Alexia Mirițescu, puștoaica minune a cărei joacă cu pensule și culori uimiște neîncetat privirile pasionaților de artă. Cum e să ai expoziții personale la numai 16 ani și ce visează o mică artistă?
Alexia Mirițescu este un altfel de copil. Pe când unii bat mingea în fața blocului, ea își ia pensula și lasă imaginația să curgă pe o pânză. Are doar 16 ani, dar deja două expoziții personale pe lângă altele, cărora le-a pierdut numărul la care a participat. Vrea să devină arhitectă, poate chiar să își deschidă un atelier pentru copii, cărora să le predea pictura, drept urmare în jurul artei și creativității vrea să guverneze mereu.
Am luat-o la întrebări și i-a plăcut conversația dintre noi două, dar eu îi declar Alexiei că mie mi-a plăcut și mai mult perspectiva ei de viață și cum privește spre viitor, deși are jumătatea vârstei mele. Gândirea îi este matură, la fel ca și alegerile din viață. Ordonată, disciplinată, creativă, își exercită toate abilitățile și profită de orice șansă pe care i-o dă viața.
Este o adolescentă care își petrece timpul dansând, scriind, publicând poezii, făcând sport. Unii ar spune că prea multe la vârsta ei, alții ar afirma că nu iese din tipare, dar cel mai important pentru Alexia este ce stare îi dau toate aceste activități extrașcolare pe care le-a îmbrățișat. O întregesc, dar cum le-a descoperit sau redescoperit, în rândurile de mai jos.
Alexia Mirițescu, expoziție 2017
Alexia, în ce clasă ești și la ce școală?
Sunt a X-a și sunt elevă la Liceul Național Sfântul Sava.
Cum te găsim, Alexia, în prezent?
Eu sunt foarte bine. Îmi place viața și iubesc tot ce se întâmplă în ultimele luni. Asta se datorează și faptului că am încercat să-mi găsesc pasiuni noi. Am încercat lucruri noi și mi-am ocupat timpul cu noi activități. Drept urmare, în general starea mea mentală e una foarte bună.
Alexia Mirițescu: „Aceste pasiuni le fac din plăcere, pentru mine.”
Ești mulțumită, probabil, că te-ai regăsit cu noi plăceri pe care le faci cu mare, mare drag, dar despre ce alte activități vorbești în afară de pictură, pian, scriere. Cu ce ne mai uimești?
Într-un fel am reluat activități mai vechi și anume dansul. Făcusem o pauză de patru ani. Am mai încercat skateboardingul și mă axez mult pe sport. Merg la sală. Aș dori să trăiesc mai sănătos.
Dar printre toate acestea, când mai ai timp de tine?
Încerc să-mi structurez timpul încât să am timp și de mine. Practic, aceste pasiuni le fac pentru mine și le fac din plăcere. Toate aceste activități practic sunt modalitatea mea de a petrece timpul liber. Le fac pe toate cu plăcere și corect spus, nu îmi mai trebuie alt timp liber. Ah, mai și dorm că-mi place!
Dacă faci la nivel de amator skateboarding, ce faci la nivel de performanță în accepțiunea ta?
Aș spune ca practic dansul modern la acest nivel. Particip la clase, sunt la nivel de avansați.
Portretul unei tinere talentate
Pe lângă dans, ai zis și pictură. Știu că pictezi de la 4 ani. Cum ți-ai exersat talentul în ultimul timp?
Am avut expoziție acum de curând. A avut loc la o galerie de artă din București. A fost o experiență uimitoare și am fost foarte mândră de mine. În ultimul timp, m-am axat pe lucrări suprarealiste. Este modul meu preferat. Depinde foarte mult în ce perioadă a vieții mele sunt. În unele perioade, sunt inspirată pe partea de pictură. Apoi, în altele mai mult pe grafică. Mă repet, în general pictez suprarealist, chiar și portrete realiste.
Alexia Mirițescu:„ Pe lângă răbdare, e nevoie de detașare de restul lumii.”
Îți înțelege toată lumea lucrările? Colegii nu vin la tine să le explici în termenii lor ce ai dorit să redai într-o anumită creație?
Ba da. Asta s-a întâmplat și la expoziție și îi las chiar pe ei să deslușească ce am vrut să transmit prin acea lucrare, pentru că fiecare are viziunea proprie. Nu e un mesaj anume ascuns acolo. Fiecare înțelege ce vrea la nivel de imaginație.
