Andreea Banu: de la rețetarul bunicii care a lucrat pentru fabrica „Excelent” la povestea unei afaceri personale cu dulciuri „curate”

Ca într-un roman britanic cu grădini ascunse și poduri pline de cufere și comori uitate, în familia Andreei Banu totul a pornit de la culegerea de rețete a bunicii, care a lucrat pentru cunoscuta fabrică românească de dulciuri Excelent. Deși avea doar 3 ani la plecarea bunicii către Ceruri, pentru Andreea și pentru întreaga familie amintirea acesteia a rămas vie… prin gust. Mama a dus mai departe tradiția pregătirii de dulciuri și în familie exista un ritual al desertului.

După studii în domeniul economic, Andreea Banu s-a reîntors la… rețetarul bunicii. Și cu emoții, dar și cu mult curaj, și-a deschis o mică afacere în care a reînviat rețetele delicioase ale bunicii, sub numele Bob de Dulce. Astăzi, la 35 ani, Andreea își crește povestea organic, fără o promovare agresivă, și aduce câte o notă personală ici și colo rețetelor bunicii, mereu cu grijă pentru a crea un produs din ingrediente naturale, fără conservanți.

Dragă Andreea, povestea ta începe, de fapt, cu o altă poveste, mai exact a bunicii tale. Cum și când ați descoperit această culegere de rețete a bunicii? Și cum ați făcut pasul de la un rețetar spre ideea unei afaceri cu dulciuri?

Culegerea bunicii a rămas la mama mea după decesul acesteia și ea a continuat să facă prăjituri. Din păcate, bunica mea a murit când eu aveam doar 3 ani și mi-au rămas foarte puține amintiri cu ea. Însă prin gustul prăjiturilor ei, mama a menținut mereu vie amintirea bunicii în întreaga familie.

Eu am crescut având tot timpul un desert în casă oricât de mic – de la fursecuri cu stafide la pricomigdale cu cremă de ciocolată sau cozonacul-trandafir pentru mesele în familie din weekend. La sora bunicii mele – la care am crescut împreună cu verii mei – aveam un ritual al desertului, împreună cu un ceai sau lapte cu cacao pe care le primeam după ce dormeam la prânz și ne făceam lecțiile.

Citește și: Cum ajungi printre cei mai buni cofetari din București? Povestea tinerei care reinventează gustul amintirilor dulci din copilărie la Zexe Braserie

Cumva, dragostea pentru deserturi a fost mereu prezentă în familia noastră și ne-am dorit să o împărtășim și cu ceilalți.

La sfârșitul anului 2018, am participat la un accelerator de business, în urma căruia mi-am propus să văd cum pot transpune această dorință într-o afacere și care sunt pașii necesari. A fost un moment decisiv pentru mine și pentru ceea ce a devenit „Bob de Dulce”.

Cu sprijinul mentorului meu, la finalizarea proiectului de business (în 2019) am decis cu mâna pe inimă că este momentul să încep această poveste.

Ce amintiri aveți în familie legate de bunica ta și munca ei la Excelent? Cu ce se ocupa dumneaei în cadrul companiei? Ce povești spunea despre dulciurile create acolo?

Bunica lucra la departamentul economic în fabrica Excelent, iar rețetele sunt luate de la cofetarii care lucrau acolo și care erau considerați printre cei mai buni din România perioadei respective.

Povești în familie avem multe despre deserturi și Excelent, dar probabil una dintre cele mai amuzante este cea în care bunica l-a luat pe tatăl meu – în vârstă de 10 ani – în fabrică, după multe rugăminți, și l-a lăsat să mănânce ciocolată caldă… cu polonicul! Drept urmare, au urmat aproape 3 ani în care tata nu s-a mai atins de ciocolată.

Apoi și-a revenit la bunele obiceiuri (!), începând să iubească prăjituri și cu blat, nu numai cu ciocolată.

Bob de Dulce, brand-ul creat de tine este așadar o afacere de familie. Când ați pornit-o mai exact? Și cum se împart sarcinile în familie – cine de ce se ocupă?

 Bob de Dulce a prins viață în primăvara anului 2019. Responsabilitățile au suferit modificări de-a lungul timpului. Am încercat să ne organizăm astfel încât să ajungă la fiecare dintre noi activități în care ne simțim cel mai bine și avem cele mai bune rezultate.

Un astfel de business presupune la început (și nu numai) foarte multe lucruri de acoperit, mai ales când vânzarea este către persoane fizice: comenzi pentru consum acasă, evenimente private și revânzători.

Sincer, pe fiecare le-am descoperit ușor ușor și am învățat împreună cu clienții noștri să facem lucrurile din ce în ce mai bine.

Părinții mei, pe lângă susținerea pe care mi-o oferă pe parte de producție și achiziții, sunt cei mai buni critici ai mei: atât din postura de degustători ai tuturor prăjiturilor-test cât și prin sprijinul pe care mi-l oferă atunci când lucrurile devin mai grele și am nevoie de o părere obiectivă sau de rezolvarea unei situații complicate.

