fbpx

Căutare

Share this article

Vacanţe, amintiri, secrete, nostalgii. Cam aşa ar putea fi rezumat interviul pe care mi l-a oferit designerul Stephan Pelger zilele trecute. Mi-a povestit despre vacanţele sale cu părinţii care l-au crescut ca pe copilul lor şi care i-au îmbogăţit viaţa cu călătorii, vacanţe şi amintiri dintre cele mai frumoase.

Ce vacanţe ţii minte din copilăria ta? Care sunt acelea?

Ţin minte vacanţele de când eram foarte mic şi mergeam cu ai mei cu cortul. Erau vacanţele pe care le făceam în familie, cu mama şi cu tata, ei fiind iubitori de natură de când s-au cunoscut. Aşa erau vremurile, se mergea cu cortul, nu mergeam la hoteluri, sau, mă rog, nu aveam noi bani să mergem la hoteluri. Prima dată am fost în vacanţă la Lacul Bicaz când aveam un an, adică imediat în anul după ce am fost înfiat. Practic am făcut cunoştinţă cu natura de la început. Prima vacanţă a fost, aşadar, la Lacul Bicaz unde ne-am reîntors de câteva ori apoi. Şi mi-am dat seama, mai târziu, când mi-am amintit de aceste vacanţe, ce minunat este să te trezeşti dimineaţa cu aerul acela curat, să faci micul dejun la foc, să fii împreună cu prietenii, copiii familiilor care mai veneau cu noi, că eram, practic, ca o tabără întreagă de copii şi adulţi. Erau vremuri lipsite de probleme, vacanţele parcă nu se mai terminau. Iar când se terminau deveneau un vis frumos.

Cum se pregăteau părinţii tăi pentru vacanţă?

Asta era un pic mai complicat, pentru că, după cum ştii, pe vremea lui Ceauşescu nu se găseau de niciunele. Aşa că, o lună înainte, făceau achiziţiile necesare. Primeau conserve şi pachete de la rudele din Germania. Făceau rost de semipreparate pe care luam cu noi. Se strângeau cutii peste cutii peste cutii şi, când eram gata de vacanţă, aveam un portbagaj plin cu mâncare. Ne mai aprovizionam de la ţăranii care locuiau prin satele unde mergeam, ori în Bucegi, ori în Piatra Craiului, ori în Bicaz… Cred că am fost peste tot în România pe vremea lui Ceauşescu până am reuşit să plecăm după revoluţie şi în afara ţării.

În afara de Bicaz unde ai mai fost?

În România mai era o zonă care le plăcea părinţilor mei: Peştera, o localitate pe lângă Moeciu, la baza muntelui Piatra Craiului. Acolo, după revoluţie şi-au construit şi o casă mică de vacanţă pe care, din păcate, nu o mai avem acum. Dar în primii ani mergeam acolo cu cortul. Aceste două locuri mi-au rămas bine impregnate în minte: Bicaz şi Peştera. După 1998, în prima vacanţă am plecat în Grecia. Aveam un microbuz şi un cort. Eu cu mama dormeam în microbuz şi tata dormea în cort. Aşa am făcut toată Grecia şi aşa am avut posibilitatea de mic copil, aveam 10 ani, să văd aproape toată Europa. Anul următor am fost în Italia, Germania, Austria, Elveţia, Ungaria şi, pe lângă faptul că vedeam realmente toate frumuseţile ţărilor prin care treceam, mă duceam evident şi prin marile oraşe. Am ajuns la 10 ani la Salzburg, la casa memorială a lui Mozart, de pildă, ceea ce pentru mine a însemnat o experienţă! Alţi copii nu vedeau asta, pentru că erau prin vreun resort sau cu părinţii la mare… Noi veneam acasă cu microbuzul plin de amintiri şi de poveşti.

Ce era pentru tine important în vacanţă? Câte stele avea hotelul? Unde stăteai?

Ştii care era chestia? Vedeam în jurul meu copii care mergeau cu părinţii lor la aceste hoteluri despre care spui şi recunosc că eram oarecum invidios pe ei… Mi-ar fi plăcut şi mie să merg acolo, să nu mă car cu cortul din stânga în dreapta dintr-un sat în alt sat, dintr-un oraş în altul. Dar acum, privind înapoi, îmi dau seama că părinţii mei mi-au dat mult mai mult decât am aşteptat eu. Iar amintirile pe care le am azi, mai ales vorbind despre vacanţe, sunt extraordinare. Pot spune că am văzut mai mult, am trăit mai intens şi am strâns amintiri care azi îmi sunt foarte dragi. Mi-au rămas în suflet şi în gând mai mult decât oricărui copil care mergea prin resorturi.

Ce făceai în vacanţe atunci când nu plecai cu ai tăi?

