„Am lăsat Bruxelles-ul pentru România și m-am trezit acasă, fără niciun ban în buzunar”. Cu reșițeanul Grațian Mihăilescu, creatorul UrbanizeHub, despre școală, voluntariat și fapte bune
Reșițeanul Grațian Mihăilescu este antreprenor, consultant, publicist, analist cu o experiență națională și internațională în domeniul dezvoltării, comunicării, politicilor publice și inovării. A studiat în Germania, Belgia, Italia, Ungaria, Serbia şi SUA. A fost bursier al Comisiei Europene și a colaborat cu Banca Mondială, Guvernul României și Adunarea Regiunilor.
Grațian Mihăilescu, cum și de unde pasiunea ta pentru comunicare?
Mi-am descoperit pasiunea pentru comunicare încă din copilărie, de pe vremea când mă jucam fotbal cu pioneze. Mi-am zis că ar fi interesant când cresc mare să mă fac comentator sportiv. Aveam dintotdeauna înclinații spre latura umanistă și le sunt recunoscător părinților că nu m-au presat să fac ceva anume, ci m-au lăsat să aleg, să învăț din propriile greșeli și să mă dau „singur cu capul de pereți”.
De curând, în casa copilăriei de la Reșița ai retrăit momente ce țin de definirea ta, profesională.
Da, am parcurs cu nostalgie numeroasele amintiri pe care le-am găsit rânduite și păstrate cu sfințenie de mama care nu mai este de ceva vreme. Am răsfoit caiete de teme din școala generală, numeroase compuneri, eseuri, desene de pe vremea când îmi era profesor renumitul artist plastic Petru Galiș și care mă lăsa să îmi exprim, după pofta inimii, creativitatea în culori. Încerc să pregătesc casa părintească (cea despre care se spune că nu se vinde niciodată) să devină reședință profesională, eu fiind digital-nomad de mai multă vreme.
Cine ar crede că omul împlinit de azi, ajuns la recunoscută maturitate profesională, vorbitor a patru limbi străine, expert specializat în studii europene și cu un doctorat în științe politice cu focus pe dezvoltarea orașelor, a fost un rebel în timpul liceului, neînțeles de profesorii rigizi care i-au pus eticheta de „elev problemă”?
Da, am fost un rebel nonconformist, aveam opinii solide (cred eu) și veneam cu o argumentație puternică, dar nimeni nu s-a obosit să-mi acorde atenție. Era vremea anilor ’90 când învățământul încă suferea de tarele comunismului, iar profesorii nu erau deloc deschiși către nou. Sistemul riguros și meticulos nu permitea flexibilitate și creativitate, trebuia să tocești, să înveți foarte bine la toate disciplinele. Sincer, mie îmi plăcea abordarea vestică din învățământ și de aceea nu puteam să agreez metodele clasice de predare de la noi. Din acest motiv intram mereu în conflict cu unii dintre profesori.
Conflictele au escaladat la un moment dat?
Da, am rămas repetent în clasa a IX-a (eu fiind elev la Mate-fizică, cel mai renumit liceu din Reșița) și asta din cauza matematicii, o disciplină pe care nu am îndrăgit-o deloc. În schimb, ceea ce am iubit nespus, a fost comunicarea, pentru care m-am dedicat trup și suflet.
Ce facultate ai urmat, Grațian Mihăilescu?
Am absolvit Facultatea de Comunicare a Universității de Vest din Timișoara, secția Jurnalism și de timpuriu am exploatat orice oportunitate studențească ivită. Prima oară am plecat la studii cu o bursă Erasmus la Universitatea din Tubbingen-Germania. Au urmat alte destinații pentru formarea mea de unde m-am întors de fiecare dată mai plin de informații, mai dornic să împărtășesc altora din cunoștințele și experiențele acumulate, să aplic modele experimentate deja în Europa, veneam acasă mai plin de elan.
Ai mărturisit că tot timpul ți-ai dorit să schimbi lucruri, să înveți, să creezi, să inovezi, să aduci schimbarea în mentalitate și să transformi în bine societatea. Dar, de fiecare dată la revenirea acasă, ai trăit cele mai mari dezamăgiri și ai promis că nu te mai întorci.
Da, am fost dezamăgit pentru că era o cloacă de oameni corupți care luau decizii pentru restul lumii. Era vremea în care fără sprijin politic, fără suport din partea unor oameni influenți, nu puteai să faci nimic. Toată harta corupției din țară, realizată de Pro TV, era roșie, cu președinți de Consilii județene, primari, consilieri anchetați pe acte de corupție. La un moment dat, în 2008, după un an în Germania și alți doi petrecuți la Bruxelles, am revenit, visător cum sunt și azi, să fac proiecte. Programam întâlniri și le vorbeam persoanelor responsabile din administrații locale despre dezvoltări urbane și orașe smart dar nici nu mă băgau în seamă, nimeni nu părea interesat să mă asculte. Pur și simplu oamenii nu cred că înțelegeau ce le explicam. Veneam din vest cu o abordare nouă, o altfel de viziune despre dezvoltare și atragere de fonduri europene. Ba chiar la un moment dat am avut ideea de a propune autorităților din vestul țării înființarea unei reprezentanțe regionale a Banatului la Bruxelles. Expunerea proiectului a fost convingătoare, participanții au fost încântați dar mai mult decât promisiuni și felicitări nu am obținut nimic. Acela a fost momentul când mi-am dat seama ce greșeală am făcut, am lăsat Bruxelles-ul pentru România și m-am trezit acasă, fără nici un ban în buzunar. Am avut un moment de cădere când eșecul m-a marcat și am intrat într-o depresie cruntă. Dar lucrurile care nu m-au doborât atunci, m-au întărit pentru că cred despre mine că sunt un caracter puternic, un luptător, încăpățânat și ambițios.
După acest episod te-ai reclădit și ai plecat în 2010, din nou, cu o bursă a Comisiei Europene…
Am plecat atunci, dar tot am revenit în 2012 definitiv! Și de atunci construiesc lucruri, ajut la creșterea proiectelor mele și mă implic în acțiuni de voluntariat.
Voluntariat acum, la maturitate?
Sigur că voluntariatul este recomandat oricui, indiferent de vârstă, nu doar tinerilor pentru că îți modelează personalitatea și te face un om mai bun. Se creează niște mecanisme, experiențe, pe care nu le poți avea decât fiind voluntar. Eu sunt atașat proiectului meu de suflet EduCab, care reprezintă o comunitate de oameni implicați în capacitățile educaționale din zone marginalizate sau din țări aflate în curs de dezvoltare. De altfel, EduCab este dezvoltat și în Romania.
Care a fost punctul de plecare?
Pe mine m-a legat o prietenie puternică atunci când am intrat în acest proiect, practic am ajuns în 2016 să construim o bibliotecă în Bangladesh, într-o țară în care rata analfabetismului este foarte ridicată, poate cea mai ridicată din lume și pot să spun cu mândrie că împreună cu prieteni din această țară (cu o populație de 170 de milioane de locuitori) am construit prima bibliotecă din bani privați. Asta înseamnă că undeva lângă Pădurea Bengal pentru mai multe sate din zona Shatkira există cărți donate de noi, într-o bibliotecă construită prin energiile puse cap la cap între mine și prietenii mei Mihai si Saed, fost coleg cu mine la un master în Serbia. Proiectul cuprinde acțiuni similare în Tanzania, iar de anul acesta și în Nepal. Avem în pregătire, pentru 2022 o expediție, cu același caracter, pe coasta de est a Africii.
Spuneai că, în timp, ți-ai dat seama că lumea nu e obișnuită să comunice, să asculte, nu are răbdare să facă asta și ai simțit că poți acționa, că acesta ar fi oarecum domeniul tău de nișă și că poți transforma oamenii, le poți canaliza atenția spre ceea ce se întâmplă lângă ei.
Pentru asta am creat celălalt proiect al meu. Este vorba despre UrbanizeHub, un start-up online global, un generator de idei, o comunitate de oameni visători alături de care fac diverse studii de cercetare. Sunt conștient că avem nevoie de o viziune a orașelor viitorului, avem nevoie de specialiști și de proiecte care construiesc orașele viitorului, de politici, de idei și atunci conceptul de Hub, unește toate aceste lucruri: politici publice, idei, specialiști (arhitecți, urbaniști, peisagiști, specialiști în digitalizare). Ne dorim să devenim lideri în comunicare pe tema dezvoltării urbane și să construim o comunitate de oameni care vor să îmbunătățească orașele în care trăiesc. Cu ajutorul UrbanizeHub, liderii orașelor, cetățenii și comunitatea de afaceri pot lucra împreună, pot dezbate idei și pot acționa pentru a face orașele mai primitoare și mai inteligente.
Multă lume este de altă părere dar eu spun că „smart cityes” este doar o componentă a Orașelor viitorului. Suntem o comunitate care facem mult mai mult de atât, un Hub care generează proiecte, idei, viziuni, politici publice și care își dorește să educe, să inspire și să conecteze oamenii care doresc să trăiască într-o lume mai bună, oameni care visează frumos și care în același timp au o abordare pragmatică atunci când își expun viziunile sau cel puțin dorința de a prezenta cum să arate un oraș în următorii 5-10 ani. Cred că am reușit să profesionalizăm discursul legat de viitorul orașelor. Dacă în urmă cu 6 ani se vorbea despre borduri, panseluțe și primari corupți, în prezent lumea vorbește despre calitatea vieții, orașe pentru oameni. Acesta este motivul pentru care am făcut acest proiect și l-am aplicat, pentru că nu mai voiam să aud de borduri, corupție și de bani delapidați din fondul public, ci voiam să găsim soluții ce țin de orașele sustenabile, orașe smart, orașe pentru oameni, spații publice de calitate, transport sustenabil, industrii creative, industrii inovatoare. Cred că toți românii ar trebui să se gândească la fel. Fie că sunt în administrație sau simpli cetățeni ai unui oraș, să se implice și ei cât pot de mult ca să transforme orașele. Pentru că nu este doar de datoria unui primar să facă asta ci și cetățenii sau comunitățile, de la asociațiile de proprietari până la managerii de companii pot cumva să ajute la modelarea orașelor.
UrbanizeHub este pentru oamenii visători care vor să vină cu idei și să le pună în practică pentru a trăi într-o lume mai bună. Este pentru oamenii inteligenți care gândesc într-un mod neconvențional și cred în viitorul dezvoltării urbane durabile și al tehnologiei. Suntem o organizație hibrid, cu oameni implicați din toată România, avem și colaboratori externi, din Copenhaga și Viena. Nu avem un birou de când ne-am înființat, suntem prezenți foarte mult online iar modul de lucru este unul „future of work”, adică lucram online dinainte de pandemie deci suntem peste tot. Ne bucurăm că avem un impact destul de mare ne știe lumea la nivel național, pornind de la oameni din politică, administrație, economie, ne sunt cunoscute activitățile și asta ne bucură. De 5 ani vorbim despre primării, dar, noi nu am primit niciodată nici un ban de la primării! Lucrez cu oameni cu experiență variată, majoritatea cu studii făcute în străinătate, care înțeleg altfel procesul de dezvoltare decât este el perceput în România și încercăm să transmitem această viziune asupra orașelor și sperăm ca peste 10 ani să avem orașe așa cum le gândim noi acum.
Privind în urmă, Grațian Mihăilescu, ce ai spune legat de zbaterea ta, de modul în care încă de tânăr licean ți-ai susținut ideile?
Spun că totul a meritat pornind de la conflictul cu profesorii din liceu, apoi din facultate, unde am continuat să fiu același rebel, neînțeles. Nu sunt produsul unei singure școli universitare și ceea ce fac acum este modelat de experiența avută în universitățile din Europa. Nu au fost studii într-un singur domeniu ci interdisciplinare ca dovadă și proiectul UrbanizeHub care este un mix între comunicare, marketing, urbanism, strategie, politici publice, adică sunt mai multe componente, ceea ce reflectă studiile mele din ultimii 20 de ani. Practic și teza mea de doctorat a fost o noutate, fiindcă nu există o singură disciplină care să studieze orașele. Îi sunt recunoscător profesorului meu coordonator, de la Universitatea de Vest, de asemenea reșițean, prof.univ.dr.Silviu Rogobete, pentru că m-a susținut și îndrumat pe acest drum.
Cum vezi viitorul proiectului tău?
Îmi doresc să cresc și mai mult Urbanize Hub și depun multă forță și consum energie pentru a coagula comunitatea care s-a strâns în jurul ei. Mă bucură foarte mult întreg parcursul de până acum și apreciez greutățile peste care am trecut, mai ales că în anul 2018 un accident m-a dus la un pas de tragedie. De atunci am învățat să trăiesc mai intens, mă bucur de momente, de oameni, de prieteni. Cred că noi nu ne dăm seama ce bine e că vedem, ce bine că auzim, că simțim, avem picioare…Lumea nu se gândește așa, prioritate au mereu alte lucruri, bani, relații, neîmpliniri dar de fapt altele contează și din păcate nu suntem conștienți de asta.
Mă uit cu încredere către viitor, am o abordare mult mai optimistă decât acum 15 ani. Pentru că până la urmă fericirea nu este un țel final ci călătoria pe care o parcurgi, să ne bucurăm deci, cu toții, de călătorie!
Pe aceeași temă
Citește mai multe
