Alexandru Panait, tânărul care vrea să facă „imposibilul posibil”, digitalizând toată administrația publică din România. Cum s-a transformat bullying-ul din copilărie în forța de a dezvolta tehnologia în fața căreia americanii se înclină

Alexandru Panait are numai 26 de ani și recunosc că mi-a fost puțin rușine comparând preocupările mele de la aceeași vârstă cu ale lui. Pentru el fiecare activitate, fiecare experiență trebuie să fie productivă și să ajute la dezvoltarea lui ca individ.

Este unul dintre acei „copii deștepți ai României”, cum îmi place mie să le spun care se folosesc de tehnologie pentru a crea minuni. Alexandru Panait spune că a creat prima criptomonedă din România și se joacă cu tehnologia încă de când a descoperit-o. Însă joaca lui este extrem de productivă. A dezvoltat o soluție pentru a digitaliza întreaga administrație publică din România, iar când a pus toate ideile sale într-o lucrare de cercetare, americanii și-au scos pălăria. Și nu numai ei. Sunt companii europene care mâine i-ar deschide ușa și i-ar oferi un birou pe colț, cu panoramă și mult soare, plus un salariu pe măsură. Dar ce face el?

Alege să rămână în țară și să încerce să-i convingă pe aleșii noștri că doar prin digitalizare vom reuși. A apărut astfel proiectul E Primăria Ta, o platformă ce ar putea rezolva orice problemă a cetățeanului, dar și a instituțiilor, cu numai câteva click-uri, lucru ce ar elimina cozile, ghișeele, bonurile de ordine și registrul acela prăfuit în care un funcționar destul de neprietenos îți trece un număr de înregistrare. Și multe, multe altele. Dar mai bine vă las pe voi să-l descoperiți pe Alexandru Panait și mai ales sper ca povestea lui să rămână sursă de inspirație pentru noi toți.

Un post scriptum aș mai avea de adăugat: a doua zi după ce Rusia a invadat Ucraina, Alexandru Panait a creat într-o noapte o platformă menită să vină în ajutorul refugiaților. Refugees.ro este un agregator care cuprinde serviciile pe care românii din toată țara le pot asigura refugiaților: cazare și masă, asistență medicală, îngrijirea copiilor, asistență juridică, locuri de muncă, asistență pentru animalele de companie.

Alexandru, tu locuiești azi în România sau în America?

Locuiesc în România. Am fost în Statele Unite ale Americii timp de trei luni de zile cu un proiect de cercetare, prin intermediul Uniunii Europene.

În București sau Timișoara?

Locuiesc în Timișoara pentru că-mi place mai mult vestul țării, mi se pare mult mai dezvoltat din punct de vedere al mentalității, oamenii sunt mult mai deschiși, mai prietenoși și asta m-a atras de prima dată de când am ajuns în acest oraș. În plus mi-am făcut multe legături pe aici, în special în administrația publică și, în momentul în care proiectele pe fonduri europene o să fie la nivelul la care vreau eu, am cu cine să colaborez. Adică aici știu că dacă vin cu un proiect gata făcut și vreau să-l implementez gratuit la primării, există șanse mult mai mari decât în alte părți ale țării să reușesc să obțin acest lucru.

Spui că de când ai venit în Timișoara… De unde vii tu?

Din București. Am locuit vreo 5 ani de zile în București.

Câți ani ai?

26.

Încerc să fac calcule și mi se pare că sunt prea puțini ani pentru atâtea experiențe…

Da 😀. Am plecat din mediu universitar la o vârstă fragedă pentru că am considerat că nu mă ajută să mă dezvolt și am preferat să fac asta în mediul privat. Nu am stat mult nici acolo și am plecat din mediul privat în cel antreprenorial. Aici mă simt cel mai confortabil pentru că simt în fiecare zi cum pot să mă dezvolt și cum pot să adaug o cărămidă nouă la ceea ce sunt și ceea ce-mi place să fac.

Ce fain! Eu la 26 de ani nu mă gândeam nici pe departe la dezvoltarea personală…. 😀. Eu mergeam în cluburi, nu mă gândeam la cărămizi 😀

😀 Ei, mai am și escapade de genul acesta, dar mai rare pentru că nu mă regăsesc în mersul în cluburi, nici nu pot să-mi dau voie să mă distrez când știu că nu e nimic productiv…

Asta e diferența între noi 😀. Din ce familie provii și din ce loc al țării?

Din Piatra Neamț, dintr-o familie simplă. Mama era casnică și tata șofer de tir.

Și și-au dorit ca băiatul lor să facă facultate?

Da, au vrut să fac facultate, viziunea era Iași, să fiu mai aproape de ei și să-mi fie alături. Nu am vrut Iași sub nici o formă, am vrut la București pentru că înțelegeam că sunt mai multe oportunități acolo. Când am aplicat la facultate intrasem la locurile subvenționate de buget la Iași și la București la cele cu taxă.

Citește și: Radu Bălăceanu și povestea succesului construit din provocările vieții. De la puștiul căruia îi era hărăzit să împingă vagoane, la omul ce conduce azi unul dintre cele mai importante business-uri din România: LifeBox

La ce facultate?

La informatică. În condițiile în care nu-mi permiteam să plătesc acea taxă pentru că la momentul respectiv ambii părinți erau șomeri, nu aveam posibilitatea să plătesc, am riscat să merg la București în ideea că mai mult ca sigur voi reuși să fac rost de banii necesari pentru a-mi achita taxa. Și, într-adevăr, în primul an de facultate, după vreo două-trei luni, am fost la o competiție pentru care am creat cam ce este acum Google Drive. Le-a plăcut atât de mult directorilor din compania respectivă care a organizat concursul, încât m-au luat și pe mine, dar și pe programatorul pe care l-am ales pentru a lucra la ideea asta. Ne-am angajat. Am stat acolo trei luni, am lucrat cu top managementul pe pre-sales, după, pentru că mi-am dat seama că-mi lipsesc câteva trepte de pe scara pe care vreau să urc, am ales să plec și să mă duc într-o companie mai mică de outsourcing ca să învăț bazele, să fac oarecum munca de jos din industria asta. Am stat acolo aproximativ un an și pentru că nu lucram cu tehnologiile cu care voiam și simțeam că mă plafonez, m-am mutat într-un IFN. Acolo am lucrat cred că aproximativ 2 ani, mi-a plăcut foarte mult însă, când am văzut că și acolo mă plafonez, am început să-mi dezvolt singur un proiect care folosea inteligența artificială de la Google și am făcut un robot pe care ți-l puteai configura și îți răspundea cum voiai tu la mesaje, fie că tu erai business sau persoană publică ce avea nevoie de un asistent. Evident, era un proiect mic – la modul că nu a avut vreodată câștiguri și nici perspectivă de dezvoltare. Dar, la momentul respectiv l-am cunoscut pe bunul meu prieten, Alexandru Budișteanu cu care am dezvoltat prima criptomonedă din România.

Când spun prima criptomonedă din România spun chiar prima pentru că ceea ce am făcut noi e o tehnologie, nu un proiect de făcut bani. Nu am cerut finanțări, am dezvoltat tehnologia și ea a crescut de la sine. În momentul de față, după scăderea din ultimul timp, cred că are un capital de vreo patru milioane de dolari, dar maxim a avut 14 milioane de dolari. Capitalul acesta provine din tot ecosistemul, toată comunitatea care s-a adunat în jurul acestui proiect, nu-ți imagina că avem noi 14 milioane de dolari de gestionat.

Când se întâmpla asta? În ce an de facultate?

La 19 ani am ajuns în București la facultate, am început să lucrez în IFN pe la 21 de ani și prima criptomonedă am dezvoltat-o la 23 de ani.

Alexandru Panait: „Eu nu accept ca o bucată de hârtie să spună ce valoare am eu ca om”

Terminaseși facultatea sau ai abandonat-o?

Renunțasem, am abandonat facultatea.

Când ai abandonat-o că aveai bani să o plătești?

Deja din primul semestru când m-am angajat în corporație nu prea mă mai interesa pentru că vedeam în paralel ce pot învăța în mediul privat și ce pot învăța în facultate și am mai mers un timp doar de gura părinților, să nu-i bag într-o depresie. Am ajuns la concluzia că nu are sens să mai țin atât de mult cont de mentalitatea învechită a părinților și le-am zis că eu voi renunța la facultate deoarece consider că nu mă ajută în nici un fel.

Descrie-mi tabloul! Drama …😀

Mi-au spus că o să le dau dreptate, că nu există să fiu ultimul prost din familie și tot felul de expresii de genul acesta.