Când pictezi, Alexia, te duci în colțul tău și lași creativitatea să curgă. Cu ce mai este îmbinată creativitatea de ies aceste picturi atât de frumoase?
Pot spune că cu detașare de restul lumii. Intri într-un univers singură. Când încerc să pictez o nouă lucrare și încerc să văd ce pot face și cum vreau să arate, încerc într-un final să mă eliberez de toți și să intru total într-o lume a mea. Deci, aș zice că pe lângă creativitate, e nevoie de detașare. Uit de restul lumii, uit că există altcineva. Sunt doar eu și obiectul pe care vreau să-l pictez.
Și lași pensula să curgă pe pânză.
Da, așa este. Niciodată nu știu exact unde vreau să ajung. Plec de la o idee și ajung la altceva față de ce îmi propun eu inițial. E în funcție de starea mea de moment.
Am pomenit mai devreme de ultima expoziție care a fost foarte fascinantă pentru tine. Care este numărul de expoziții la care ai participat până acum? Cu ce te hrănești tu sufletește din aceste expoziții ale tale?
Expoziții personale am avut două, dar în grup am avut câteva mai multe. Și legat de partea sufletească, mă bucură că reușesc să încânt oamenii vizual prin lucrările ele.
Ai simțit vreodată, la școală, la liceu că ești un pic mai mult privilegiată? Ai simțit în rândul colegilor un mic reproș, poate, pentru că tu prin aceste picturi ți-ai creat un nume?
Sinceră să fiu, tocmai pentru că nu mă interesează foarte mult validarea oamenilor, nu am observat ocheade. La școală, când veneam cu un premiu, comunicam dirigintei și doamna dirigintă mă felicita în fața clasei. Cam astea sunt momentele când aflau colegii de rezultatele mele plus că ei veneau la expoziții, iar cei care mă susțin, mă susțin sincer.
Alexia Mirițescu:„ În clasele primare primeam ocheade.”
Dar din partea lor ai simțit, totuși, și ocheade?
În liceu, nu. În clasele primare am simțit asta. După, ori nu au mai fost, ori nu le-am mai băgat eu în seamă. Fiecare era în treaba lui.
Tu ți-ai văzut de focusul tău.
Da. Nu prea le-am dat importanță.
Alexia Mirițescu, 2016
Apropo de focus, ai mereu momente de creativitate sau ai luat și pauză?
Eu mă așez la birou și încep o lucrare doar când am inspirație. Da, au fost perioade, chiar de o lună, când nu am desenat nimic. Asta se aplică și la scris. Când n-am idei, nici măcar nu încerc pentru că nu sunt inspirată.
Înseamnă arta muncă, talent și emoție. Pe lângă aceste trei elemente, ce mai înseamnă, Alexia?
Aș zice răbdare. Într-adevăr, la unele lucrări cu multe detalii unde necesită să oferi mai mult timp, mă opresc și îmi dau răgaz. Pictez doar când sunt în stare bună. Se întâmplă să-mi pierd răbdarea, chiar dacă pictez cu mare plăcere.
Ce perspectivă ai de viitor? Ești o adolescentă cu viziuni. Ce planuri ai pentru tine?
Eu vreau să continui pe arhitectură. Sunt încă în clasa X-a, dar mă pot răzgândi în orice moment, dar știu sigur că vreau să urmez o facultate unde să creez. Oricum, sunt aproape convinsă că vreau arhitectură.
Te-ai gândit să urmezi o facultate peste hotarele noastre?
M-am gândit, dar sigur fac facultatea la noi și după, poate, peste câțiva ani voi încerca să văd și alte locuri. La un moment dat o să am nevoie de o schimbare. O să doresc să cunosc lume și locuri noi.
Nu aspiri să pleci după terminarea liceului pentru că înseamnă și un buget foarte mare?
E și ăsta un factor, dar nu principal. Există opțiuni și mai ok.
Alexia Mirițescu:„ Îmi place viața mea.”
Există opțiuni și peste hotare, și la noi, numai să înveți și să vrei. Ți-a dat România până acum ceea ce ai dorit tu? Crezi că te-a susținut țara noastră ca pe o tânără talentată?
Da. De la activități extrașcolare la familie, prieteni, socializare, apariții media, concursuri. Mi-a plăcut experiența mea și îmi place viața mea:).
Apropo de ce ți-a dat România, ești de acord cu tot ce se întâmplă în sistemul nostru de învățământ? Sunt carențe la noi? Ar trebui să fie schimbări?
