Alexandru Postu, singurul român care construiește case din cânepă și îi învață pe alții cum să trăiască în armonie cu natura

Când aud prima dată de case din cânepă, mulți fac aceleași glume: „ce a fumat Alexandru Postu?”. Nu a fumat nimic pentru că acea cânepă care se fumează, nu are nicio legătură cu cânepa industrială pe care el o folosește pentru a o transforma în hempcrete, un material de construcții extrem de eficient. Mai bine spus, a revoluționat o plantă banală.

Povestea începe din adolescență când Alexandru a vrut să plece cât mai departe în lume, să descopere, să învețe, să devină independent. A făcut Academia Navală, a devenit inginer structurist de nave și imediat după facultate a plecat la un master în Norvegia. Aici a stat șapte ani, a învățat, a lucrat, a cunoscut, a descoperit, a strâns bani, dar a simțit că vrea și mai mult. Așa că și-a luat trei ani de cutreierat prin lume. Și a văzut aproape toată lumea asta, mare parte din ea de pe bicicletă, timp în care a cunoscut oameni remarcabili, a văzut tot felul de lucruri și a copt cele mai năstrușnice idei.

S-a întors acasă, și-a luat o casă la țară și a început să se joace cu un material de construcție care pare că datează din evul mediu, dar pe care niciun român nu-l folosea: un amestec de cânepă cu var. Încet, încet oamenii au început să-l ia în serios și astfel s-a apucat de construit case. Azi are foarte multe proiecte și de curând a început să fabrice cărămizi și panouri din care va face case modulare.

O idee de business extrem de interesantă, dar, după părerea mea, înainte de toate este un mod minunat prin care ne putem reîntoarce și apropia de natură, prin care putem arăta că ne pasă și vrem să avem grijă de ea.

Citește și: Ileana Mavrodin, arhitecta caselor din cob. Sau cum ți se poate schimba viața într-o secundă, la vederea imaginii unui deal lutos pe malul Nerei, locul potrivit unei case cu suflet

Alexandru, câți ani ai? Pari foarte tânăr…

Am 37 de ani 😀

Mulți înainte! Spune-mi în două vorbe ce faci tu și nu mai face nimeni 😀

Eu am început în România cu ateliere de cânepă ca material de construcții – cânepă cu var – și am fost primul care a făcut asta. Nu a mai încercat nimeni în România și am vrut să văd dacă e posibil așa ceva. În momentul acela încercam să renovăm o casă la țară, eu am experiență în inginerie pentru că sunt inginer structurist de nave și am zis să încerc un workshop de genul acesta ca să văd cum se prezintă materialul. Văzusem o grămadă de materiale din afară, fusesem plecat prin alte țări la ateliere de construcții cu paie și cu lut, iar materialul acesta, puzderia de cânepă și var, era oarecum necunoscut, deși varul se folosește de foarte mult timp, cu mult mai mult timp înaintea betonului. Am încercat să adunăm un grup de prieteni, printre care și arhitecți, artiști și să facem un atelier în cadrul căruia pur și simplu să testăm limitele materialului, să ne jucăm cu el. Să plecăm de la o joacă constructivă.

Dar nu mai face nimeni în lumea asta? Pentru că mă gândesc că altfel ai fi știut dacă merge sau nu…

Ba da, în Europa de vest se folosește acest material de 30-40 de ani. Ba mai mult, materialul este folosit încă din antichitate pentru că s-au găsit combinații de biocompozite amestecate cu var, fie că era cânepă, fie că erau alte plante. De ce se amestecă cu var? pentru a trata materialul și a-l face să reziste în timp o perioadă nedefinită. Încă există un pod în Franța construit cu așa ceva acum câteva sute de ani. Materialul e capabil de foarte multe și încă pot să spun că învățăm lucruri noi din diferite combinații ale materialelor, precum și din tipurile de puzderie folosite, chiar și fibre, pentru că fibra de cânepă este una dintre cele mai rezistente din lume. Așa că acest domeniu al construcțiilor naturale se deschide în cu totul alte direcții când vine vorba de cânepă și var pentru că în alte țări deja se fac blocuri. Noi suntem în urmă, ceea ce nu e surprinzător, dar încercăm să facem cât mai multe. Eu sunt cel care a turnat volumele cele mai mari din țară, în momentul acesta. Am o firmă din 2018 și cu asta mă ocup full time.

