survenite în urma unei operaţii. S-a vorbit atunci despre o peritonită descoperită prea târziu, iar intervenţia chirurgicală a fost urmată de probleme pulmonare şi cardiace ce au dus la moartea regizorului.

Dana Nicolaescu, foto: click.ro

Dana Nicolaescu a fost atunci contestată pentru că a decis incinerarea lui Sergiu Nicolaescu, deşi aceasta fusese dorinţa lui, dar şi pentru că a apărut la înmormântare îmbrăcată cu un pardesiu alb, ce-i aparţinuse tot regizorului şi fusese o altă dorinţă de a sa, ca ea să nu poarte negru la ceremonia funerară. Nu a purtat atunci, însă din acel moment s-a îmbrăcat aproape constant în haine închise la culoare. Nu a renunţat la verighetă deşi este implicată într-o altă relaţie de mai mulţi ani, merge frecvent la mormântul regizorului şi a schimbat stilul elegant cu unul sport, lejer.

Share this article
Ți-a placut povestea? Ajută-ne și promoveaz-o pe social media
read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO