Actorul Alecsandru Dunaev: „Dacă prin absurd, mi-ar pune cineva pistolul la tâmplă și m-ar pune să aleg, aș alege teatrul”

În descifrarea invitatului de azi, actorul Alecsandru Dunaev, plecăm de la deviza că este încă omul care se caută prin el, dar și prin alții, care a plecat de sub aripa familiei să-și îndeplinească un vis pe care l-a făurit în mintea sa în perioada adolescenței și a reușit să-l materializeze.

Îl inspiră frumosul. Respiră prin oameni și se hrănește cu poveștile lor impresionante. La rândul lui, își scrie povestea vieții gravitând în jurul celei mai mari dorințe ale sale, de a-și desăvârși meseria de actor insuflând dragoste prin artă. A început cariera aceasta cu strâns din dinți din partea părinților, cu o puternică neîncredere în șansa lui în viață. Nu s-a lăsat descurajat de vocea lor, ci doar a luptat ani de zile să le arate cât de mult merită să fie pe scenă și să devină un om al ei.

Dacă ar fi fost să se orienteze după visele copilăriei, actorul Alecsandru Dunaev poate ar fi devenit vânzător, sau șofer, sau inginer electrician. A ajuns pe ecranele televiziunii. Mulți dintre noi îl cunoaștem după numele pe care îl poartă în filmul „Adela” de pe Antena1, din publicațiile online sau din emisiunile la care este invitat și unde vorbește despre proiectele pe care le ticluiește. Trăiește în prezent o perioadă excepțională. A îmbrățișat cu responsabilitate noua ipostază din societate. Fiecare rol pe care-l interpretează în piese de teatru sau filme a picurat diverse arome și esențe ce i-au format atât personalitatea, cât și gândirea estetică. Și totuși, după mărturisirile sale, adevărul scenic primează în fața cantității distincțiilor.

Alecsandru Dunaev:„Sunt o balanță care se chinuie să se înțeleagă pe ea însăși”

Alecsandru, hai să facem un exercițiu! Cine este omul Alecsandru, cel care se dezbracă de hainele tuturor personajelor pe care le joacă?

Omul Alecsandru încearcă, se luptă în continuare să se descopere. Și o face treptat prin personaje, prin oamenii pe care-i întâlnește, prin situațiile cu care este pus să se confrunte și așa mai departe. Am norocul să prestez o meserie pur socială, să-mi pun mereu sufletul pe tavă, să-mi trec personajele prin filtrul propriu și, să mă descopăr și să evoluez făcând asta. Omul Alecsandru este omul care se caută pe el, prin el și prin alții.

Să vorbim ca de la balanță la balanță. Știu că ești născut 24 septembrie, cu o zi înaintea zilei mele de naștere. Ești născut sub o stea norocoasă?

Ha! Ce mică-i lumea! Și? Cum e viața sărbătorită la o zi distanță față de cum serbez eu? Am nenumărate exemple care să-mi confirme că sunt un om norocos. Mi-a fost dat să întâlnesc oamenii potriviți exact când am avut eu cea mai mare nevoie de ei (deși nu știam), mi s-a întâmplat ce era necesar să mi se întâmple la momentul potrivit, totul cât să am de învățat ce era necesar de învățat la momentul acela. Da, norocul ți-l faci și cu mâna ta. Eu zic că am făcut și eu asta, am fructificat la maxim ocaziile care mi s-au oferit.

Ești o balanță înțeleasă de oameni? Cât de mult îți place să fii înconjurat de către aceștia?

Sunt o balanță care se chinuie să se înțeleagă pe ea însăși. Și ca să cuprind ambele întrebări, mă descopăr pe mine, mă înțeleg pe mine prin cei din jur. Nu pot trăi, nu pot avea repere fără oameni. Am nevoie de oameni, îmi place să fiu înconjurat de oameni. E adevărat, mai am nevoie și de momente cu mine, dar sunt foarte rare și foarte scurte.

În jurul căror principii sau coordonate guvernezi?

Fă tot posibilul să pui măcar un mic zâmbet pe fața cuiva azi.

Ce ai moștenit de pe partea maternă?

Calmul, răbdarea, decența. Să-ți cunoști limitele și să nu ceri niciodată mai mult decât consideri tu că ți se cuvine.

Dar de pe partea paternă?

Umorul. Să găsesc comicul în orice situație.

Cât de mult te onorează rolul de fiu al părinților tăi? Ce valori ți-ai însușit în sânul familiei?

Mereu mi-am dorit să-i fac mândri pe părinți. Am început cariera de actor cu strâns din dinți din partea lor, cu o puternică neîncredere în șansa mea în viață cu această carieră și am luptat ani de zile să le demonstrez că merit să fac meseria asta. Și cred că am reușit. De-acum, pot merge liniștit înainte și pot propăși liniștit (nu cu încrâncenare) valorile învățate acasă: credință, smerenie, decență, liniște.