Andru Teodorescu, copilul care definește forța curajului urcând cei mai înalți munți ai lumii de la vârsta de 4 ani
Andru Teodorescu: „Metoda InfoVision mă face să fiu mai intuitiv și să analizez lucrurile cu atenție”
Cum ai ajuns să fii membru fondator al primului club de copii din lume care implementează programa Leader in Me (Stephen Covey). Cum a luat naștere tot?
În anul 2018 a fost înființat un ONG care și-a propus crearea unui cadru pentru copii de 8-13 ani în vederea realizării de proiecte comunitare folosind noțiuni moderne precum antreprenoriat, service learning, fundraising, citizenship, gamification, micro-learning, pitching, branding etc. Preocuparea tatălui meu și a celor implicați a fost susținerea acestui cadru, adăugând și concepte precum cel de leadership Leader In Me. Planul de implementare a fost unul pe termen lung, de 5 ani, în parteneriat cu Transylvania College, și a reprezentat prima adaptare și implementare globală la un club de copii. Programul are la bază un proces American, care cuprinde 7 deprinderi ale oamenilor de success, și a pornit în USA în anul 1999. La noi în club, adaptarea programei s-a făcut folosind elemente de: leadership Leader in Me, gamification folosind o platformă virtuală folosind avatar-uri, antreprenoriat alături de colegii de la Ken Academy, și ținând cont de timpul redus al unui club comparativ cu o școală. Partea interesantă a clubului este că structura lui conține un board al copiilor, adică președinte, vicepreședinte, trezorier, secretar precum și alte departamente, și ne permite să derulăm proiecte autonom ghidați de mentori.
Știu că practici metoda InfoVision. Ce efecte simți că are metoda asupra ta?
Metoda InfoVision mă face să fiu mai intuitiv și să analizez lucrurile cu atenție. Practic o combinație între Metodele Silva și InfoVision, între palatul minții și intuiție. Am folosit de multe ori ce am învățat: tehnica laboratorului și a Sfătuitorilor pentru a găsi soluții și a scăpa de stres. În Maroc am aplicat tehnica pentru a atenua dureri de stomac, sau tehnica interogării la examene prin care adresam întrebări mentale profesorului, perceperea informației fără a folosi canalul vizual al ochilor, citit, jocuri pe calculator, sport. Pentru cine este deschis, aceste metode antrenează abilitățile pe care noi copiii deja le avem. Dincolo de factorul Wow, aceste tehnici chiar ajută. Contează și să fie practicate constant (eu uneori nu am motivația necesară), iar aici părinții pot susține și face diferența între „doar un alt curs” și „o transformare pe termen lung”.
Andru Teodorescu: „Am avut multe provocări, iar mie îmi plac provocările, și este inerent să fie și obstacole sau momente mai puțin plăcute”
Vorbește-mi despre reușitele tale. Cine ți-a propus aceste experiențe sau cum ți le-a împachetat?
În primul rând sunt recunoscător părinților pentru susținere și fiecare dintre aceste experiențe au fost în mare parte plăcute. Am avut multe provocări, iar mie îmi plac provocările, și este inerent să fie și obstacole sau momente mai puțin plăcute. Între punctul 0 și un vârf de munte este tot procesul, de la entuziasmul provocării, la primele obstacole. În Italia am atins vârful Breithorn 4164m înainte de împlinirea vârstei de 6 ani, după ce cu câteva zile înainte fusesem în Dolomiți pe Tre Cime di Lavaredo și ghețarul Marmolada. Acolo am învățat prima dată cum să mă echipez pentru ghețari și am traversat prima crevasă. Pentru expediția din Rusia și anume vârful Elbrus (5642m) , ne-am antrenat prin exerciții aerobe cardio și trasee în masivul Piatra Craiului. Țin minte că am parcurs Creasta Nordică și Creasta Sudică într-o zi, plus regrupare adică întoarcerea la locul de campare. Tot pentru expediția din Rusia am alergat un semi-maraton de 21 km unde m-am simțit excelent și am fost tot timpul însoțit de părinți și de un antrenor sportiv. M-a ajutat și faptul că sunt bradicard adică am un puls scăzut, ecografiile pre-cursă au fost foarte bune, am avut un ritm constant și m-am hidratat corect. Au fost și experiențe la care am renunțat, de exemplu la tabăra de bază din Rusia am decis cu tatăl meu să renunțăm datorită unei răceli puternice luate din România. O altă experiență frumoasă a fost când am împlinit 10 ani, am vizitat Africa și am făcut o expediție pe cel mai înalt vârf de pe continent și anume Kilimanjaro sau Kili (5895 metri)
Cât te pregătești pentru o nouă experiență?
Dacă vorbim despre o experiență montană la altitudine, încep cu 3-6 luni înainte de urcare pentru a crește anduranța fizică și mentală. Sunt și experiențe pe care le pregătim dar alegem să nu le mai ducem până la capăt, este important să știu când să renunț. Nu e o formulă, mai degrabă ține de context. Eu îl denumesc punctul de frângere. Între punctul 0 și un vârf de munte este tot procesul, de la entuziasmul planificării, la primele obstacole. Îmi amintesc că atunci când am stabilit să mergem în Rusia pe vârful Elbrus am folosit câteva săptămâni un cort de antrenament care simula condiții atmosferice la altitudini mari, îl foloseam pe timpul nopții pentru a dormi în el. La fața locului am folosit tehnica graduală de aclimatizare pentru a atenua efectele altitudinii.
Andru Teodorescu: „Acum mă axez foarte mult pe fotbal și îmi doresc prin muncă să ajung fotbalist”
Andru știe ce înseamnă o școală de well-being, cel puțin asta arată CV-ul tău. Cum se traduce asta?
Wellbeing presupune că în centrul programei este elevul și se urmăresc atingerea nevoilor socio-emoționale. Programa de studiu este cea națională adaptată la acest concept centrat pe elev. Fiind un concept relativ nou, încă sunt aspecte de ajustat pe partea de implementare a procedurilor de bullying unde încă persistă fenomenul de pasivitate. Ce mi-a plăcut foarte mult a fost faptul că am participat la un club de IT democratic care presupunea un format alternativ de a susține orele de IT pentru gimnaziu. Un alt lucru care mi-a plăcut a fost crearea Consiliului Elevilor și aplicarea Statutului Elevului care reglementează atât îndatoririle elevilor dar mai ales a drepturilor elevilor. Consider că este foarte important ca la început de drum să știm care este cadrul educațional.
Te-aș întreba ce te-ai visat în copilărie, dar îmi dau seama că nu a trecut mult timp de atunci. Te întreb ce vrei să te faci atunci când vei fi adult?
Îmi aduc aminte, atunci cand eram mic voiam să fiu astronaut: melodia mea preferată era Robin and the Backstabber, cu melodia „Regizor, Scafandru sau Astronaut” pe care am cântat-o pe scenă de ziua mea alături de trupa mea preferată. Apoi am mers în Scoția unde m-am întâlnit cu Chris Hadfield, căpitan al Stației Spațiale Internaționale, am vizitat și sediul European Space Agency de la Noordwijk, Olanda. Am tatonat o perioadă cum să devin astronaut acum mulți ani și totul a plecat de la o glumă când am fost întrebat ce mi-ar plăcea să fac la 18 ani și am răspuns: să ajung pe Lună! Ulterior mi-am schimbat dorințele. Acum mă axez foarte mult pe fotbal și îmi doresc prin muncă să ajung fotbalist.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