La Braşov vacanţele mele erau numai joacă. Din cele trei luni, una eram plecat, în rest, casa parohială de la Braşov era mai mult ca orice plină de joacă şi era mai interesantă decât orice computer, sau orice game zone. De ce? Pentru că noi, copii, eu şi prietenii mei, ne făceam scenariile noastre, de la jocuri la piese de teatru. Iarna, de pildă, în grădina imensă a casei, aveam senzaţia că suntem într-o pădure imensă. Iar eu eram genul de copil care inventa mereu jocuri noi. Deci casa noastră era mereu plină cu copiii prietenilor, cu vecini… Oricine venea era binevenit la noi în casă. La noi mesele de prânz erau mai mult o adunare de copii gălăgioasă, veselă, iar ai mei nu ştiu cum făceau faţă, dar azi le sunt recunoscător pentru asta.

Care sunt cărţile vacanţelor tale?

Erau mai multe cărţi. Dacă îmi aduc aminte era Die kleine Hexe, Huckleberry Finn, Benjamin Bluemchen…

Scriai compuneri după vacanţă… despre vacanţă?

Ştii cum era… Sigur! Da, făceam chiar compoziţii foarte frumoase, am şi câştigat un premiu într-un concurs naţional! Îmi aduc aminte că una din poveştile mele a câştigat  un premiu întâi la un concurs cu astfel de povestiri, nu mai ştiu în ce clasă eram…

Ce fel de educaţie ai primit?

Uită-te la mine şi vei vedea. O educaţie plină de iubire. Cred că asta a fost cel mai important. Libertină, dar plină de iubire. Mi s-a permis foarte mult, dar au fost şi reguli pe care nu le puteam încălca. Nu am încălcat regulile cât am fost copil… de la pubertate încolo am fost mai… răvăşit…

Care sunt recomandările tale de vacanţă?

Europa, categoric. Sunt un mare iubitor al Europei. Nu aş putea să spun că mă atrage foarte tare Asia, sau nu ştiu… Mie îmi place foarte mult să merg în Sudul Franţei, sau pe Coasta Amalfitană, sau în oraşe vechi, sau în Austria… Astea sunt destinaţiile care îmi plac mie. Nu-mi place să zbor multe ore, ci mai degrabă iau un avion spre o destinaţie care ştiu că e la două trei ore distanţă şi sunt mai fericit. Desigur că am fost şi în Africa şi în multe alte locuri, dar rămân un fan al Europei. Europa are ceva special pentru mine, mai ales cea care are şi un pic de cultură, şi un pic de istorie…

Câte vacanţe ai pe an?

În ziua de azi e foarte greu cu vacanţele datorită faptului că sunt propriul meu stăpân, trebuie să pun cât mai mult focus pe ceea ce fac. Am 3-4 vacanţe pe an, dar scurte.

Care sunt secretele unei vacanţe perfecte?

1.       Niciodată într-un resort all inclusive. Pentru mine este un not to go. Mai degrabă un boutique hotel care mie îmi place mult şi care îmi permite să explorez zona în care mă aflu. Vreau să mă pot sui într-o maşină sau un tren şi să explorez cât mai mult, astfel încât să vin acasă cu cât mai mult „bagaj”.

2.       Niciodată nu uita  (eu nu, cu siguranţă) să ai o ţinută de seară elegantă la tine. Nu se ştie niciodată unde ajungi sau în ce situaţie ai nevoie de ea.

3.       Important este, de asemenea, să pleci cu cineva care are aceleaşi plăceri, curiozităţi sau tabieturi ca tine, fiindcă mi s-a întâmplat să nu rezonez cu cei cu care am fost şi mi-am ruinat vacanţa, aşa că, da, e foarte important cu cine mergi.

Azi unde faci vacanţa?

Merg cu prietenii în locurile astea mai… posh ca să zic aşa. De mulţi ani merg în Mykonos pentru că îmi place insula. Acolo sunt multe petreceri, dar te poţi şi odihni dacă vrei, marea este superbă, mi-a plăcut apoi în Sardinia pe yacht cu prietenii, sau mă duc la amici care au case de vacanţe în Italia, mai exact în Toscana.

Acum ai venit sau eşti pe care să pleci?

Păi am venit şi mă pregătesc să plec. Am venit din Sardinia şi mă pregătesc să plec în Mykonos. Dar vacanţele sunt scurte acum, nu mai ţin 3 luni. Şi parcă se repetă. Când eram copil, vacanţa era surprinzătoare. Singurul lucru care te poate bucura azi, după ce ai văzut atâtea locuri este să fii cu cei dragi, să împarţi cu ei zilele frumoase. Acesta rămâne lucrul cel mai valoros dintr-o vacanţă, după părerea mea. Timpul devine preţios… Dar ce este sigur, revenind la vacanţe, e că mi-ar fi greu să mai am azi, orice aş vedea, uimirea de la 10 ani când am văzut Acropole şi am rămas cu gura căscată. Azi nu mai am capacitatea aceea de uimire pe care am avut-o în copilărie…

Ce ai face cu 5.000 de euro? Shopping sau o călătorie inedită?

O călătorie inedită, clar.

read
next
promoted
articles
loading...

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO