Avea 25 de ani când a spus tuturor că este gay. Cine este tânărul curajos și liber Dorian Ilie: „Până să îmi dau eu seama că sunt gay, și-a dat seama mama care acum mai trăiește doar în inima mea”

Dorian Ilie este fondatorul singurei publicații din România care se adresează persoanelor LGBTQIA+.

Anul acesta, în luna aprilie a dat viață unei publicații actuale, moderne și incluzive, care respinge orice formă de homofobie, transfobie, misoginsm, sexism și rasism.

A denumit-o Nice! Magazine pentru că acesta este mesajul pe care vrea să îl transmită mai departe, cel al toleranței.

La 25 de ani a spus că este gay. Vestea nu a șocat-o pe cea care i-a dat viață. Ea a știut dinainte, spune el. După acest gest de curaj pe care tânărul l-a arătat în anul 2009 a urmat o vacanță de regăsire pentru el în Thailanda.

Cine este Dorian?

O combinație cu un echilibru precar între un filosof de tejghea, un bătrân uneori înțelept, dar de cele mai multe ori nu și un adolescent rebel care vrea să lase totul în spate pentru a se urca în primul avion către o țară dubioasă, gen Uzbekistan sau Namibia.

Același a fost și când făcea primii pași? Cine era Dorian în copilărie?

Un copil timid, supraponderal, anxios, care vara purta pieptar peste tricou și care se poticnea pe capră la ora de sport. Un copil care stătea cu nasul în atlase geografice, cărți de anatomie și de istorie, dar cel mai adesea, Dorian își dorea să evadeze din dormitorul său mic în lumea aia mare.

Dorian Ilie: „Până să îmi dau eu seama că sunt gay, și-a dat seama mama care acum mai trăiește doar în inima mea”

Asta îmi sună și a visare. Apropo de vise, ce te visai?

Astronaut cel mai mult, cu un mic popas pe la medic chirurg, însă mi-a trecut repede. Apoi pe la liceu, jurnalist la BBC.

Ce calitate și-a păstrat Dorian de-a lungul vieții? O calitate pe care ai descoperit că o ai în copilărie și simți că încă îți este prezent.

Voința. Tot ce mi-am pus în cap am făcut. Paradoxal este că în ultimii ani știu din ce în ce mai puțin ce vreau.

Ce școli te-au făcut om mare?

Licență la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării de la Universitatea din București și un master la SNSPA în comunicare.

De când este Dorian asumat în lucruri care „gâdilă” societatea noastră?

Din anul 2009, atunci când aveam 25 de ani. Imaginează-ți că ai de cărat zilnic, o portocală, să zicem în mâna dreaptă, portocală pe care trebuie să o ascunzi zilnic la spate, de ceilalți, pentru că nu vrei, și nu trebuie ca ei o vadă. O zi e ok, ani de zile nu prea. Devine apăsător, este o greutate pe care nu o mai poți ține în spate. Vrei să o dai jos. Și am dat-o! Atunci le-am zis tuturor prietenilor mei apropiați că sunt gay și am „fugit” după aceea în Thailanda câteva luni să încerc să mă adun pentru noua viață.

Nu știu cum să formulez aici….cum îți dai seama că tu ai ceva special? Cum ți-ai dat tu seama?

Până să îmi dau eu, și-a dat seama mama, care acum mai trăiește doar în inima mea. În 2018 când i-am zis de mine, mi-a zis că a știut întotdeauna că are un copil mai special. Eu am conștientizat undeva pe la 10-12 ani că nu o să am o viață foarte tradițională și nici nu o să-mi dau cu părerea despre rochii de mireasă.

Dorian Ilie: „Revista a apărut din nevoia de a avea un spațiu mediatic de autoreprezentare pentru comunitatea LGBT+”

Ești director de comunicare acum și te citim și în Nice, revistă fondată de tine. Până a dezvolta aceste întrebări, sunt curioasă. Cum vede Dorian cuvântul…fie el rostit, fie el scris?

