fbpx

Căutare

Share this article

Alivia Petrea, prima femeie din România care va participa la un concurs de Miss în scaun rulant știe să facă diferența între un om fără dizabilități și unul cu dizabilități. Un accident a adus-o în situația de a nu-și folosi picioarele, dar chiar și așa, ea se încăpățânează să demonstreze că într-o lume în care vrei să te bucuri de viață, nu există condiționări.

Alivia studiază genetica moleculară, la universitatea „A.I. Cuza” Iași, are o diplomă de licență în domeniul biologiei și un master în consiliere de mediu, la „A.I. Cuza”.

Ambiția a făcut-o să termine o facultate și două mastere, iar acum este profesor de biologie și consultant de mediu. 

Astăzi cunoaștem o tânără care face din povestea ei de viață o lecție de viață.

Cine este Alivia Petrea?

Alivia e o tânăra ambițioasă, talentată, iubitoare, cu multe idealuri în viață. Alivia adoră artele și să descopere locuri și oameni noi de la care să învețe. O tânără care s-a desprins de casa părintească la 14 ani, la 16 ani și-a cumpărat primii pantofi din banii ei și de atunci a realizat tot ce și-a propus chiar dacă unele persoane erau sceptice. Acum este biolog, consilier de mediu, profesor și designer de interior.

Alivia Petrea:„Îmi plăcea să învăț geografie și fizică împreună cu tatăl meu și matematică cu mama”

Absolventă USAMV Iași 2018
Absolventă USAMV Iași 2018

Cum a fost copilăria ta? Ce te visai, cu cine ai copilărit?

Copilăria mea s-a petrecut la sat, împreună cu sora mea, verișorii și alți copii. Eram un copil cuminte, dar energic. Visam să fiu profesoară sau medic și încă de la grădiniță predam colegelor mele ce mă învăța mama acasă. Am învățat foarte bine la școală, îi ajutam pe părinți în grădină, iar de aici se trage pasiunea mea pentru creșterea plantelor ornamentale. Pictam și desenam foarte mult, făceam origami și modelam figurine din orice material găseam, cream genți, modificam haine și mutam des lucrurile prin casă. Culesul fructelor din vârful copacilor era activitatea mea preferată după pictură. Îmi plăcea să învăț geografie și fizică împreună cu tatăl meu și matematică cu mama. Toate acestea m-au ajutat mai târziu în viață.

Ce traseu educațional ai urmat?

În liceu îmi doream să fac Medicina, însă nu regret parcursul pe care l-am urmat, deoarece biologia este știința care stă la baza evoluției medicinei și pe parcursul celor 7 ani de studii superioare am avut multe materii conexe cu medicina umană și animală. Am terminat specializarea biologie la USV Iași și apoi am urmat un master în Consiliere de mediu, iar în prezent urmez un master în domeniul geneticii moleculare la UAIC Iași. În paralel cu primul master după ce viața mea s-a schimbat, am revenit la artă și am început să învăț design de interior. Pentru mine, arta și știința chiar se pot îmbina. De exemplu, am sculptat în lut un obiect de decor simbolizând o carte a vieții în care erau înscrisuri în latină și simboluri din genetică care întruchipează ereditatea genealogică. De asemenea, utilizez ornamente din plante care conviețuiesc împreună pentru a decora spații.

Alivia
Alivia

Cum s-a schimbat viața ta după ce ai început să utilizizezi scaunul rulant?

A trebuit să învăț să fac toate lucrurile pe care le făceam stând în picioare din poziția de șezut în scaun. Așa am conștientizat cât de importantă este accesibilizarea infrastructurii și a scărilor, deoarece aceasta este condiția de bază și cea mai importantă: ca oamenii cu dizabilități fizice locomotorii și nu doar ei (și mamele care au copii în cărucior, bătrânii) să poată să se integreze frumos în societate și să poată munci ca să se întrețină. Accesibilitatea conferă independență. Prin accesibilizarea infrastructurii și a instituțiilor mai ales publice (școli, facultăți, bănci, primării, etc) dar și private (farmacii, magazine) și a mijloacelor rutiere, oamenii într-o situație similară cu a mea se pot descurca independent și pot da randament fără să mai obosească foarte rău.

