Bette Davis, emblema filmului hollywoodian: „Târfulița aia blondă nu știe să joace nici în pungă de hârtie!”

Bette Davis, născută Ruth Elizabeth Davis la 5 aprilie 1908, în Lowell, Massachusetts, a fost o actriță americană care a devenit una dintre cele mai aclamate și influente figuri din istoria Hollywood-ului. Cunoscută pentru vocea sa distinctivă, interpretările intense și personajele cu voință puternică, Davis a lăsat o amprentă de neșters asupra industriei cinematografice.

Davis și-a început cariera de actriță pe Broadway la sfârșitul anilor 1920, înainte de a ajunge la Hollywood. Ea a semnat un contract cu Universal Pictures în 1930, dar s-a luptat pentru a găsi succesul inițial. Abia după ce s-a mutat la Warner Bros. în 1932, cariera ei a luat avânt.

De-a lungul anilor 1930 și 1940, Davis a devenit cunoscută pentru portretele sale de femei complexe și independente. Ea a sfidat normele societății și a contestat standardele convenționale de frumusețe, câștigându-și o reputație pentru personajele sale cu voință puternică. Davis era cunoscută pentru dedicarea intensă față de meseria sa, adâncindu-se adesea în rolurile sale și cerând control creativ asupra interpretărilor sale.

Printre cele mai memorabile filme ale lui Davis se numără „Of Human Bondage” (1934), „Jezebel” (1938), pentru care a câștigat primul său Oscar pentru cea mai bună actriță, „Dark Victory” (1939), „The Letter” (1940), „The Little Foxes” (1941) și „Now, Voyager” (1942). Interpretările sale din aceste filme i-au pus în evidență versatilitatea și gama ei ca actriță, ceea ce i-a adus aprecieri din partea criticilor și un public devotat.

Davis a continuat să ofere performanțe excepționale de-a lungul anilor 1950, 1960 și după aceea. Printre filmele notabile din această perioadă se numără „All About Eve” (1950), pentru care a primit al doilea Oscar pentru cea mai bună actriță, „Whatever Happened to Baby Jane?”. (1962), „Hush…Hush, Sweet Charlotte” (1964) și „The Whales of August” (1987). Ulterior, cariera ei a fost marcată de diverse premii, distincții și apariții memorabile la televiziune.

În total, Davis a primit zece nominalizări la premiile Oscar, câștigând două pentru cea mai bună actriță. De asemenea, a primit numeroase alte distincții de-a lungul carierei sale, inclusiv mai multe premii Emmy și un premiu pentru întreaga carieră din partea American Film Institute.

Bette Davis nu a fost doar o actriță remarcabilă, ci și o figură influentă în industrie. Ea a contestat status quo-ul, a luptat pentru roluri mai bune pentru femei și a inspirat generații de actori cu dedicarea și talentul ei. Impactul ei asupra cinematografiei, interpretările sale de neuitat și angajamentul său de nezdruncinat față de meseria sa îi consolidează locul ca una dintre cele mai mari actrițe din istoria Hollywoodului. Davis s-a stins din viață la 6 octombrie 1989, lăsând în urmă o moștenire bogată și durabilă.

Citate devenite celebre

„Să-ți împlinești un vis, să ți se permită să transpiri pentru o muncă solitară, să ți se dea șansa de a crea, este carnea și cartofii vieții.”

„Dacă Hollywood-ul nu funcționa, eram pregătită să fiu cel mai bun secretar din lume.”

„Cu siguranță aș fi dat orice să lucrez cu John Wayne. Este cel mai atrăgător bărbat care a pășit vreodată pe pământ, cred.”

Curiozități din viața lui Bette Davis

În timp ce era eleva vedetă la Școala de teatru John Murray Anderson din New York, o altă colegă de-a ei a fost trimisă acasă pentru că era „prea timidă”. S-a prezis că această fată nu va reuși niciodată să devină actriță. Fata respectivă era Lucille Ball.

Când Bette a aflat că noul ei cumnat era un alcoolic în curs de recuperare, a trimis cuplului o duzină de lăzi de băutură drept cadou de nuntă.

Humphrey Bogart a jucat în primul ei film Bad Sister, dar Davis nu l-a plăcut de la început și nimic nu i-a schimbat părerea în anii următori, chiar și atunci când au făcut o treabă bună împreună.

Ea a declarat că cea mai mare greșeală a carierei sale a fost refuzarea rolului Blanche în producția originală de teatru A Streetcar Named Desire. Tocmai avusese un copil și nu a vrut să meargă la New York. Interesant este că Vivien Leigh a câștigat Oscarul pentru acest rol, precum și pentru un alt rol „aproape” al lui Bette, Gone With The Wind.

Credea că „Toys in the Attic” de Lillian Hellman ar fi fost un vehicul perfect pentru ea și Katharine Hepburn.

A avut o dușmănie legendară cu Joan Crawford, care a atins punctul culminant când a spus: „Cel mai bun moment petrecut cu Joan într-un film a fost atunci când am împins-o pe scări în Ce s-a întâmplat cu Baby Jane?”.

În Marked Woman (1937), Davis este forțată să depună mărturie în instanță după ce a fost lucrată de niște mafioți. Dezgustată de bandajul minuscul furnizat de departamentul de machiaj, a părăsit platoul de filmare, și-a pus propriul doctor să-i bandajeze fața mai realist și a refuzat să filmeze scena în alt mod.

După ce cântecul „Bette Davis Eyes” a devenit un single de succes, ea le-a scris scrisori cântăreței Kim Carnes și compozitoarelor Donna Weiss și Jackie DeShannon, întrebându-le cum de știau atât de multe despre ea. Unul dintre motivele pentru care Davis a iubit cântecul este faptul că nepoata ei l-a auzit și a considerat că este „cool” faptul că bunica ei a avut un cântec de succes scris despre ea.

Joan Crawford și Davis se dușmăniseră ani de zile. În timpul realizării filmului What Ever Happened to Baby Jane? (1962), Bette a instalat un automat Coca-Cola pe platou, din cauza afilierii lui Crawford la Pepsi (era văduva directorului general al Pepsi). Joan s-a răzbunat punându-și greutăți în buzunare atunci când Davis a trebuit să o târască pe podea în timpul anumitor scene.

A refuzat un rol în 4 pentru Texas (1963) (care s-a dovedit a fi un mare succes) pentru a face Dead Ringer (1964) (care s-a dovedit a fi un mare eșec).

A avut o dușmănie de lungă durată cu Miriam Hopkins din cauza aventurii acesteia cu soțul lui Hopkins, regizorul Anatole Litvak, precum și a faptului că Davis a obținut multe roluri pe care Hopkins le dorea.

Citește și: Marilyn Monroe, drumul de la o copilă abandonată în orfelinat la sex simbolul Americii

A interpretat dublu rol de surori gemene în două filme: A Stolen Life (1946) și Dead Ringer (1964).

A intimidat-o atât de mult pe Marilyn Monroe pe platoul de filmare al filmului All About Eve, încât Monroe a intrat în baie să vomite după scenele cu Davis. După o anumită scenă, Davis le-a șoptit celorlalți actori, pe înțelesul bietei Marilyn: „Târfulița aia blondă nu știe să joace nici în pungă de hârtie!  Crede că dacă își mișcă fundul și cântă, își poate duce scena… ei bine, nu poate!”.

Inițial i s-a oferit rolul Sandrei Kovak, pianista talentată și temperamentală, în filmul The Great Lie (1941). Cu toate acestea, Davis a refuzat, oferindu-i în schimb rolul bunei sale prietene Mary Astor, pentru a prelua rolul mai puțin spectaculos al lui Maggie Patterson, deoarece știa că astfel Astor, a cărei carieră nu-și revenise pe deplin din cauza trecerii de la filmele mute la cele „talkies”, ar fi devenit o mare vedetă. Davis a avut dreptate, deoarece Astor a ajuns să câștige Oscarul pentru cea mai bună actriță în rol secundar pentru interpretarea sa.