Lucrez în comunicare și publicitate de când am terminat facultatea, în anul 2007. În paralel am fost jurnalist câțiva ani la România Liberă, scriind în același timp și pentru alte publicații precum Adevărul sau Psychologies. Apoi am lucrat într-o agenție de comunicare și PR, timp de opt ani, după care am decis să merg pe cont propriu și mi-am fondat propria agenție de comunicare, Forever Summer și ulterior NICE! Magazine, singura revistă din România dedicată persoanelor LGBT+.

Întotdeauna mi-a plăcut să citesc și să scriu. Nu am niciun talent artistic, dar la câțiva ani mai reușesc să scriu câte două-trei fraze care să nu fie neaparat niște platitudini memorabile. Cuvântul scris este magic căci așa au trăit mai departe oamenii care nu mai sunt printre noi. De exemplu acum citesc Joan Didion, Anul Gândirii Magice, și deși Joan nu mai e aici, sunt într-un dialog permanent cu ea, îmi vorbește, mă consolează, ma motivează.

Director de comunicare. Practic ce faci?

Mă asigur că clienții mei știu în ce port trebuie să-și ducă barca. Cu alte cuvinte, încerc să ofer o imagine de ansamblu actului de comunicare: de ce, cine, de ce, unde, cum, de câte ori. Concret mă ocup de partea de strategie, concept, project management.

Cum a apărut ideea revistei Nice?

Revista a apărut din nevoia de a avea un spațiu mediatic de autoreprezentare pentru comunitatea LGBT+. În momentul de față este singura publicație de profil din România, unde membrii comunității, dar și aliații săi, pot citi conținut relevant și de actualitate cu privire la teme LGBT+.

Dorian Ilie: „În doar patru luni de la lansare, avem deja peste 150 materiale publicate și peste 6.000 de oameni care ne-au citit din aprilie și până acum”

Ce găsim în ea?

Este o publicație din zona de lifestyle, dar și de actualitate. Avem mai multe categorii, de la cultură la entertainment, travel, business, love, sex. În doar patru luni de la lansare, avem deja peste 150 materiale publicate și peste 6.000 de oameni care ne-au citit din aprilie și până acum. Unul dintre pilonii editoriali centrali îl reprezintă poveștile de viață ale oamenilor LGBT+, povești care inspiră și emoționează în egală măsură, și care ne arată tuturor că luminița de la capătului tunelului chiar există, nefiind doar un mit.

Cine scrie la Nice?

Echipa redacțională este formată din jurnaliști colaboratori din comunitate, dar și din experți la care apelăm atunci când este nevoie de o opinie avizată, precum psihologi, medici, sociologi, etc. Eu asigur partea de coordonare editorială.

Care a fost cel mai citit material? Mai ales că este o revistă nișată, aș spune eu.

Cel mai citit material de pe NICE! Magazine este un articol semnat de Tobias Pasăre, unul dintre colegii noștri de la redacție, alături de mama sa, Dorina, în care aceasta din urmă povestește din perspectiva sa de părinte lunga călătorie către acceptarea orientării sexuale a fiului ei de 27 de ani. Acum Tobias și mama merg împreună la Pride-uri, Dorina fiind o susținătoare înfocată a comunității, dar și o cititoare consecventă a revistei ( https://nicemagazine.ro/dorina-mama-unui-baiat-gay-mi-am-dat-seama-ca-fiul-meu-este-mai-special-fata-de-alti-copii/)

Dorian Ilie: „Sunt curajos, în ciuda celor 1001 de frici care-mi ocupă mintea fără să plătească vreo chirie”

Oare putem convinge vreodată pe cei optuzi că există și o altfel de iubire sau nu e asta misiunea ta, a mea?

Cred că îi putem convinge doar prin povești care îi emoționează. Fie că plângi, fie că râzi, nu contează. Emoția este universală, e un limbaj comun pe care îl vorbim cu toții. Asta mi-am și dorit cu NICE! Magazine, să spun povești care emoționează, povești care în ciuda nopții adversității, aduc undeva acolo Luceafărul dimineții.

Ce-ți place cel mai mult la tine?

Sunt curajos, în ciuda celor 1001 de frici care-mi ocupă mintea fără să plătească vreo chirie.

Ce aromă are viața ta până acum?

