Bianca Adăscăliței, psihologul care 10 ani a trăit la braț cu depresia și care azi a învățat să opereze pe creier prin cuvinte: „Supraviețuirea este obligatoriu să ți-o asiguri, dar a trăi este la alegerea ta"

Bianca Adăscăliței: „Cred că-mi lipsește răbdarea cu mine”

Vorbește-mi despre activitatea de la WorldStreet. Ce praf magic pune Bianca aici?

World Street tratează o cauză care pentru mine face mult sens. Se ocupă de asistență gratuită pentru victimele accidentelor rutiere. Rolul meu este să ofer consiliere psihologică gratuită victimelor, aparținătorilor sau celor care au cauzat accidente rutiere. Am întâlnit oameni foarte faini prin prisma acestui proiect. Sunt ani buni de când colaborăm și nu încetează să mă surprindă diversitatea cazurilor ce ajung la mine. Fac demersuri să mă specializez pe psihotraumatologie pentru că este un domeniu ce mă atrage mult.

Bianca, este vorba aia care tare mult o mai întoarcem noi pe toate părțile: Cizmarul nu are cizme, brutarul nu are pâine. Ce nu are Bianca?

Onest vorbind, cred că răbdare cu mine. Mă grăbesc uneori în luarea deciziilor în ceea ce mă privește și încă nu sunt atât de așezată, împământată pe cât mi-ar plăcea. Iar viața are grijă să îmi dea lecții care să îmi atragă atenția că și eu am nevoie de multe ori de ajutor și că nu le pot face pe toate de una singură și că îi pot lăsa și pe ceilalți să îmi fie aproape. Mai lucrăm la asta.

Ce te întristează?

Că trece ridicol de repede timpul. E absurd cât de repede trece când faci ce îți place sau ești lângă cine trebuie.

Ce-ți aduce zâmbetul pe buze?

Oamenii, oamenii cu simțul umorului și simțul ironiei și reușita, a mea sau a celor dragi mie.

Bianca Adăscăliței: „Când începi să te cunoști și îți dai seama că azi tu ai câștigat toate bătăliile duse, lumea pare un pic altfel”

Ce-i lipsește omului să fie fericit cu el însuși?

Lipsa cunoașterii de sine. Când începi să te cunoști și îți dai seama că azi tu ai câștigat toate bătăliile duse, lumea pare un pic altfel. De multe ori ne cramponăm de ce nu ne-a ieșit de-a lungul timpului dar uităm să vedem și ce ne iese. Asta creează o barieră mentală ce duce și la o fugă constantă de noi. Totul ține de perspectivă.

Ce ai vrea să mai faci în viața asta?

Să iubesc mai intens, să învăț franceza, să ajung sănătoasă, să îmi scot nepotul la discotecă, să creez oportunitatea să împărtășesc mai multor oameni informații ce poate îi ajută, o listă nesfârșită care are ca scop, a trăi și nu doar a supraviețui.

Întrebările mele au fost haotice, însă mi-am imaginat că sunt un pacient care acum a poposit în cabinet și care încearcă să cuprindă tot într-o singură ședință. Ce m-ai sfătui să fac?

Să nu grăbești procesul. O mâncare oricât ar fi ea de bună și oricât de foame ți-ar fi, nu o poți mânca dintr-o singură înghițitură. Așează-te, ia cate o gură, mestecă, savurează, simte și apoi treci la următoarele. Simte cu toate simțurile și de aici vin și răspunsurile.