S-au împăcat cu gândul între timp?

Nici acum nu sunt 100% împăcați cu gândul, sunt doar mai relaxați că nu mă văd, cum ziceau inițial, printr-un șanț 😀 Dar tot a rămas în inima lor dorința de a mă vedea cu o diplomă, însă eu nu accept ca o bucată de hârtie să spună ce valoare am eu ca om.

Chiar dacă sistemul funcționează astfel, din punctul meu de vedere sistemul educațional este unul învechit deoarece în ziua de azi poți fi autodidact pe internet, poți să înveți selectiv ce-ți dorești. Învățarea selectivă este mult mai importantă decât învățarea punctuală pentru că astfel tu te dezvolți în direcția care te pasionează și productivitatea este mai mare. Din punctul meu de vedere educația, în momentul de față ar trebui să pună accentul pe motivarea oamenilor, să-și dorească să evolueze, nu pe furnizarea de informații. Acestea din urmă pot fi obținute foarte ușor din surse care îți plac și pe care le înțelegi, fără să-ți vină un profesor în față care să toarne informații în tine, chiar dacă nu rezonai cu persoana respectivă.

Povestește-mi puțin despre proiectele tale și la ce te referi când spui mediul antreprenorial? Înțeleg că prima criptomonedă a fost punctul de cotitură în care ai ales calea antreprenoriatului…

Da, așa e. Au fost perioade grele pentru că în momentul în care am renunțat la job aveam doar câteva mii de euro strânși în cont. Am renunțat complet la job pentru a dezvolta tehnologie, a face ceea ce mă pasionează pe mine, nu ceea ce trebuie făcut doar pentru că așa spun anumiți superiori. În momentul respectiv am dezvoltat ecosistemul, comunitate, după care am ajuns în Timișoara. Aveam de purtat o discuție cu o persoană care promitea că poate obține cu modalitățile lui de vânzare contracte cu primăriile și căutam o soluție pentru digitalizarea primăriilor.

Am început să fac cercetări, să mă documentez pe la câteva instituții publice și așa am început să dezvolt produsul „E Primăria Ta”. După vreo două luni, când deja în mintea mea crescuse tot cumulul acesta de informații și idei și eram extrem de pasionat de ceea ce produsesem, am văzut că asociatul nu doar că nu-și ținea promisiunile, ci făcuse pe firma pe care o aveam împreună anumite manevre înșelătoare- trecuse 51% acțiuni la el, 49% la mine, cu o clauză prin care puteam fi scos oricând din firmă, etc. Nu era de încredere. Când am văzut că nici transparență nu era între ce discuta cu primăriile și cu mine, am preferat să iau toată tehnologia în care eu investisem din propriile resurse și am mers singur pe drumul acesta.

Povestește-mi despre proiectul E Primăria Ta. Și spune-mi ce înseamnă exact digitalizarea unei primării? Cu ce ne ajută pe noi, cetățenii?

O să încep cu o mică introducere și apoi răspund și la întrebare. În momentul în care am început să merg singur cu resursele mele să contractez soluția software, am văzut o lipsă totală de interes. După șase luni, soluția deja avea o anumită maturitate tehnologică și când vedeam că primarii nu sunt deloc interesați, rămâneam extrem de dezamăgit. După, când am văzut că a luat foc spitalul din orașul meu natal din cauza organizării proaste și astfel au murit oameni, m-am supărat atât de tare pe toate nedreptățile, încât am folosit tehnologia mea ca să digitalizez toate primăriile orașelor din România, 314 la număr, ca să ofer gratuit soluția către toate persoanele care vor să o folosească.

În ce constă această digitalizare? În momentul în care un cetățean intră pe platforma noastră, pe o primărie, poate să trimită orice document, orice formular tipizat către instituție, în mediul online. Poate să trimită sesizări, raportare probleme pe hartă, solicitări pentru certificate de urbanism, absolut tot.