Cum ai ales numele Bob de Dulce?

Alegerea numelui a implicat un brainstorming (o consultare) atât cu prietenii apropiați, cât și cu compania de branding care m-a ajutat să conturez identitatea noastră de marcă.

Ideea din spatele numelui este materializarea dorinței mele de a aduce tuturor oamenilor bucuria unui desert cu adevărat bun, cu ingrediente simple, dar care îmbinate corect pot desăvârși o bucurie a papilelor gustative. Adică un „bob de dulce” cu adevărat bun, echilibrat din punct de vedere al componentelor, produs din ingrediente naturale, fără conservanți.

Care a fost prima rețetă creată de voi?

Primele deserturi produse au fost exclusiv din culegerea bunicii și, după câteva luni, am început să introducem și rețete create de noi sau readaptate – cu mici modificări – care duc la un alt gust sau o altă textură a tortului. Primul tort de acest fel a fost cel cu blat de migdale, zmeură și crema de ciocolată albă.

Care este dulcele care se cere cel mai des dintre cele pe care le realizați?

Cred că răspunsul la această întrebare începe cu „depinde” și are destul de multe ramificații. În primul rând, e vorba despre anotimp și cum reușim să readaptăm rețetele, în funcție de fructele de sezon și necesitatea de dulce a oamenilor.

Clienții simt nevoia de un dulce mai intens iarna când este frig și atunci vorbim despre prăjituri cu ciocolată, creme mai dense și arome mai pronunțate.

O dată cu venirea căldurii, cele mai căutate deserturi sunt cele cu bezea: pavlova sau torturile cu foi de pavlova și alune și tortul de migdale, zmeură și crema de ciocolată albă.

Cam ce buget a trebuit să investiți inițial pentru a porni povestea voastră?

 Investiția inițială a fost în jur de 10.000 euro.

Reușiți să găsiți produse de calitate pe piața din România? Cât de greu a fost să descoperi furnizori de care să fii mulțumită?

Da, se găsește în România materie primă de bună calitate, doar că trebuie să o descoperi pe cea care ți se potrivește cel mai bine în fiecare desert în parte.

Bineînțeles, drumul acestor căutări a fost destul de lung si a presupus multe teste si costuri, dar acum ne-am asigurat că știm de unde să luăm fiecare ingredient care să mențină gustul și calitatea produselor noastre și să avem și un furnizor de back-up (de rezervă).

Care este rețeta la care ai muncit cel mai mult până să-ți iasă așa cum voiai? Și care sunt problemele pe care ți le-a ridicat?

Cred că rețeta care mi-a dat destul de multe bătăi de cap a fost – anul trecut – tortul de vin fiert. Provocarea a fost să creez într-o linguriță gustul perfect al unei căni de vin fiert delicios.

Au fost destul de multe teste, cu tipuri diferite de vin roșu și creme.

Crema mi-o închipuiam să fie una ușoară și fină, iar blatul să fie foarte pufos, dar perfect, astfel încât să nu fie nevoie să-l însiropez prea mult și să modific produsul final. A fost o împlinire personală foarte mare când am ajuns la rețeta finală și am primit reacții pozitive de la oameni.

Astăzi tot mai multă lume are probleme alergice legate de gluten, lactoză etc. Ai primit cereri pentru produse cu specificații de acest gen? Cât de greu este să faci un dulce „cu restricții”? Ce rețete ai creat în acest sens?

 În ultimul an am primit din ce în ce mai multe cereri pentru deserturi fără alergeni, mai ales pentru copii până în 5-6 ani.

Norocul este că am găsit furnizori foarte buni pentru materie primă fără proteină animală și care aproape nu influențează gustul desertului original. Majoritatea alergiilor sunt referitoare la gluten și lactoză.

Totodată, în ultimul an am început să folosim din ce în ce mai mult zahărul de cocos pentru a înlocui zahărul alb tos și în special aici cererile vin tot pentru copii sau femei însărcinate.

Dacă Andreea vrea într-o zi să-și facă sieși un cadou, ce rețetă de dulce își pregătește?

Cred că depinde foarte mult de starea în care mă aflu în momentul respectiv. De cele mai multe ori, mi se face dor să încerc produse pe care le-am făcut mai rar în ultima perioadă.

Momentan sunt într-o fază de descoperire a brioșelor – fac destul de multe teste pentru mai multe tipuri de brioșe cu fructe și parcă nu mă mai satur de ele 🙂

Dar, în ultimile luni, aproape de fiecare dată când mi-a fost poftă de dulce, am mâncat pavlova fie cu caramel și nuci caramelizate, fie cu fructe proaspete, deși sunt destul de multe comenzi pentru ele, dar nu am ajuns să mă satur de echilibrul dintre bezea si crema de mascarpone si căpșuni!