Vorbim despre cânepa….

Cânepa industrială.

E diferită de aia ce se fumează, nu? 😀

Nu are absolut nici o legătură cu cea de fumat, sunt două plante total diferite. Cânepa industrială pe care o folosim noi crește la peste 4 metri, cea pentru uleiuri, floare crește mult mai mică. Cânepa industrială crește în 3-4 luni la peste 4 metri, absoarbe foarte mult dioxid de carbon, face o fotosinteză eficientă și poate produce tone de materie lemnoasă pe hectar, ceea ce o face o plantă minunată.

Tu de unde iei această cânepă? O cultivi tu sau te duci la producători?

Chiar azi am mai comandat un TIR. Se comandă atât din țară, cât și din afară, avem contacte și în Ucraina, Estonia, Polonia, am luat de unde s-a putut în momentul respectiv, dar încercăm pe cât posibil să luăm dintr-o arie cât mai restrânsă pentru a diminua transportul, poluarea și dioxidul de carbon.

Facem un compromis ca să putem ține firma în picioare și vorbesc în numele meu și al prietenului meu cu care operez această mică afacere.

Adică nu ai fumat singur, ați fumat în doi? 😀

Exact! 😀. Ne-a luat pe amândoi și din 2013 cam în asta suntem băgați pentru că după ce am trecut prin diverse stadii de construcție cu alte materiale naturale, am ajuns la materialul acesta pe care eu îl consider ideal.

Cum a fost când te-ai dus să înregistrezi firma?

Este o firmă de construcții, prestez servicii, nu mă întreabă nimeni alte detalii. Mai trebuie să declar un cod CAEN pentru că acum am intrat și pe producție, facem cărămizi.

Spune-mi exact cum se obține materialul acesta? Amesteci var cu cânepă?

Nu e chiar așa cum pare. Bețele de cânepă sunt procesate într-o fabrică din România sau din afară și sunt reduse la mărimea unor bețe de chibrit care au niște câlți de câțiva centimetri care armează materialul, iar acesta se amestecă după o rețetă agrementată în România cu var și apă. Se amestecă în niște malaxoare uriașe și în câteva minute acest material este gata de folosit pentru că puzderia de cânepă este un lemn foarte ușor, iar în timp se usucă, se întărește și se face piatră de calcar exact ca în mină, cu foarte multe proprietăți, printre care aceea că absoarbe dioxidul de carbon.

Și voi îl turnați imediat în cofraje?

Pe fiecare șantier pe care mergem facem o mică făbricuță. Dacă se dorește turnarea monobloc a unui zid de 30, 40, 50 de centimetri – un zid monobloc conferă o altă rezistență casei, fiind totul dintr-o singură bucată – turnăm în cofraje, dar facem și cărămizi, chiar și panouri. Încercăm vara aceasta să facem prima casă modulară din panouri pentru a o putea instala în mai puțin de o săptămână la o locație anume.

O casă făcută din materialul acesta e mai călduroasă sau mai răcoroasă decât una făcută din cărămidă?

După părerea mea și a oamenilor de specialitate pe care i-am cunoscut, dar și din cărțile pe care le-am citit, întotdeauna materialele acestea de izolație au un dublu rol: dacă avem multă masă termică, vom avea puțină izolație, ceea ce e cazul lutului. Lutul poate acumula masă termică, poate avea inerție termică, dar în zilele friguroase, de exemplu, se poate simți rece. Trebuie un balans. Ca să dau un exemplu din spectrul opus, pot spune că baloții de paie sunt ușori, au izolație foarte bună, dar nu au foarte multă masă termică. Tocmai aici vine hempcrete-ul și tocmai de asta îl consider un material ideal pentru că e ca o plastilină termo-izolatoare. De fapt e o zidărie termo-izolatoare. Se poate decrofa aproape imediat după ce se toarnă – în funcție și de anotimp, de rețetă – și conferă avantaje și de masă termică, dar și o izolație eficientă. Rețetele după care lucrăm sunt agrementate, sunt știute, se știe ce factor de izolație are, iar dacă se dorește o casă cu standard A+, o casă pasivă, se pot dimensiona zidurile în așa fel încât să fie o casă super bine izolată, după cerințele inginerului de eficiență termică al fiecărui proiect, dacă există unul 😀.

Ascultându-te cum ne povestești, mă întreb de ce nu alegem toți acest material. Sau e vorba de cost? E mai scump sau mai ieftin decât cărămida?

Din păcate o tehnologie nouă și făcută de foarte puțini oameni e aproape imposibil să fie chiar atât de ieftină. Dacă ar fi așa, nu ar mai fi existat în primul rând motivația unor oameni să se implice în așa ceva trecând de la construcții clasice. Materialele costă puțin mai mult în momentul acesta, dar având în vedere că toate materialele de construcții s-au scumpit semnificativ în ultima perioadă, iar ingredientele noastre de bază nu au fost chiar atât de afectate, acum e puțin mai bine și culmea, anul acesta e unul cu cele mai multe proiecte. Anul acesta e plin de speranță în ciuda a tot ce se întâmplă în jurul nostru.

Cine sunt clienții tăi?

Clienții mei sunt de la pictori până la arhitecți care tocmai au înțeles conceptul – chiar va fi o casă undeva pe la Piscu, proprietari fiind un arhitect și un designer – dar și oameni care pur și simplu de-a lungul vieții au realizat că vor să-și găsească liniștea și pacea undeva la țară. Deși avem foarte multe proiecte chiar în București, paleta de clienți fiind foarte variată și bazată pe motive de tot felul. Principalul este acela că oamenii își doresc un stil de viață mai sănătos, mai ales că unii dintre ei s-au confruntat cu probleme de respirație în apartamente izolate cu polistiren sau cu vată minerală, iar acum își doresc să trăiască într-o casă alcalină unde cu siguranță nu vor fi probleme.

Tu de unde ești de loc?

Eu sunt născut în Tulcea. Am plecat la facultate, apoi am fost la un master în Norvegia…

A, de acolo vine….

Da, într-adevăr, de acolo vine, am asimilat mult din cultura lor, mai ales că am plecat imediat după facultate.

Cât ai stat acolo?

Am stat șapte ani. Apoi am călătorit trei ani pentru că mi-am permis 😀. Am avut norocul să pun niște bani de-o parte și să-mi permit apoi aventura asta de a călători prin State, prin America Centrală, prin Balcani, puțin prin Africa și cumva, mai ales după o perioadă din asta în care vezi mulți oameni care fac diferite chestii, ești implicat în proiecte – de multe ori am călătorit și pe bicicletă și am întâlnit oameni remarcabili – simți nevoia să faci și tu ceva. Și unde în altă parte decât în locul în care te-ai născut, în țara ta unde, dacă lași la o parte problemele cu autoritățile ești acasă și vorbești limba maternă.

Ce facultate ai terminat?

Am terminat Academia Navală Mircea cel Bătrân, exact ca domnul Băsescu 😀

Voiai să mergi pe șantier naval sau să te faci marinar?

În mintea unui copil de 17 ani când termină liceul normal, primul gând e acela de a pleca de acasă, în lume, să fie independent… Cu gândurile acestea am plecat, lăsând copilăria trăită la țară alături de bunici în spate. Dar am revenit la valorile acelea considerându-le mai autentice.

Ce meserie au părinții tăi?

Tata este inginer agricol și mama a lucrat în laboratorul de cercetare, în domeniul semințelor și al plantelor.

Dar în cei 7 ani petrecuți în Norvegia ai și lucrat, nu?

Lucram part time. Învățam și lucram part time la o firmă din Norvegia. Am fost integrat și am trăit din plin în Norvegia.

Dar masterul nu a durat 7 ani…

Nu. În regimul acesta part time a fost patru ani.

Și restul timpului ai lucrat, nu?

Exact. Am lucrat cât am putut și în vacanțe m-am plimbat cât am putut 😀

Dar nu ți-a ajuns 😀

Nu. Tocmai că apoi am simțit nevoia să călătoresc mai mult, să mă pierd puțin în lume și să înțeleg ce vreau să fac de fapt. Pentru că nu sunt genul care să știe ce va face peste 40 de ani, nu mă vedeam făcând același lucru.

