Alina Cernea, primul doctor de medicină funcțională din România despre lectine, pericolul misterios din alimente

În urmă cu 2 ani o amică jurnalist cu vederi foarte largi mi-a propus să scriu un articol despre Lectine (atenție, nu leptine!).

La acea vreme subiectul mi s-a părut mult prea complex și greu de abordat, i-am explicat că pacienții și persoanele interesate din România nu sunt pregătite pentru un astfel de subiect.

Totuși experiența din cabinet a contrazis ideea mea preconcepută. Mulți pacienti sunt deja familiarizați cu dieta de evitare a lectinelor, unii punând-o deja în practică indirect prin abordarea dietei de tip paleoautoimun, a dietei specifice sclerozei multiple, etc.

Se pare că lectinele generează frecvent sensibilități alimentare și prin urmare creează premisele instalării unei stări inflamatorii cvasipermanente.

În primul rând vreau să clarific ce sunt lectinele.

Lectinele sunt proteine care au capacitatea de a se lega de carbohidrați formând glicoproteine.

Ele sunt prezente în plante- cu predilecție în semințe și rădăcini- și se pare că sunt implicate în mecanismele de apărare a plantelor.

Lectinele implicate în sensibilitățile alimentare sunt de mai multe feluri, câteva exemple:

• Aglutinina și hemaglutinina – prezente în germeni de grâu și boabe de soia
• Prolamine- precum glutenul și gliadina- prezente în cerealele cu gluten
• Lectinele din leguminoase- precum fasolea alba
• Lectinele din familia curcubitacee- prezente în sucul castravetelui, pepenelui sau dovlecelului.

Unele lectine sunt foarte toxice (de exemplu cele prezente în fasolea alba), altele sunt mai putin toxice.

Mecanismele prin care lectinele declanșează sensibilități alimentare nu sunt foarte bine studiate.

De asemenea nu există studii clinice suficiente care să susțină ipotezele referitoare la deserviciile aduse de prezența lectinelor în dietă.

Anumiți doctori și cercetători le-au inclus în lista antinutrienților datorită efectelor de blocare pe care le genereaza pe absorbția unor nutrienți.

Totuși se pare că ele pot impacta starea de sănătate în multiple feluri:

1. Lectinele sunt nedigerabile și pot trece prin peretele intestinal în sânge unde determină generarea unui răspuns imun și implicit îl pot supraactiva și genera disfuncții hormonale
2. Pot duce la degradarea mucoasei intestinale provocând sindromul intestinului permeabil Leaky Gut și în acest fel conducând la fenomene de malabsorbție intestinală
3. Pot provoca boli autoimune prin atașarea de glicoproteinele și glicolipidele celulelor sanatoase, de exemplu prin atașarea de acidul sialic. Intestinul și creierul sunt bogate în acid sialic
4. Lectinele pot modifica microbiota intestinala prin promovarea inmulțirii excesive a unor bacterii care pot deveni nocive și pot genera disbioză intestinală
5. Par a fi responsabile de creșterea- înmulțirea anormală a celulelor în special la nivelul intestinului, pancreasului și ficatului.

Datorită acestor mecanisme prin care afectează funcționarea normală a tractului digestiv și implicit a sistemului imunitar la anumite persoane, dieta de evitare a lectinelor este intens promovata în momentul actual.

Grupe alimentare care se exclud:

• Alimentele din familia solanacee: roșii, cartofi, ardei, vinete și fructe goji
• Leguminoasele: fasole, linte, năut, caju și arahide
• Cerealele și fainurile de cereale
• Glutenul prezent în grâu, orz, ovăz, secară, alac, spelta, etc.
• Lactatele – în special laptele- și brânzeturile
• Drojdia
• Uleiurile extrase din semințe, în special uleiul de floarea soarelui
• Nuci incluzând nucile noastre autohtone, nuci pecan, migdale
• Anumite fructe.

Totuși prin preparea termică a alimentelor bogate în lectine se poate reduce nivelul acesteia semnificativ.

Astfel inmuierea leguminoaselor pentru minim 8 ore și apoi prepararea lor timp de 20 minute la oala sub presiune transformă aceste alimente (prețioase datorită conținutului bogat în proteine și fibre) în alimente ușor digerabile.

Fermentarea și încolțirea cerealelor conduce de asemenea la diminuarea semnificativă a conținutului în lectine.

Inmuierea sau tratarea termică de scurtă durată a semințelor și nucilor reduce conținutul acestora în lectine.

Grupe alimentare permise:

1. Proteine de origine animală: carne, pește, ouă, gelatină, etc.
2. Proteine de origine vegetală: proteina de cânepă
3. Grăsimi: ulei de măsline extravirgin, ulei de avocado, acid caprylic, unt clarificat (ghee), ulei de chimen negru (negrilică)
4. Carbohidrați: majoritatea fructelor sunt permise (afine, citrice, ananas, papaya, mango, dude, mere), cartofii dulci, alte legume precum sparanghel, broccoli, conopida, varza, țelina, sfecla , castravetele precum și frunzele pentru salată; Îndulcitorul stevia este permis.

Nu există teste de laborator care să evidențieze dacă o persoană este sau nu sensibilă la lectinele din alimente.

Din acest motiv este recomandat să vă consultați cu medicul curant – dacă aveți  o afecțiune cronică de tip autoimun, sau cu medicul nutriționist înainte de a decide în ce masură este indicat să eliminați aceste grupe de alimente pentru că prin eliminarea lor pe termen mediu sau lung există premise în creearea unor carențe nutriționale. Totuși alimentele bogate în lectine sunt în primul rând o sursă importantă de fibre iar privarea organismului de fibre duce de regulă la disfuncții ale tractului digestiv. Pe de alta parte persoanele cu boli inflamatorii intestinale cronice- de exemplu boala Chron sau colita ulcerativă pot avea îmbunătațiri notabile prin implementarea unei astfel de diete.

Pe termen scurt- recomandabil maximum 4 săptămâni- dacă luați totuși decizia de a urma o dietă de evitare a lectinelor fără supraveghere medicală este indicat să țineți un jurnal alimentar și să notați în paralel dacă obțineti îmbunătățiri ale stării generale- de exemplu la nivelul tractului digestiv, un nivel de energie mai bun, ameliorarea unor dureri localizate precum dureri de cap sau la nivel articular, etc. În acest fel veți putea trage concluzii clare legate de beneficiile sau dezavantajele unei astfel de diete prin implementarea pe termen mediu sau lung.