Alexandru Panait: „Tehnologia noastră se poate automatiza astfel încât să facă sistemul lucrurile pentru tine ”

Asta înseamnă fără cozi la ghișee, fără bonuri de ordine și fără a mai da nas în nas cu funcționarul public care poate are o zi proastă…

Programul dacă ar fi implementat în momentul de față… hai să nu luăm toată țara, ci un județ, în toate instituțiile dintr-un județ. Tehnologia pe care am dezvoltat-o am aplicat-o în primă instanță doar pentru primării, însă ea poate fi aplicată pentru orice fel de instituție, dar și pentru mediul privat. Tehnologia ce face? Ia documentele cu care noi lucrăm în momentul de față (fie documente World, fie PDF, fie e-mail, fie tipizate) și le mută pe un format 100% digital unde datele din acele documente pot fi valorificate.

Îți dau un exemplu. Am fost contactați de cineva de la o primărie care avea nevoie să digitalizeze taxarea pentru mașinile de mare tonaj care treceau prin oraș. Soluția noastră ce face? În momentul în care cetățeanul care trece cu o mașină de mare tonaj prin locul respectiv, intră pe site, chiar și în weekend, achită taxa prin platforma noastră folosind ghișeul online, i se emite documentul, acesta intră automat în registratură și îl primește în browser. Îl poate descărca și prezenta organelor de poliție în cazul în care e nevoie. Luni dimineața, când funcționarul ajunge la birou, vede că platforma a muncit pentru el în weekend. Și asta se poate întâmpla în absolut orice caz cu această tehnologie, acesta a fost doar un exemplu.

De asemenea, se poate dezvolta eliberarea automată de documente, precum eliberarea unui certificat de urbanism. Ba mai mult, dacă e implementată la nivelul tuturor instituțiilor dintr-un județ, se poate crea interoperabilitatea datelor.

Atunci când ai treabă pe la instituțiile statului, trebuie să-ți iei o zi liberă de la serviciu ca să poți să rezolvi totul. Cu soluția ta toate s-ar putea rezolva în câteva click-uri, în pauza de cafea la birou, sau seara, în fotoliul de acasă…

Exact! Ba mai mult, tehnologia noastră se poate automatiza astfel încât să facă sistemul lucrurile pentru tine și ție doar să-ți apară în contul de cetățean ce taxe s-au plătit, ce documente ai la activ, ce proprietăți, ce bunuri, la ce instituții figurează, etc.

Spui că ai vrut să digitalizezi toate primăriile din țară gratuit. De ce nu ai făcut-o?

Am făcut acest lucru. În momentul de față pe platforma E Primăria Ta sunt toate primăriile orașelor mari din țară, plus două județe, Bihor și Timiș și cetățenii pot intra ca să depună o solicitare, un tipizat către acea instituție și platforma trimite în mod automat emailul cu documentul.

Dar instituțiile statului ar putea profita la maxim de tehnologia pe care o oferiți voi, astfel încât să fie toate interconectate. Pentru asta ar trebui să plătească, nu?

Evident. Noi avem acum doar un prototip cu câteva funcționalități pe care le putem satisface, cum ar fi interacțiunea cu cetățenii în mediul online ca să nu mai fie nevoie de ghișeu, registratură sau managementul de documente, însă ne dorim să avansăm și să ajungem la interoperabilitate. Tehnologia permite interoperabilitatea sau contul de cetățean, însă e nevoie de dezvoltarea unor module ce necesită niște costuri. Și automat ar trebui să încasăm ca să putem continua cu dezvoltarea soluției software.

Un expert IT poate face orice formularistică necesară în numai câteva minute. Spre exemplu, o comună care a achiziționat serviciile noastre a avut nevoie de o formularistică online pentru branșarea la gaz. S-a făcut în numai cinci minute formularistica necesară, a fost publicată pe site și cetățenii puteau completa formularele pentru branșarea la gaz. Atât de simplu.

Spune-mi, înainte să faci gratuit această mică parte de digitalizare ai încercat să iei legătura cu primăriile și să încerci să le vinzi tehnologia asta?

Da, am luat legătura, am discutat și la primăriile de sector, și la cele de comună – acolo am putut colabora pentru că interesele sunt mai mici. Cu primăriile mari nu am putut colabora. Spre exemplu, la primăria sectorului 1 existau niște soluții digitale și am raportat că au câteva erori, însă nu s-a ocupat nimeni de ele. Am mai descoperit și la sistemul național de plăți electronice o breșă de securitate prin care se puteau pierde datele a 19 milioane de români (date precum nume, CNP, adrese)… Reticența este foarte mare încă pentru că în momentul în care implementezi un astfel de sistem nu mai poți să eliberezi numere de înregistrare când vrei tu, nu mai poți să schimbi ce vrei tu prin documente și tot așa.

