Adrian Bărbăcioru, bărbatul care după 20 de ani a găsit rețeta micului perfect. Cum sună povestea Atelierului de mici, carmangeria de pe Caraiman care face mici și preparate din carne după rețetele de odinioară

Adrian Bărbăcioru avea puțin peste 20 de ani la Revoluție și, ca orice tânăr întreprinzător, a simțit că locul lui nu este într-o fabrică de stat, ci mai degrabă în antreprenoriat, deși pe atunci se chema „patron”. Și-a deschis un magazin alimentar și pentru că vedea că oamenii cumpără carne și preparate din carne, că doar scăpaserăm de foamea din comunism, s-a gândit să ridice o carmangerie. Asta se întâmpla într-o comună de pe lângă Buzău. S-a dedicat trup și suflet, a depus multă muncă și pasiune și a reușit să producă micii aproape perfecți. În felul acesta, „a prins” de client un mare comerciant din București și curând avea să se mute cu afacerea în capitală.

Pe la finalul anilor 2000, Adrian Bărbăcioru a deschis Atelierul de mici, pe vremea aceea, „Măcelăria de la Colț”, pe strada Caraiman. Toată lumea cumpăra mici de la el. Intuiția i-a spus atunci că nu se poate opri aici și trebuie să se extindă. Azi are o unitate de producție ca la carte și face toate preparatele din carne pe care le știm. Dar nu oricum. Când a cumpărat spațiul, fostul proprietar i-a dăruit și o carte de rețete din 1970 și realizând că nu se va putea bate niciodată cu „marii” din industrie” a început să facă preparate ca odinioară, fără o mulțime de adaosuri și concentrate menite să înmulțească carnea. La el, preparatele din carne sunt din carne și cu asta și-a cucerit publicul.

Am fost în vizită la Atelierul de mici, am gustat, am filmat, am făcut fotografii și am stat mai bine de o jumătate de zi și am ascultat povești de suflet. Iar dacă după ce veți citi acest interviu nu veți da buzna să luați mici de acolo, vorba cuiva, nu știți ce pierdeți! 😀

Descoperă povestea Atelierului de mici, carmangeria de pe Caraiman care face mici și preparate din carne după rețetele de odinioară

Adrian Bărbăcioru: „Micul perfect ar trebui să fie cafeniu-roșcat, umflat, cu aspect lucios, la textură pufos și obligatoriu cu foarte multă zeamă”

Care e micul perfect?

Să spunem că ar trebui să fie cafeniu-roșcat, umflat, cu aspect lucios, la textură pufos și obligatoriu cu foarte multă zeamă.

De câtă vreme căutați rețeta micului perfect?

Pot să spun că din 1996. Atunci am început pentru prima dată să fac preparate din carne. Cred că primii mici i-am făcut în ’98.

Unde se întâmpla asta?

Asta se întâmpla undeva în județul Buzău, într-o comună care se numește Pârscov. Este comuna natală a mamei mele unde am construit de la 0 o carmangerie. Era o carmangerie de 500 de metri pătrați, cu flux tehnologic, cu abatorizare.

Dar cum v-ați apucat de asta? Erați pregătit pentru așa ceva?

Nu. Înainte de asta am avut un magazin cu profil alimentar la Buzău, pe strada Unirii. Pentru că am văzut că merg foarte bine preparatele din carne și la vremea aceea contabila mea lucra la abator, mi-a sugerat să fac un sistem integrat, adică să vând produsele mele. Am avut ca exemplu în perioada aceea un producător local care făcea mezeluri și m-am gândit că pot și eu să fac. Am pus pe hârtie carmangeria, am participat la construcția ei, a durat aproximativ o lună și am început apoi să fac preparate din carne.

Câți ani aveați atunci?

Cred că în jur de 40 de ani.

Dar ați fost toată viața antreprenor?

Nu, dar am visat să fiu antreprenor. Visam încă din timpul liceului și am materializat în 1991. Imediat după Revoluție am înființat prima societate.

Adrian Bărbăcioru: „Tata era activist de partid, iar mama era contabil la o creșă din Reșița”

Dar dumneavoastră pentru ce v-ați pregătit?

Eu sunt inginer tehnolog. Locul meu era în absolut orice secție mecanică a oricărei fabrici. O scurtă perioadă am fost angajat la o secție mecanică a unei uzine de rulmenți din Alexandria.

Și cum ați ales calea antreprenoriatului?

Visam de foarte multă vreme la ea. Când mi s-a oferit posibilitatea, după ce am terminat facultatea și după ce am strâns puțini bani, am putut să deschid o societate. Societatea mea de la început s-a ocupat cu pază și apărare și magazin alimentar. Banii îi luam de la pază și îi băgam în alimentație.

Erați un fel de patronul de după Revoluție…

Exact! Exact! Am avut niște succese destul de mari după Revoluție. La societatea de pază am ajuns și la 100 de angajați, iar la partea de alimentară chiar am avut succes. Aveam coadă aproape non-stop.

Toate acestea se întâmplau în Buzău?

Toate acestea se întâmplau în Buzău. Pe vremea aceea locuiam în Buzău.

Născut, crescut în Buzău?

Nu. Eu mi-s bănățean. Sunt născut în Caraș-Severin și crescut în Reșița. Am început facultatea la Timișoara și pentru că părinții mei s-au mutat cu serviciul la București, a doua parte a facultății am făcut-o la București. Mama mea are locul de baștină în Buzău și asta m-a legat de Buzău. Dar și faptul că în Buzău nu existau obiective și contractări la domeniul de bază.

Înainte de Revoluție cine avea o bucată de carne și un cârnat era mare. Ați avut lucrurile acestea înainte de Revoluție?

Da! Nu pot să mint, le-am avut din abundență datorită tatălui meu.

Adrian Bărbăcioru: „Spațiul în care stăm e un spațiu cu mare tradiție. Apare în nuvele, în scrierile lui Marin Preda”

Care unde lucra?

La partid 😀

Ce meserie aveau părinții?

Tata era activist de partid, iar mama era contabil la o creșă din Reșița.

Cum se mută business-ul, carmangeria din Buzău în București?

Am venit după un beneficiar, dar și datorită faptului că în Buzău, într-o anumită perioadă, valoarea business-ului a început să scadă. Eu dacă am fost bucureștean și aveam locuință în București, era normal să vin în capitala țării unde valoarea și volumul business-ului erau la cu totul alt nivel. Am venit cu teamă pentru că la București era cu totul alta concurența, dar încetul cu încetul am reușit.

Eu, în fapt, eram fabricant de mici, cum sunt și acum și cum relevă și denumirea societății.

Și cum ați pornit aici?

Am citit pur și simplu un anunț în ziar în care un domn care avea carmangerie închiria acest spațiu. Spațiul în care stăm e un spațiu cu mare tradiție. Apare în nuvele, în scrierile lui Marin Preda, a fost o cârciumă aici, apoi o altă cârciumă, o cârciumă „La 5 lei”. Marin Preda scrie că proprietarul avea o oglindă cu 5 pisicuțe, care de fapt erau 5 lei.

Domnul respectiv a cumpărat locația după Revoluție și a deschis o carmangerie care a avut succes. La un moment dat, domnia sa nu a mai dorit să se ocupe de business și a vrut să închirieze spațiul. Acela a fost momentul în care am venit eu, dintr-o pură întâmplare.

Era totul utilat?

Nu, nu era absolut nimic. Erau doar pereții. Eu am făcut fluxul tehnologic, am utilat și făceam doar pastă de mici.

Datorită faptului că în timp persoanele juridice au fost constrânse de condițiile de mediu – adică grătarele s-au împuținat – am fost nevoit să mă dezvolt. Acela a fost momentul în care mi-am dorit să vând și carne. Și astfel am făcut o măcelărie pe strada Caraiman. Acela a fost începutul.

Dar măcelăria avea și magazin atunci?

Avea. Era magazinul pe Caraiman, iar noi fabricam mici pentru persoane juridice și persoane fizice. Măcelăria a mers o perioadă de timp, apoi din punct de vedere al vânzărilor s-a plafonat și ne-am gândit că trebuie să ne dezvoltăm în continuare. Dezvoltarea și direcția logică pe care trebuia să o urmăm era aceea de a ne diversifica gama de produse. Și atunci am hotărât să facem preparate din carne.

Și ce preparate faceți azi?

Absolut toată gama. De la prospături, cum ar fi parizer, șunci presate, la afumături – mușchi file, pastrame de toate felurile, cârnați, salamuri… Suntem dotați complet la nivelul unei societăți mici.

Este un business cu câți angajați?

Este un business cu aproximativ 10 angajați și cu un volum de câteva sute de kilograme în vânzări, pe zi.

Adică v-ați umplut de bani?

Nu, dar sperăm pe viitor 😀. Am pornit un lucru mai deosebit. Nu puteam să facem ce fac marii producători pentru că am fi fost morți din start. Nu poți să te compari și să te iei la trântă cu un uriaș. Atunci a trebuit să alegem un culoar, o nișă și am ales să fabricăm cum se fabrica altă dată. Domnul de la care am închiriat mi-a lăsat pur și simplu moștenire o carte de rețete din 1970. Este o carte de preparate de pe vremea lui Nicolae Ceaușescu. Efectiv am luat în brațe cartea respectivă și tot ce facem azi aici este după tehnologia din 1970.

Adică?

Rețetele de atunci cu tehnologia de fabricație de atunci. Atunci se fabrica cu metoda de conservare prin sărare. Asta înseamnă niște consumuri specifice foarte mici, asta înseamnă că preparatele noastre sunt pur și simplu din carne. Din aproximativ 1 kilogram de carne materie primă, noi obținem produs finit de 700 de grame. Spre deosebire de marea industrie care obține de la 1 la 2, de la simplu la dublu. Aici este marea noastră problemă de rentabilitate. Ca să putem să intrăm pe piață și să convingem cumpărătorul a trebuit să ne băgăm cu niște prețuri comparabile cu marea industrie. Am convins cumpărătorul la niște prețuri cu niște adaosuri comerciale foarte mici, cu volume de vânzare mici și apoi a trebuit să ne așezăm într-un prag de rentabilitate. În pragul de rentabilitate nu ne-am așezat de foarte multă vreme, de vreo doi ani de zile, ceea ce nu ne-a făcut să ne îmbogățim.

Ce urmează? Unde vă vedeți mai departe?

Avem foarte multe posibilități pentru că noi suntem fabricanți. Avem posibilitatea să deschidem mai multe magazine pentru că momentan vindem doar în locul în care fabricăm. Acesta a fost conceptul nostru: fabricăm în spate, vindem în față. Deci una din multele posibilități ar fi să vindem în târguri cu produse tradiționale unde produsele noastre ar străluci, am putea să vindem mâncare, să ducem mai departe preparatele și să le gătim.

Citește și: Obor 21, locul de unde cumperi carne de la țară fără a irosi nimic. Sau cum o familie de bucureșteni a decis să ne pună pe masă ce e mai bun: „Avem aur lângă noi și noi folosim sticlă colorată de la alții”

În marile magazine nu ați intrat?

Nu am intrat în marile magazine. Am avut propuneri, însă deocamdată nu știu dacă ideea noastră centrală de a produce intră într-un business mai mare.

Cum a fost perioada aceasta de pandemie pentru dumneavoastră?

Nu au mai ieșit oamenii la grătare, însă, în principiu noi am vândut. Datorită faptului că am fost permanenți, nu am avut închis nici măcar o singură zi, vânzarea a fost continuă. Nu pot să spun că am strălucit, dar în principiu ne-am achitat obligațiile față de stat și față de salariați. Nu pot să spun că am făcut bani pentru că nu am avut cum să facem bani, mai ales că cei care sunt colaboratorii noștri pe partea de restaurante au suferit foarte tare.

Cât timp durează prepararea micilor?

Toată lumea crede, principial, că micii reprezintă un preparat foarte simplu de făcut. Contrazic pe absolut oricine. Este un preparat destul de complicat de făcut. În principiu, cred că e un proces care durează aproximativ 5 zile. De ce? Pentru că într-o zi recepționăm carcasa – tranșarea se face aici -, carcasa trebuie răcită, trebuie tranșată, carnea trebuie sortată, răcită din nou, apoi trebuie tocată, malaxată, trebuie lăsată la maturare 1-2 zile și apoi se formează micii.

Sunteți gurmand?

Am fost 😀. Recent am foarte marte grijă de mine, consult cântarul absolut tot timpul, mănânc mai puțin și fac foarte mult sport.

Cum se gătea la dumneavoastră în casă? Mama gătea bine?

Foarte bine. Eu am stat în Banat și din punct de vedere al mâncării Banatul cred că este o referință la noi în țară. Întotdeauna, duminica, obligatoriu se strângea toată familia în jurul mesei, erau cel puțin 4-5 feluri de mâncare și cel puțin 2-3 feluri de prăjituri.

Azi mai faceți grătar?

Mai fac cu angajații, în curte. Câteodată chiar săptămânal. E un fel de verificare a produsului, în special a produsului nostru de bază, micii.

Cumva tot ce produceți verificați aici, în casă?

Absolut obligatoriu. Noi nu mâncăm de aici? Noi mâncăm preparatele făcute de noi. Iar grătarul e verificarea cea mai importantă. Acolo poți să vezi micul dacă se comportă corespunzător.

---

La CEC Bank, susținem antreprenorii care pun pasiune în afacerea lor.  O poveste de succes poate deveni o sursă de inspirație pentru toți. Ca bancă a românilor, susținem economia și producătorii locali, cu soluții de finanțare adaptate. Detalii aici.