Da, sistemul are mari lacune și ar trebui să existe schimbări. Majoritatea spune că străinătatea îți dă mai multe, dar eu am o vagă idee, totuși, că e doar prezentată altfel.
Cum ar fi?
Dacă vrei să înveți, poți învăța și la noi, dar se mai poate umbla pe ici, pe colo la sistem. Pot spune că mie îmi place cartea, iar relațiile cu profesorii pe care le am sunt bune. Aș schimba totuși puțin atitudinea profesorilor. Aș dori o relație mai amicală, mai apropiată cu ei. Am unii profesori extraordinari și dacă ar fi toți ca ei, m-aș duce cu mare, mare drag. O problemă pe care o văd e legată de programă. Sunt multe informații care nu ne sunt de folos.
Nu se pune accent pe partea aplicată?
Înțeleg că unii vor performanță, dar unele materii nu ne ajută în viața cotidiană. Nu se bazează pe creativitate. Nu ne învață pentru viață.
Apropo de școală, artele plastice și matematica sunt materiile preferate. Ce mai agreezi?
Îmi place româna, psihologia.
Cu ce medie ai terminat?
Cu 9,66, dar eu cred că sunt doar niște note.
Alexia, te descurci frumos în viață. Cum definești succesul?
La vârsta mea, cred că obiectivul meu este să fiu fericită. Aș dori să fiu fericită în orice situație. Nu ar trebui să te facă fericit un concurs, o diplomă, ci să ai mereu o stare de fericire. Să știi să te bucuri și să guști din viață. Dar știu că ce mă face pe mine fericită, nu face și pe celălalt.
Ce te face fericită?
Nu e un anumit lucru, dar am învățat să mă accept, să mă iubesc și să mă bucur de fiecare lucru mărunt. Și deși mă risc să nu fie mulți cititori de acord cu mine, dar îmi zic să nu iau tot timpul viața în seriozitate prea mult. Până la urmă, totul e trecător. Îți irosești energia și te frustrezi la fiecare lucru mic.
Alexia și Oana Mirițescu
Alexia Mirițescu:„ Mama m-a învățat tot ce știu acum.”
Alexia, garantat ai în minte și în suflet învățăminte de-ale părinților tăi care îți rămân de neuitat și după care te ghidezi în viață. Ce îți repetau și de care vei ține cont mereu în viață?
Mama m-a învățat tot ce știu acum, dar am și valori învățate de mine în timp. Când eram mică, nu eram mereu ascultătoare. Nu tot timpul ascultam. De nevoie, am descoperit singură valorile. Evident, am fost influențată pozitiv de părinți mereu. M-au susținut în tot ceea ce am ales.
Ce visuri poartă adolescenta Alexia?
Încă nu am visuri bine definite, dar o să vă țin la curent cu dezvoltarea mea.
Legat de înclinațiile tale, care este cel mai mare țel?
Sinceră să fiu, primul lucru care-mi vine acum în minte ar fi o expoziție personală într-un loc foarte cunoscut care mi-ar deschide multe oportunități. Mi-aș dori să deschid un atelier și să învăț alți copii.
Alexia, din artă se câștigă bani?
Da, dar nu neapărat din concursuri. Expoziția a fost datorită premiului/bursei de la Mall. Am obținut bursa și automat am făcut și expoziția. Am investit bursa tot pe parte artistică.
Porți regrete la vârsta ta?
Sincer, nu.
Alexia Mirițescu:„ Tata mi-a dat voie să mă exprim și să mă descopăr.”
Te sperie ceva? Ești încrezătoare, muncești mult, dar ai și temeri?
Când eram mică, am avut fobii, dar în ultimii ani s-au estompat. Mi le-am învins.
Ce ai învățat până la cei 16 ani ai tăi?
Să mă iubesc pe mine.
Alexia alături de părinți
Este deviza după care te ghidezi?
Exact.
Am vorbit de părinți mai devreme. Am pomenit de mama. Dar de la tata ce ai învățat?
El este genul de om care nu mi-a zis prea multe, dar m-a lăsat să mă descopăr. Mi-a dat libertate.
Aveți dese momente în casă când vă spuneți între voi aprecierile? Auzi des că sunt mândri de tine?
Da, aud cuvinte frumoase.
Consideri că ești adolescenta de astăzi și datorită lor. Ai câteva cuvinte și tu la rândul tău pentru ei?
Da. Ei au fost factorul de cea mai mare influență. Ei m-au învățat cum să trăiesc. Le mulțumesc pentru tot. Ei au fost fanul numărul 1.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