Care e treaba cu America? De ce ai fost acolo?

Am fost cu un proiect de cercetare în Statele Unite ale Americii pentru a documenta felul în care se poate descentraliza actul guvernamental prin intermediul tehnologiei blockchain. Adică, am creat un white paper, o documentație științifică în care am prezentat modalitatea tehnologică prin care un guvern poate să funcționeze chiar și fără clasă politică și chiar fără funcționari publici. Evident, pentru a ajunge acolo este foarte important să se facă totul treptat, să dizloci mici segmente, iar tehnologia blockchain a fost dezvoltată ca să fie interconectată cu E Primăria Ta. De fapt E Primăria Ta a fost gândită de la bun început ca să ajungă în punctul respectiv și să aibă toate structurile de date necesare. De asta spun că e doar o bucată mică din ceea ce se poate face.

Alexandru Panait: „De ce? Înțeleg cum poate să arate viitorul și înțeleg cât de productivă ar fi întreaga societate”

În momentul de față sunt într-un consorțiu cu niște firme din Uniunea Europeană pentru că au văzut documentația științifică pe care am făcut-o și le place foarte mult ceea ce am dezvoltat, consorțiu prin care aplicăm pe diferite proiecte Horizon și încerc să am parteneriate cu Consiliul Județean Timiș, poate chiar cu ADR ca prin proiectul pilot pe care vreau să-l dezvolt să putem digitaliza complet mediul rural. Adică cetățeanul din mediul rural să poată interacționa cu instituțiile publice. Prin proiectul acesta administrația publică nici măcar nu trebuie să achiziționeze serviciile, trebuie să spună da și, mai mult decât atât, vor primi și resurse pentru că o să avem buget prin care să oferim resurse administrației publice ca să-și aloce timp pentru învățarea serviciilor și folosirea lor cât mai eficient.

Am aflat că americanii au fost mult mai receptivi la tehnologia ta și au vrut să o implementeze. E adevărat?

Am fost la primărie în Arizona unde am discutat cu șefa de pe IT, o româncă mutată în State de prin 1999 și în momentul în care le-am prezentat tehnologia, au spus că le place foarte mult și m-au pus în legătură cu directorul de la Smart City, Amazon și cu încă un director de la o companie mare. Am avut întâlniri cu ei, dar am observat că mai mult își doreau să fure informație decât să folosească tehnologia. Nu-și doreau să contracteze ceva din Europa de Est, ci mai degrabă să fure inteligență, idei. Nu mă refer la persoanele din administrația publică, ci la companiile cu care am discutat.

Cu creierul tău și capacitățile tale, puteai să te orientezi către orice alt domeniu. Ce să cauți tu să digitalizezi administrația publică? Administrația publică e ca o gaură neagră care ne face zile fripte tuturor…

De ce? Păi înțeleg cum poate să arate viitorul și înțeleg cât de productivă ar fi întreaga societate dacă actul guvernamental, democrația și statul de drept ar funcționa așa cum trebuie să funcționeze. Cei care au creat aceste sisteme, le-au creat extraordinar de bine și de inteligent, doar că – așa cum scriam și în documentația mea științifică – pentru ca legislația și statul să aibă o rată de eroare cât mai mică, este nevoie ca cetățenii să înțeleagă legislația perfect și să o și respecte. Ca să ai niște instituții care să se ocupe de rezolvarea erorilor este extrem de ineficient pentru că nu poți să angajezi 1% din populație să aibă grijă ca restul de 99% să funcționeze corect. Ca lucrurile să funcționeze corect este nevoie de un sistem digital, public, pe care oricine îl poate verifica, votul să fie electronic și doar așa se poate schimba societatea pe care o cunoaștem noi. Marea majoritate a oamenilor sunt de bună credință, însă există și anumite persoane corupte care profită de niște găuri negre pe care le găsesc în legislație pentru a obține profit în interes propriu. ei bine, aceste găuri negre s-ar diminua extrem de mult dacă tehnologia ar constrânge, ar procesa toate datele și le-ar putea verifica.

Explicația ta e foarte înălțătoare și îți dă o stare de bine, însă revin pentru că nu despre asta vorbeam. Tu, personal, ce cauți în administrația publică? Până la potențialul din viitor îți mănânci zilele…

Ideea este că dacă reușesc să schimb imposibilul – ceva despre care nimeni nu consideră că mai are cale de izbândă – este o mare realizare. Există acum niște oportunități, niște resurse care dacă sunt folosite inteligent măcar într-o mică proporție se pot genera schimbări semnificative.

Îmi plac provocările, îmi plac lucrurile foarte greu de realizat. Nu m-aș mulțumi să fac lucruri care știu că pot fi făcute de foarte multe persoane. De regulă îmi place să mă bag acolo unde nu s-ar băga multă lume pentru că ai nevoie de capacități de analiză extraordinare și nervi de oțel.

Alexandru Panait: „Din punctul meu de vedere Iisus ar putea fi considerată o persoană bogată.”

Vorbeai la început de proiecte pe fonduri europene…

Prin prisma digitalizării am ajuns și la proiectele pe fonduri europene. Cercetarea pe care am făcut-o în SUA este prin intermediul unui proiect european și consorțiul în care am intrat și cu care urmează să lansăm acel proiect pilot pentru digitalizarea mediului rural este, de asemenea, tot prin fonduri europene. Alte experiențe nu am încă. Sunt la început și încă învăț.

Sper să nu te părăsească niciodată entuziasmul acesta și chiar sper să reușești imposibilul. Ești bogat?

Mă consider bogat prin cunoștințele pe care le am. Din punct de vedere financiar nu consider că o persoană poate să fie bogată pentru că până la urma urmei suntem vreo 80 de ani pe aici, facem umbră pământului și bogăția noastră reprezintă ceea ce lăsăm în urmă, nu ceea ce am adunat în acești 80 de ani, ceea ce lăsăm pentru următorii câteva sute de ani.

Din punctul meu de vedere Iisus ar putea fi considerată o persoană bogată.

Nu te-ai gândit niciodată să stingi lumina aici și să te duci în SUA, de exemplu, unde chiar sunt foarte multe oportunități și unde creierul tău poate chiar ar fi mutat munții?

Am fost în State, s-au ivit oportunități să rămân acolo, doar că atât acolo, cât și în alte părți ale lumii, atât din punct de vedere politic, cât și din alte cauze situația e destul de instabilă și în momentul de față nu consider că America este un loc bun de dezvoltare pentru mine. România fiind un stat mic, din punctul meu de vedere e un loc sigur în care să locuiești în următorul deceniu. Statele mari au de dus alte conflicte.

Dar nu excluzi posibilitatea să pleci la un moment dat…

Dacă lucrurile pe care le am aici nu vor decurge cum îmi doresc în următorii cinci ani, atunci există această posibilitate. Oricât mi-aș dori să fac un bine țării, trebuie să fiu și pragmatic. Dacă văd că într-adevăr nu am cu cine, nu are sens, mă duc și continui ce am început aici într-un loc în care știu că voi fi primit. Dar sper că guvernul va crea mijloace prin care să sprijine piața din România pentru digitalizare.

Sunt curioasă ce fel de copil ai fost…. Cum te-ai descrie în copilărie și adolescență?

Hm. Sincer, adolescența îmi amintește de bullying-ul pe care l-am primit.

De pe la 3 până pe la 7 ani am avut o problemă de sănătate care a fost greu de diagnosticat de către doctori, mai exact un diverticol, lucru care m-a făcut să nu prea merg la grădiniță. Și din cauza problemelor de sănătate la școală, la 7 ani, au început colegii să facă bullying. Eram și într-o clasă cu copii mai extravaganți… Și au ținut-o așa până prin clasa a opta, motiv pentru care eram genul de copil care stătea doar în bancă, căruia i se spunea că nu o să facă nimic cu viața lui și nu o să reușească niciodată. Asta auzeam de la colegi și problema este că eu chiar credeam. Aceea era realitatea mea și mă conformam ei. Toate acestea s-au schimbat pe la liceu, când m-am hotărât că trebuie să-mi schimb viața. M-am apucat de sport, mi-am propus să fac lucruri pentru mine, să mă dezvolt și după perioada liceului am reușit să scap eficient de bullying. Această schimbare a continuat și când am plecat la facultate, motiv pentru care, la București, m-am prezentat tuturor Alexandru, deși toți cei din Piatra Neamț îmi spun Ionuț.