Știu că ai absolvit Academia de Studii Economice (secția de Administrare a Afacerilor – în germană). Cât de greu ți-a fost să treci de la domeniul tău la realizarea de dulciuri?

Cred că este vorba de două lucruri total diferite în mintea mea: unul se încadrează la lucruri practice, pe când celălalt – dulciurile – sunt o pasiune. Este adevărat că fără ceea ce am studiat probabil ar fi fost mult mai greu să-mi transform pasiunea în business, dar lucrul de care sunt conștientă este că în acest domeniu nu merge să faci nimic fără pasiune.

Ani de zile am crezut că nu sunt o persoană creativă, mă simțeam mult mai sigură pe mine în preajma cifrele și explicațiilor clare. Simțeam că sunt lucruri pe care le înveți, le combini și poți crea un rezultat predictibil.

Cu Bob de Dulce, pe lângă ajutorul primit de la părinții mei în procesul de producție, eu mă ocup de restul de activități – de la căutarea oportunităților de business, întâlniri, ofertare evenimente private și până la ansamblarea candy bar-urilor. Folosesc cam toate aptitudinile personale învățate și dobândite în urma experiențelor în această afacere.

 Ai fost pasionată de prepararea de dulciuri și înainte să pornești la drum cu Bob de Dulce?

Până pe la 20 și ceva de ani am fost doar pasionată de dulciuri din perspectiva… consumatorului! Și apoi ușor ușor a început să mă pasioneze și ce este în spatele unui desert, cum poți să-l faci să fie mai bun, cât de mult înseamnă să folosești ingrediente de calitate.

Mai făceam prăjituri simple acasă, în măsură timpului disponibil, și doar când nu mergeam pe la ai mei să mănânc ceva bun acolo.

Cred că am avut mereu în mine dorința de a face deserturi, de a-mi testa creativitatea culinară și papilele gustative, dar ceva m-a ținut departe de decizia de a porni o afacere. Nu pot explica 100% nici acum ce m-a reținut. Cred că a fost vorba și de lipsa de maturitate și de asumare a unui business pe cont propriu, cu toate provocările cu care vine la pachet așa ceva.

Nu mi-am închipuit că poate fi atât de frumos, dar și atât de greu uneori și că mai ales devine ca o dependență de adrenalină.

De exemplu, anul trecut a început cu planuri mari și super optimiste, pe care a trebuit să le las în așteptare și să schimb aproape întreaga afacere ca să putem rămâne pe „linia de plutire”. Chiar și așa am testat dulciuri constant, am povestit cu oameni (chiar dacă nu am putut să ne vedem și să pornim colaborări imediat) și am rămas optimiști.

Cât de greu este să deschizi în România o astfel de afacere? Care sunt cei mai dificili pași pe care a trebuit să îi parcurgi?

Nu cred că este așa de dificil să deschizi un business cu deserturi, atâta timp cât pleci la drum cu câteva principii: să fii dispus să-i dai timpul și răbdarea ta (mult din fiecare!), să fii conștient că trebuie să investești în continuu în dezvoltarea ta și a proiectului tău, să fii perseverent și să te implici activ.

Cred că poți să dezvolți o afacere organic și sănătos în România, cel mai probabil nu te vei îmbogăți de pe urma ei, dar dacă iubești să faci deserturi și, după primul an, încă abia aștepți să încingi cuptoarele și să mai faci ceva bun, nu poți să dai greș.

Care e cel mai frumos lucru pe care ți l-a spus vreodată un client?

Am avut noroc de foarte mulți clienți amabili de-a lungul activității noastre, cu care am rămas în contact, și care fac comenzi constant către noi, dar cred că cea care îmi vine în minte imediat ar fi o clientă care a venit pentru a degusta tortul de migdale, zmeură și crema de ciocolată albă și mi-a zis că are gust de… dragoste de vară!

Și ar mai fi declarația celor două fetițe ale unei prietene care mi-au spus de Paște – după ce au verificat cutiile cu dulciuri – că sunt cea mai bună „bucătărează” și m-au luat în brațe.

A fost vreun moment foarte greu, când te-ai gândit să renunți la Bob de Dulce?

Au fost momente grele, majoritatea pornite de la o oboseală accentuată, dar niciodată nu m-am gândit să renunț la Bob. Nu știu ce anume m-ar determina să iau o astfel de decizie, dar dacă nu-mi trece prin minte acum, înseamnă că e drum foarte lung până acolo. J

Dacă de mâine cineva ți-ar oferi o finanțare „substanțială”, cum ți-ai dori să dezvolți afacerea ta? Care ar fi primul pas sau primul proiect nou?

Următorul pas firesc în acest business ar fi preluarea unui spațiu mai mare pentru laborator, angajări și deschiderea unui spațiu de vânzare direct către public. Îmi doresc să ajung către cât mai mulți clienți pentru a ne degusta produsele. Și prin crearea unui spațiu de vânzare aș veni mai ușor către oameni.

Credit foto: arhiva „Bob de dulce”