Dar nu ai apucat să fii angajat în România?

Nu, nu am fost nici măcar o zi. M-am întors și direct m-am apucat de construcții naturale. Noroc că mai aveam bani, am putut să iau o casă la țară și acolo să experimentez totul.

Ce au spus ai tăi când le-ai zis ce vrei să faci? Sunt cumva din aceeași generație cu cea a părinților mei și dacă eu aș fi venit după trei ani de plimbat în lume că să le spun că nu mă angajez și eu ca omul, cu carte de muncă și mă apuc să fac materiale de construcție din cânepă și var, cred că mă dădeau afară pe ușă…

Singura mea pavăză a fost că am avut un capital propriu și nu a mai contat ce au spus părinții. Poate nu m-au susținut atât de mult la început, dar apoi când au văzut că lucrurile ies, că deja în parteneriat cu altă firmă am produs agrementul tehnic și lucrurile sunt din ce în ce mai serioase, și-au schimbat părerea. În 2016 oamenii nu erau foarte încrezători în tehnica asta și nu se înghesuiau să-și facă asemenea case din cânepă. Acum e cu totul altceva, pot să-i duc la vizionări, să vadă case de peste 200 de mp făcute de noi în totalitate și pot întâlni foști clienți mulțumiți de ani de zile.

Deși aveam pregătire de inginer, pot spune că mi-a lipsit pregătirea de relații cu oamenii. A trebuit să mă schimb eu, să merg de la a face contabilitate, la construcții și până la logistică și a fost puțin copleșitor.

Astăzi e un business profitabil?

Astăzi e pe linia de plutire. După ceva ani în care am tot investit, pot să spun că e pe linia de plutire. Nu e extraordinar – anul acesta poate fi pe trend ascendent – dar trebuie umplute golurile din urmă, adică toată investiția inițială trebuie recuperată.

Bănuiesc că pandemia vouă v-a deschis poarta mai larg…

Cu siguranță am primit mai multe telefoane, deși nu am făcut mai deloc reclamă, tocmai din teama de a nu fi asaltat și de a nu putea scala la timp o afacere. Pot să spun că au fost contracte de 3-4 case pe an, suficient cât să țină o echipă, poate chiar două ocupate. De anul acesta, de când am început să facem cărămizi și panouri, cred că va merge din ce în ce mai bine.

Te văd așa un tip ecologist și bănuiesc că nu te abați de la rețetă. Cum e să lucrezi cu meșterii români? Sau ți-ai format tu echipa ta? Meșterul român întotdeauna spune că fără beton, nimic nu ține….

Tocmai de aceea toți cei cu care lucrez sunt tineri între 20 și 27 de ani, sunt cu o medie de 10 ani mai mici ca mine și consider că aceasta e cea mai bună metodă de a polariza oamenii în jurul meu. Cu genul acela de meșteri nu aș suporta să lucrez în fiecare zi pentru că dacă tot sunt eu creatorul universului din jurul firmei mele, vreau să fac treaba cum doresc eu. Și chiar am avut succes, am avut niște oameni cu care m-am înțeles excelent. Și dacă a fost nevoie să lucrăm până la 12 noaptea am făcut-o, indiferent dacă a doua zi o luam sau nu de la capăt de la 7 dimineața. Iar asta normal că s-a simțit și în beneficiile lor și au înțeles că unde e muncă, e și răsplată.

Tu în ce casă stai?

Momentan stau în chirie într-un apartament din București pentru că nu e finalizată casa mea de cânepă.

Nu ai mai avut timp?

Am avut tot felul de motive să nu o termin și nu e pregătită în totalitate pentru iarnă. În restul anului stăm acolo. Pe toți îi sfătuiesc să încerce măcar o noapte să doarmă într-o casă naturală și să vadă cum se simt a doua zi. Toți se trezesc mult mai odihniți, ca după o noapte dormită la cort. E greu să descrii senzația, poate doar dacă aș fi un prozator aș putea să-ți exprim plastic cât de bine e să te trezești dimineața într-o casă naturală.