Bitter-sweet. Uneori o cireașă, uneori o vișină. Niciodată un tort de bezele, dar uneori un borcan cu murături.

Cât contează pentru tine ce se vorbește pe lângă?

Contează în măsura în care părerile exprimate pot adauga valoare vieții mele personale sau profesionale. Fie o nouă perspectivă, fie ceva ce nu am luat în calcul, fie cale nouă de urmat. Bârfele, malițiozitățile, șicanările nu le iau în calcul și se duc direct în recyle bin.

Dorian, ce-i lipsește omului să fie fericit?

În vacanța din care tocmai m-am întors am citit printre altele „Omul în căutarea sensului vieții de Viktor Frankl, unul dintre cei mai renumiți psihiatri și neurologi ai secolului XX. Și dacă până acum ceva timp măsuram fericirea mai degrabă în agoniseala materială și relațională, cartea asta mi-a deschis ochii la ceea ce știam deja din interiorul meu, și anume că avem nevoie de un scop mai mare decât noi pentru a duce o viață împlinită. O viață dusă prin sine, doar pentru sine, nu cred că e de ajuns. NICE! Magazine e parte cumva din contribuția mea pentru ceva mai mult decât bunăstarea mea zilnică. Un proverb african zice așa: dacă vrei să ajungi repede, mergi singur, dacă vrei să ajungi departe, mergi împreună.

Îmi place asta cu vorbe care rămân. Spune-mi, dacă îți amintești, cea mai înțeleaptă vorbă pe care ai auzit-o tu vreodată.

In the midst of winter, I found out there was within me an invicible summer (În plină iarnă, am înţeles, în sfârşit, că în adâncul meu sălăşluieşte o vară eternă ) – Albert  Camus.

Dorian Ilie: „Mie și prietenului meu încă ne este teamă să mergem de mână pe stradă, chiar și în București, de frică să nu atragem reacții ostile”

Haide să ne întoarcem în prezent. Ce se întâmplă luna aceasta în București?

Luna aceasta are loc cea de-a XVIII-a ediție a Bucharest Pride, unde, organizatorii așteaptă peste 20.000 de participanți, un nou record de participare, la marșul Pride care are loc sâmbătă pe 29 iulie de la ora 17:00, punct de plecare Piața Victoriei. Este cel mai important eveniment anual al comunității, un moment în care vocea oamenilor se poate face auzită. Și ceea ce dorim să audă politicienii este că a venit vremea ca România să adopte o formă de recunoaștere legală a familiilor formate din persoane de același sex, fie că vorbim despre parteneriat civil sau căsătorie. România este printre puținele țări din UE care nu oferă nicio recunoaștere legală acestor cupluri. Not nice at all!

Care este implicarea ta în astfel de evenimente?

Pe NICE! Magazine promovez toate evenimentele LGBT+ din România, în special Pride-urile. E bine de știut că, deși Pride-ul de la București este cel mai mare, în țară au loc pride-uri și la Cluj, Iași și Timișoara.

Dorian, cum arată iubirea prin ochii tăi?

Răbdare, empatie, compasiune, mici compromisuri, și din nou răbdare.

Haide să îți povestesc ceva. Eram în Centrul Vechi și văzusem două cupluri de fete. Le-am zâmbit admirativ pentru curaj, aș spune, iar ele mi-au zâmbit înapoi. Sunt curioasă dacă se simt vreodată, sau dacă tu ai simțit vreodată privirile sincere și cele superficiale. Dacă le distingi.

Cred că emoția autentică se simte orice ar fi. Nu am primit nici priviri calde, nici reci, pentru că rareori m-am aflat în contexte sociale care să invite la așa ceva. De exemplu, mie și prietenului meu încă ne este teamă să mergem de mână pe stradă, chiar și în București, de frică să nu atragem reacții ostile.

Păi, în ce crezi tu?

În psihoterapie, căci asta mi-a salvat viața. Și în vara aia din interiorul meu.

Ai vreun motto după care te ghidezi în viață?

We are all in the gutter, but some of us are looking at the stars (Oscar Wilde), cel care a scris Portretul lui Dorian Gray, cartea care mi-a dat și numele.