Andrei Ezariu, artistul cu un singur ochi ce-și scrie zilnic povestea pe pielea oamenilor

Andrei Ionuț Ezariu este artistul care pictează pielea fix cum un pictor alunecă cu pensula pe pânză.

Artistul tatuator a visat măreț încă din copilărie, în pofida a două accidente care i-au lăsat cicatrici pe chip și în suflet, iar acum se mândrește cu unul dintre cele mai scumpe saloane de tatuaj de Nord Estul Moldovei.

S-a născut într-o familie numeroasă, dar s-a remarcat singur în lumea artei corporale, deși el pictează cu aparatul de tatuaj doar cu un ochi.

Optimist, pragmatic și îndrăzneț, acum cunoscut după numele de Oby primește în locul lui de suflet oameni care ajung cu povești de transpus pe piele, sau povești care se cer a fi scoase.

Latura psihologică s-a șlefuit în timp, spune Andrei care vrea să ducă povestea Oby Ink dincolo de granițele țării.

Andrei Ezariu: „Pot spune că mă pot numi un norocos căci am avut parte de o copilărie frumoasă și plină de bucurii”

Cum a fost copilăria lui Oby?

Oby…pentru cei care încă nu mă cunosc, mă numesc Ionuț Andrei Ezariu sunt născut în Iași și provin dintr-o familie foarte modestă și numeroasă. Suntem 10 frați. Pot spune că mă pot numi un norocos căci am avut parte de o copilărie frumoasă și plină de bucurii, în ciuda faptului că am avut destule cumpene ce m-au marcat în viață și uneori m-au dezavantajat în integrarea socială.

Ce fel de cumpene?

La vârsta de 4 ani am avut primul incident. Văzându-mi tatăl cum se bărberia, am vrut să fac același lucru. Copil fiind, nu aveam nicio idee cum se folosește o lamă de ras, drept urmare m-am ales cu o cicatrice pe obrazul stâng. Următorul incident s-a întâmplat la vârstă de 6 ani și a fost dintr-o pură joacă cu fratele meu, dar a avut urmări mai grave. Am fost supus unui șir de operații ce avea ca scop salvarea ochiului drept, însă nu a fost cu succes. Prin urmare, am rămas cu un handicap pentru tot restul vieții, iar din acel moment am fost nevoit să port o proteză oculară pentru a mă integra în viață socială și a duce o viață normală. Normalitate este mult spus, întrucât ceilalți copii vedeau aceste defecte și mereu au existat apelative jignitoare la adresa mea, lucru greu de suportat pentru un copil la vârste fragede. Dincolo de toate, copilăria mea a lăsat multe amintiri frumoase, aveam o energie ca toți ceilalți copii și m-am bucurat de toate jocurile copilăriei: 9 pietre, hoții și vardiștii, lapte gros etc. 

Citește și: Andrei Chiriță, medicul ce desenează pe piele ca pe hârtie. Sau cum pasiunea pentru artă trece de toate barierele impuse de familie și societate și se transpune într-un tatuaj

„Deseori, în timpul orelor de clasă eram surprins desenând”

Normalitatea copilăriei tale a fost alta. Cum te-ai simțit și cum te făceau ceilalți să te simți?

Am încercat mereu să nu le dau satisfacție, să îmi canalizez atenția asupra lucrurilor care într-adevăr îmi plăceau și mă făceau fericit. Deseori, în timpul orelor de clasă eram surprins desenând, fie pe caietele de școală, fie pe bănci sau oriunde îmi permitea spațiul. Abia atunci am realizat că am înclinații către desen, către artă și odată cu trecerea anilor am reușit să mă perfecționez.

Înseamnă că soluția ta a fost să îți schimbi focusul. Andrei, spune-mi cât de greu ți-a fost să te integrezi?

Spre finalul gimnaziului, din dorința de a câștiga un ban și a compensa lipsurile de acasă, am încercat să caut un loc de muncă, însă peste tot m-am lovit de aceleași probleme. Din cauza aspectului fizic dobândit de incidentele de mic copil, angajatorii mă respingeau într-un mod diplomat spunându-mi că nu mă mă pliez pe serviciilor lor. Îmi vine să râd…alții îmi spuneau că par golan, hoț, vagabond. 

Andrei Ezariu: „Stând pe lângă un băiat din cartier și văzându-l cum tatua, am deprins un oarecare interes față de această artă”

Cuvintele pot fi săbii uneori, așa este. Te-au motivat refuzurile lor în vreun fel?

Oarecum…descurajat fiind de cele întâmplate, am început să petrec foarte mult timp cu băieții din cartier. Așa am ajuns să cunosc un băiat care tatua la vremea aceea cu o mășină improvizată. Stând pe lângă el și văzându-l cum tatua, am deprins un oarecare interes față de această artă. Ulterior mi-am construit și eu o mășină de tatuat, așa zisă „mășină de pușcărie”.

Primul tău tatuaj a fost cu aparatul de tatuat făcut de tine? Ce ai tatuat?

Da! Primul tatuaj a fost un tribal pe care i l-am făcut unui prieten pe gambă. Atât eu cât și prietenul meu eram foarte mulțumiți de rezultat, iar acesta mă încuraja să continui să fac asta.

Deci acesta a fost drumul tău?

Nu din prima. Am reușit în cele din urmă să mă angajez în diferite domenii, iar în timpul liber pe care îl aveam tatuam. Fiind solicitat de mai mulți prieteni, am decis să investesc într-o aparatură profesională și un kit pentru începători abia apărut pe piață. Văzând că se poate câștiga din tatuat am închiriat un apartament și am început să îl folosesc în scopul de a executa tatuaje.

Andrei Ezariu: „Începeam să-mi doresc tot mai mult să am propriul meu salon și să fiu cel mai căutat”

Reușeai să te întreții și să-ți plătești și chiria?

A fost greu la început, însă eu mă legasem de un scop, un vis. Începeam să-mi doresc tot mai mult să am propriul meu salon și să fiu cel mai căutat. Părea greu de realizat, mai ales că eu îmi doream un salon diferit de cele existente, dar nu era imposibil.

Când ai început să muncești pentru acest vis?

Din prima milisecundă. M-am ambiționat să muncesc mai mult să pot să îmi îndeplinesc visul. Am realizat că în tot timpul acesta foarte mulți oameni aveau reticența de a veni acasă la cineva să se tatueze deoarece nu este un mediu steril și sigur. Am luat decizia să fac un curs de tatuator să pot deschide un salon autorizat pentru a oferi o siguranță clienților și să pot fi în legalitate. Totodată, mi-am dorit ca salonul de tatuaje să vină cu un concept inovator în zona Moldovei, așadar am achiziționat un laser de îndepărtare a tatuajelor atât alb negru cât și color fiind foarte multe cerințe în această direcție. 

„Am aflat că există fonduri europene nerambursabile care ar putea fi accesate pentru o idee de business. Zis și făcut…”

Vorbim de investiții enorme…

Așa este, însă dintr-o discuție amicală cu un prieten apropiat am auzit vestea care avea să-mi încurajeze visul. Am aflat că există fonduri europene nerambursabile care ar putea fi accesate pentru o idee de business. Zis și făcut…practic a fost oportunitatea perfectă pentru a începe să lucrez la visul meu. Primii pași au fost să îmi deschid firma și să caut spațiul. Totul pare ușor, însă nu era chiar așa… locațiile pe care le găsisem disponibile nu se pliau cu viziunea pe care o aveam asupra salonului. Așadar, am decis să construiesc de la zero un spațiu fix pe gustul meu.

Cât a durat această construcție de la zero?

Construcția salonului a durat aproape un an, timp în care zi de zi am supravegheat și am ajutat echipa de muncitori. Seara tatuam pentru a avea un venit stabil. Terminând una dintre camerele de sus, am decis să renunț și la apartamentul închiriat pentru a reduce din cheltuieli și m-am mutat acolo până la finalizarea salonului.

Așa a luat naștere Oby Ink?

Da, totul se făcea în paralel. În toată perioada am colaborat cu un prieten care se ocupa de pagină și de imaginea salonului pe partea de marketing. Când totul a fost finalizat, am inaugurat salonul printr-o petrecere.

„Efectuarea unui tatuaj este similară cu ora de terapie, unde oamenii se simt relaxați și unde pot vorbi cu încredere și siguranță despre unele momente atât plăcute cât și mai puțin plăcute din viața lor”

La tatuaj este ca la terapie? Ți se destăinuie oamenii?

Pe parcursul acestor ani putem spune că suntem plăcut surprinși de interacțiunea cu toți clienții ce ne-au călcat pragul pentru calitatea serviciilor oferite de noi. În urma recenziilor primite, majoritatea clienților au fost impresionați de spațiul amenajat, de igienă și de profesionalismul de care întreg personalul dă dovadă. DA, efectuarea unui tatuaj este similară cu ora de terapie, unde oamenii se simt relaxați și unde pot vorbi cu încredere și siguranță despre unele momente atât plăcute cât și mai puțin plăcute din viața lor.

Care a fost cea mai impresionanta poveste auzită?

Poveștile oamenilor și-au pus amprenta asupra salonului atât prin tatuajele executate cât și poveștile celor cărora le-au îndepărtat. Am avut parte de o multitudine de povești impresionante și îmi este foarte greu să mă decid asupra unei singure povești. Voi spune două. Una aflată la îndepărtarea tatuajelor și una la realizarea unui tatuaj.

Un tânăr comemorează moartea celui mai bun prieten printr-un tatuaj intitulat „smile now, cry later”.  Câtiva ani mai târziu și câteva răspunsuri primite, acesta și-a găsit chemarea duhovnicească și s-a dedicat întru totul vieții de călugăr, dorind să-și îndepărteze tatuajele de pe corp, dar păstrând vie amintirea celui mai bun prieten pe vecie în sufletul său. Pentru noi a fost un episod special pe partea de îndepărtare tatuaje, la care am dorit să punem umărul și astfel am decis să-i oferim în dar toate ședințele de îndepărtare pentru ca acesta să se simtă împlinit și să se poată dedica în întregime divinității.

A doua poveste este a unei mămici.  După o operație de histerectomie făcută cu 9 luni în urmă, clienta a pornit în căutarea tatuajului special, iar speranța s-a născut atunci când s-a hotărât să-și tatueze desenul fiului ei, cu ei doi… zâmbind.

După ce l-a privit a realizat că e mai bine să faci o alegere, decât să trăiești cu regretul toată viața și să fii pus în fața faptului împlinit.  Pentru cei care nu știu, femeile ce trec prin operația de histerectomie nu mai pot face copii. Deși și-a dorit și al II-lea copil, s-a împăcat cu ideea și și-a tatuat desenul primului promițându-și să aibă grijă de el toată viața, să-l crească și să-l educe cum poate ea mai bine.

La terminarea tatuajului, clienta a lăcrimat de bucurie că a încheiat lupta internă cu o victorie pe care și-o va aminti toată viața.

Care a fost cel mai scump tatuaj făcut?

18.000 de lei. A durat aproape o săptămână să îl fac.

Sunt tatuaje pe care refuzi să le faci?

Da. Pe organe genitale. Și nu prea sunt adeptul tatuării numelor.