Alivia Petrea:„În viața de zi cu zi, fac exact aceleași lucruri pe care le-aș fi făcut și dacă puteam să merg bine pe picioare”

Ce ai trăit când te-ai văzut în situația de utilizator de scaun rulant?

Am înțeles repede situația și am căutat soluții ca să îmi recapăt independența cât mai repede. Acum pot zice că mă descurc cu toate activitățile. E un pic mai greu la urcatul scărilor, dar dacă nu e nimeni în acel moment care să mă poate ajuta, eu urc scările doar cu ajutorul mâinilor. Tot nu mă las! În viața de zi cu zi, fac exact aceleași lucruri pe care le-aș fi făcut și dacă puteam să merg bine pe picioare. Nu am o rutină diferită. Am învățat să mă descurc mai rapid în diferite circumstanțe. 

Viața e frumoasă și dacă stai jos pe un scaun. Nu sunt lipită de el. Pot să cobor când am chef sau să mă mut pe iarbă pentru un picnic, ori în cadă ca să fac o baie cu spumă sau în mașină ca să conduc pot sta turcește și pot să fac o serie de exerciții fizice…pot face multe. Scaunul e accesoriul meu, mașinica mea cu care accelerez în viață. Scaunul rulant nu reprezintă o condamnare, ci doar o situație din care poți vedea lumea dintr-un alt unghi, o altă perspectivă.

Alivia defilând
Alivia defilând

Cred că unii oameni ajung să fie cei mai buni speakeri motivaționali, doar după ce ei au trăit pe viu anumite experiențe. Te vezi un speaker?

Doar pentru personele care îmi solicită sfatul sau se întâmplă să observ eu oameni în impas și încerc să îi ajut. Cine vrea să asculte povestea, o împărtășesc împreună cu toate lecțiile pe care mi le-a oferit experiența de viață de până acum. Desigur, mă bucur când vad că oamenilor le sunt de folos minutele sau orele petrecute cu mine și devin mai curajoși sau încep să își revină din depresie ori capătă mai multă încredere în ei, deși sunt conștientă că îi pun serios pe gânduri pentru câteva zile.

Alivia Petrea:„În aparență, dacă ar fi femeie, depresia ar fi una care nu se mai recunoaște pe sine când se privește în oglindă”

Ai amintit de depresie. Dacă depresia ar fi o femeie cum ar arăta ea?

Ar fi una misterioasă de la care nu știi la ce să te aștepți, care te trece prin toate stările posibile, toxică, cea care te face să îți pierzi încrederea în tine și să te simți inutil chiar dacă ești funcțional în societate. În aparență, dacă ar fi femeie, depresia ar fi una care nu se mai recunoaște pe sine când se privește în oglindă, sau chiar o femeie cochetă care încearcă să le facă pe toate și să rămână în picioare după fiecare luptă, până ce într-o zi obosește să mai fie puternică.

Cum e Alivia acum?

Alivia este o persoană veselă, responsabilă, autoironică, frumoasă, deșteaptă și capabilă, stăpâna gândurilor ei, stăpâna emoțiilor, ocrotitoarea celor care nu sunt mereu înțeleși. Uneori enervantă și prea sinceră. Mă consider o femeie de încredere, loială celor care o respectă și loială țelurilor pe care și le-a propus. Alivia este curajoasă și perseverentă, dar mai are multe alte lucruri la care lucrează pentru a se autodepăși.

Alivia Petrea
Alivia Petrea

Te vedem o femeie puternică. Te simți așa cum noi te vedem?

Pobabil voi mă priviți cu milă din cauza diagnosticului. Eu mă simt binecuvântată pentru că din pricina întâmplărilor am reușit să învăț lecții valoroase, pe care alții le învață mai târziu în viață și să cunosc oameni pe care poate în alte condiții nu i-aș fi cunoscut. E bine ca lumea să rețină că și persoanele cu dizabilități locomotorii au foarte multe abilități, iar cei ambițioși fac foarte multe lucruri indiferent dacă stau așezați sau în picioare. Suntem egali, renunțați la preconcepții! Dacă întâlniți o persoană cu o condiție fizică mai deosebită nu fiți indiscreți cu întrebările.

Să nu fim indiscreți ar trebui să fie lege, însă sunt curiosă să aflu ce întrebare am putea pune, chiar și de dragul dialogului.

Iată o întrebare care nu da greș niciodată: „Te pot ajuta cu ceva?” sau „Îți pot fi de folos la trecerea acestei străzi cu borduri?” Dacă persoana va spune că se descurcă, însemna că o face. Politețea și zâmbetul sincer nu dau greș niciodată.

Alivia Petrea:„Iubirea este un sentiment profund, un refren fără de care viața mea ar fi pustie și aș începe să mă sting”

Cum arată iubirea pentru tine?

Iubirea… cred că pentru mine are multe forme. Iubesc fiecare om în mod diferit, iubesc mult și plantele mele și încerc să îmi manifest iubirea prin grija și timpul meu. Iubirea este un sentiment profund, un refren fără de care viața mea ar fi pustie și aș începe să mă sting.

Ai participat în calitate de model la Atipic Beauty. Cum a fost experiența?

Am participat la evenimentele Atipic Beauty și voi mai participa atâta timp cât se aliniază cu principiile mele de viață. Îmi place latura activistă pe care o au evenimentele și faptul că se văd schimbări în atitudinea oamenilor. După ce cunosc oameni într-o situație diferită, care fac lucruri atât de superbe pentru ei dar și pentru societate. Pentru mine toate experiențele de la AtipicBeauty au însemnat o sursă de motivație și o responsabilizare din cauză că scopul proiectului nu este doar să defilăm pe scenă în rochițe, costume de designer sau să strălucim pentru o seară, ci să să schimbăm în bine societatea în care trăim. Suntem acolo în primul rând ca modele de viață și prin discursurile noastre ne dorim de fiecare dată să atragem atenția asupra unor realități din România, asupra unor atitudini și să arătăm povești de succes prin care să îi motivăm pe alții care ajung în situații similare. Nu știi unde te va duce ziua de mâine…Amintește-ți că bunătatea este ca efectul fluturelui, generează oportunități la care nu te așteptai și fericire.

Alivia Petrea Atipic Beauty 2020
Alivia Petrea Atipic Beauty 2020

Anul acesta vei reprezenta România la Miss Wheelchair World, în Mexic. Ce înseamnă pentru tine, personal, această experiență?

Fiind un concurs mondial și eu sunt printre cele câteva finaliste, pentru mine, Miss Wheelchair este o mare oportunitate de dezvoltare din mai multe puncte de vedere. Mă bucur că sunt prima femeie din România care participă la acest concurs, că voi cunoaște cultura mexicană, femei puternice, frumoase și inteligente din diferite țări și continente. De asemenea, scopul acestui concurs este acela de a arata că frumusețea nu are limite, de a îmbunătăți situația femeii în lume și a atrage atenția asupra necesității găsirii de soluții ce privesc accesibilizarea, incluziunea, nondiscriminarea și distrugerea stereotipurilor despre femeile care utilizează un scaun rulant pentru a se deplasa. Sunt conștientă că pe umerii mei se află o responsabilitate mare. Mă voi strădui să strălucesc pentru România și să fac schimbări bune când mă întorc.

Alivia Petrea:„Am realizat că sunt mai puternică decât credeam și pot să realizez foarte multe lucruri, indiferent de condiția fizică, dacă am voință și răbdare”

Fiecare întâmplare din viața noastră este cu un scop. Ce ai avut de învățat sau încă înveți din situația actuală: Alivia în scaun rulant.

Sunt aceeași Alivia. Nu există o Alivia de dinainte și una de după. Cum ziceam, nu mă definește scaunul rulant. Eu fac aceleași lucruri pe care le făceam și când puteam merge. Doar pentru că mă deplasez diferit nu însemnă că sunt diferită, de învățat, învăț în continuare. O lecție importantă pentru mine a fost să mă apreciez, să îmi fac viața frumoasă și să cred în mine. Am realizat că sunt mai puternică decât credeam și pot să realizez foarte multe lucruri, indiferent de condiția fizică, dacă am voință și răbdare.

Ai spus așa: Până să ajung eu într-un scaun rulant, aveam impresia că aceste obiecte sunt făcute pentru bătrânii care obosesc. Ce prejudecată simți că au oamenii atunci când te cunosc?

Oamenii se întristează pentru câteva secunde când mă văd, pentru că ei consideră că aș fi avut o viață mai frumoasă și mai ușoară dacă puteam să merg în continuare. Dar nu se știe, poate voi merge iar. Mă simt bine cu mine însămi și îmi urmez țelurile. Personal, de foarte mult timp nu mă mai las afectată de părerile celorlalți.

Alivia la Palatul Culturii Iași
Alivia la Palatul Culturii Iași

Alivia, care sunt cele mai importante probleme cu care se confruntă femeile cu dizabilități în România?

Femeile cu dizabilități locomotorii sau alte tipuri de dizabilități fizice, ca și bărbații de altfel, se confruntă în primul rând cu lipsa accesibilizării corespunzătoare. A doua problemă importantă este depresia la care se adaugă sau care este provocată chiar de preconcepțiile, judecățile și privirile cu milă ale oamenilor din jur care îi fac să se simtă în plus, inutili și nu îi includ în activități.

Alivia Petrea:„Model ești doar pe scenă cand defilezi câteva minute și în fotografii instagramabile, însă model de urmat înseamnă mai mult decât atât”

Simți că România face pași în favoarea incluziunii?

Da, cred că da, deși o face mai lent. Am observat o schimbare a mentalității înspre bine în rândul tinerilor și a adolescenților care au atitudinea potrivită: nu judecă, nu privesc cu milă sau cu dispreț, nu se amuză, ajută când pot, nu pun întrebări nepotrivite chiar dacă au curiozități. Asta se întâmplă doar în momentul în care se asigură că persoana în cauză se simte confortabil să discute. De asemenea, am observat îmbunătățiri la nivelul orașului Iași în această direcție. Eu, de exemplu, particip la proiecte Erasmus și majoritatea organizațiilor includ tinerii cu dizabilități. Ar fi nevoie de mai multe locuri de muncă pentru că oamenii își doresc să muncească și să își construiască o familie.

Care este diferența între a fi model și a fi un model de urmat?

Model ești doar pe scenă cand defilezi câteva minute și în fotografii instagramabile, însă model de urmat înseamnă mai mult decât atât. A fi model de viață impune o responsabilitate și presupune să te comporți demn. Să fii atent la ce faci, cum te prezinți, ce vorbești în orice moment.

Te întorci acasă cu diadema de Miss?

Mă voi strădui să îmi reprezint țara în cel mai frumos mod posibil și sper ca prestația mea să fie demnă de un titlu și că voi plăcea juriului. Însă mai mult decât atât, îmi doresc să îmi fac prieteni noi și să mă bucur de experiența în sine. Mă voi strădui să fiu o Miss România superbă, la fel cum consider că este țara mea.

Share this article
Ți-a placut povestea? Ajută-ne și promoveaz-o pe social media
read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO